Dreptul muncii; jurisdicţia muncii

O.U.G. nr.77/2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei de modificare a Contractului individual de muncă al reclamantei, a fost declarată neconstituţională, motiv pentru care se impune a fi anulată decizia de modificare a CIM. Deşi, decizia a fost emisă respectând O.U.G. nr. 77/2013, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestei ordonanţe, se consideră că temeiul juridic care a stat la baza deciziei nu a respectat niciodată garanţiile de neconstituţionalitate, toate actele emise în baza acestuia fiind nule.

Decizia civilă nr. 627/14.10.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia înregistrată contestatoarea B.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul SPEG, anularea Deciziei nr. ../03.01.2014 de diminuarea a salariului şi de schimbare din funcţie, restituirea sumelor de bani reţinute în baza acestei decizii, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior emiterii deciziei şi plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt contestaţia a arătat că din anul 2008 a fost numită în funcţia de şef serviciu securitate şi sănătate în muncă, salariul aferent acestei funcţii la data de 31.12.2013, fiind de 3462 lei.

A precizat că prin decizia nr. ../03.01.2014 a fost trecută din funcţia de conducere într-o funcţie de execuţie în cadrul aceluiaşi loc de muncă, în aceleaşi condiţii de muncă şi cu aceleaşi atribuţii, intimata modificându-i unilateral şi salariul prin diminuarea acestuia de la 3462 lei, la 1014 lei.

A susţinut că măsura diminuării salariului încalcă dispoziţiile art. 41, 47 şi 53  din Constituţia României şi a invocat nulitatea Deciziei nr. 3/03.02.2014, motivat de faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 41 şi art. 38 din Codul muncii.

În drept a invocat disp. art. art. 38, 41 din Codul muncii şi art. 41, 44, şi 47 din Constituţia României.

Intimatul, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A susţinut că postul de şef serviciu pe care îl ocupa contestatoarea nu mai există, postul acesteia fiind desfiinţat în baza Hotărârii Consiliul nr. 338/25.07.2013, hotărâre care este în vigoare şi produce efecte până la anularea/revocarea acesteia.

Chiar dacă OUG nr. 77/2013 nu mai produce efecte ca urmare a faptului că a fost declarată neconstituţională, a arătat că restituirea diferenţei de salariu solicitată de către contestatoare nu mai are temei legal faţă de disp. art. 3 alin. 6, potrivit căruia „în cazul posturilor de conducere din instituţiile publice locale transformate potrivit alin. 4, titularii acestora îşi păstrează până la 31 decembrie 2013 drepturile salariale aferente funcţiei de conducere deţinute anterior transformării”.

De asemenea, a precizat că sunt inexacte susţinerile contestatoarei, întrucât prin adresa nr. …., i s-a comunicat că serviciul SSM/Situaţii de urgenţă se transformă în compartiment SSM/Situaţii de urgenţă, cu păstrarea drepturilor salariale aferente postului transformat până la data de 31.12.2013, însă contestatoarea nu a avut nici o obiecţie şi a consimţit tacit pentru continuarea activităţii şi îndeplinirea sarcinilor de serviciu în cadrul compartimentului SSM/PSU.

A mai arătat că potrivit art.41 alin.2 din Codul Muncii, invocat de către contestatoare, se prevede cu titlu de excepţie faptul că modificarea unilaterală este posibilă numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul Muncii.

Or, având în vedere faptul că este o instituţie bugetară, fiindu-i aplicabile prevederile legale referitoare la funcţionarea instituţiilor publice, precum şi faptul că se află sub autoritatea C.L. G. şi în subordinea directă a P., este evident faptul că nu putea să nu pună în aplicare HCL nr. ...

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, având în vedere că a îndeplinit procedura privind avantajele medierii.

De asemenea, a susţinut că art. 1 alin.1 din OUG nr. 77 se referă la desfiinţarea unor posturi vacante care nu erau ocupate la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, iar contestatoarea a lucrat pe postul de şef de serviciu SSM şi Situaţii de urgenţă şi în prezent are aceleaşi obligaţii de serviciu.

Prin sentinţa civilă Tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii, ca fiind nefondată.

A admis contestaţia formulată de contestatoarea B.E., în contradictoriu cu intimatul SPEG, având ca obiect – „contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă”.

A dispus anularea deciziei nr. ../03.01.2014 emisă de intimat.

A dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior, începând cu data de 01.01.2014 şi până la data de 01.05.2014, când s-a emis decizia nr. 63/2014.

A obligat pe intimat către contestatoare la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 01.01.2014 şi până la data reintegrării efective, respectiv 01.05.2014 şi la plata a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În temeiul disp. art. 248 C.pc.civ., instanţa a analizat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Potrivit disp. art. 2 alin.1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator „Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege”.

Prin copia procesului verbal nr. 10/08.04.2013, contestatoarea a dovedit că s-a efectuat informarea privind avantajele medierii, aşa încât instanţa a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii.

Pe fondul cauzei, s-au reţinut următoarele:

Potrivit copiei carnetului de muncă contestatoarea, prin decizia nr. .., a fost numită în funcţia de şef serviciu, începând cu data de 01.04.2008.

Prin decizia nr. …/03.01.2014, intimatul a dispus modificarea salariului de bază al contestatoarei, de la 3421 lei, la 1914 lei, ca urmare a transformării postului acesteia din unul de conducere, în unul de execuţie conform organigramei şi statului de funcţii aprobat prin HCL nr. …...

Potrivit art. 41 Codul muncii, republicat, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor (alin. 1). Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de cod (alin. 2).

Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă şi timpul de odihnă (alin. 3).

Conform art. 42 alin. 1 Codul muncii, republicat, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

Potrivit art. 48 Codul muncii, republicat, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de cod.

Salariul poate fi modificat pentru personalul contractual angajat de instituţiile publice, cum este cazul intimatei, şi ca urmare a unor dispoziţii legale în acest sens.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut că nicio dispoziţie legală nu a impus reducerea salariului contestatoarei de la suma de 3462 lei, la 1914 lei.

Este adevărat că prin HCL nr. ….. s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii pentru SPEG şi postul contestatoarei a fost transformat din Şef serviciu în post de execuţie, respectiv responsabil SSM/PSU, însă, intimatul avea obligaţia de a o informa cu privire la salariul pe care intenţionează să i-l modifice în sensul reducerii, începând cu data de 01.01.2014.

Prin comunicarea nr. …, i-a adus la cunoştinţă, doar faptul că îşi păstrează drepturile salariale până la data de 31 decembrie 2013, aşa încât contestatoarea nu putea să prevadă că salariul de bază îi va fi diminuat. 

Mai mult, prin OUG Nr. 77 din 26 iunie 2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, nu s-a prevăzut nici o dispoziţie în sensul diminuării salariilor, ci doar obligaţia de a-şi modifice structurile funcţionale, astfel încât numărul total al funcţiilor de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice care are în aparatul propriu/de specialitate şi personal contractual ori, după caz, numai personal contractual să fie de maximum 12% din numărul total al posturilor aprobate.

Potrivit disp. art. 17 din Codul muncii, orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă, în timpul executării acestuia, impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, (cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil).

Cum intimatul nu a dovedit îndeplinirea obligaţiei de informare, instanţa a reţinut că, decizia contestată este lovită de nulitate.

Pentru a asigura repunerea contestatoarei în situaţia anterioară, intimatul trebuie să îi plătească diferenţa de drepturi salariale dintre sumele primite efectiv şi cele la care avea dreptul înainte de emiterea dispoziţiei nr…./03.01.2014, pentru perioada în care a operat reducerea de salariu, respectiv până la data de 01.05.2014, când prin decizia nr. ….., intimatul a dispus numirea contestatoarei în funcţia de şef serviciu intern de securitate şi sănătate în muncă şi situaţii de urgenţă, cu un salariu de bază de 3822 lei.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, s-a reţinut că acesta este disproporţionat în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei şi în temeiul disp. art. 451 al. 2 C.p.civ. a redus cheltuielile de judecată de la 2000 lei, la 1000 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul SPEG, considerând că aspectele reţinute de instanţă în motivarea sentinţei sunt neîntemeiate.

Salariul contestatoarei a fost diminuat ca urmare a transformării postului de conducere în unul de execuţie, prin decizia 3/2014, emisă în baza HCL 338/2014, ca urmare a adoptării OUG 77/2013.

Instanţa a reţinut că nicio dispoziţie legală nu a impus reducerea salariului, contrar art. 3 al. 6 din OUG 77/2013.

Instanţa a considerat că decizia este lovită de nulitate pentru că nu s-a făcut dovada obligaţiei de informare, însă, din eroare, angajatorul nu a informat salariata cu privire la faptul că salariul va fi diminuat, ci doar că va fi păstrat până la data de 31.12.2013.

În privinţa cheltuielilor de judecată, a arătat că sunt voluptorii, întrucât apărătorul doar a asistat partea, fără a avea împuternicire la dosar.

Referitor la obligarea la plata unei despăgubiri, soluţia este injustă, deoarece prin executarea acestei obligaţii, unitatea ar putea fi pusă în situaţia de a plăti reclamantei o sumă mai  mare decât dacă ar fi încasat salariul pentru funcţia deţinută anterior transformării.

A solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi respingerea contestaţiei sau admiterea în parte a apelului.

În drept, a invocat art. 466, 480 Cod de procedură civilă, OUG 77/2013.

Intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că desfiinţarea postului de şef serviciu securitate şi sănătate în muncă s-a făcut cu încălcarea unor acte normative (Legea 319/2006, Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, Legea 481/2004).

OUG 77/2013 pe baza căreia s-a emis HCL …. a fost declarată neconstituţională.

Unitatea nu a ţinut cont de prevederile art. 1 din OUG 77/2013. Reducerea salariului s-a făcut unilateral.

În drept, a invocat art. 205 cod de procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare au fost reluate argumentele expuse în cererea de apel.

Apelul este nefondat.

Argumentul care justifică soluţia anulării deciziei 3/2014 emisă de apelant este acela că, ulterior emiterii deciziei, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG 77/2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei.

În contextul în care singurul temei care a stat la baza modificării organigramei unităţii şi, pe cale de consecinţă, la baza emiterii deciziei contestate de reclamantă a fost OUG nr. 77/2013, care a fost declarată neconstituţională, măsura dispusă de pârâtă nu mai are nicio justificare.

La momentul emiterii deciziei, angajatorul a respectat toate dispoziţiile legale. Instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că angajatorul a modificat unilateral salariul. În baza OUG 77/2013, s-a modificat organigrama şi contestatoarea a fost trecută pe o funcţie de execuţie, în locul celei de conducere, ca urmare a transformării postului. Având în vedere că unul din obiectivele pentru care s-a adoptat ordonanţa a fost de a se elimina riscul creşterii cheltuielilor bugetare, efectul firesc al trecerii pe o funcţie inferioară era diminuarea salariului. Derogatoriu, în art. 3 alin. 6 din OUG 77/2013 s-a prevăzut că titularii posturilor de conducere îşi păstrează până la data de 31 decembrie 2013 drepturile salariale aferente funcţiei de conducere deţinute anterior transformării. Prin urmare, diminuarea salariului a intervenit prin efectul legii (OUG 77/2013), şi nu printr-o măsură unilaterală a angajatorului, astfel că nu se impunea nicio informare suplimentară a salariatului.

Deşi decizia a fost emisă respectând OUG 77/2013, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acestei ordonanţe, se consideră că temeiul juridic care a stat la baza deciziei nu a respectat niciodată garanţiile de neconstituţionalitate, toate actele emise în baza acestuia fiind nule.

În consecinţă, soluţia Tribunalului de anulare a deciziei este corectă, pentru motivele anterior expuse, şi nu pentru argumentele prezentate în considerentele sentinţei.

Plata diferenţei de drepturi salariale reprezintă un efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară a anulării unui act, ea intervine în baza principiilor răspunderii contractuale şi presupune repararea integrală a prejudiciului, fiind inclusă aici şi actualizarea cu rata inflaţiei. Prin urmare, apelantul  nu este obligat la o sumă mai mare către intimată, ci să acopere întregul prejudiciu încercat de salariată, care cuprinde, pe lângă drepturile salariale propriu zise şi prejudiciul produs prin încasarea cu întârziere a acestora, acoperit prin actualizarea sumelor cu rata inflaţiei. În consecinţă, acest motiv de apel este neîntemeiat.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este în sensul că un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielii de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil (Cauza Cornelia Popa c României, M Of 13/06.01.2012).

Curtea constată că munca desfăşurată de avocat nu a constat doar în asistarea părţii, ci a presupus redactarea cererii de chemare în judecată, redactarea răspunsului la întâmpinare şi susţinerea apărărilor în etapa dezbaterii şi formularea de concluzii scrise. Faptul că avocatul ales nu a depus delegaţie la dosar nu poate atrage respingerea cheltuielilor de judecată, de vreme ce contestatoarea a fost prezentă, a confirmat mandatul dat avocatului şi a depus chitanţa privind onorariul.

În cauză, onorariul este real, făcându-se dovada achitării acestuia, este necesar pentru protejarea intereselor legale ale contestatoarei şi este rezonabil.

În baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare