Recurs contencios administrativ. Anulare dispoziţie emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activităţii unei societăţi comerciale

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare dispoziţie emisă de primar prin care s-a dispus suspendarea activităţii unei societăţi comerciale

-Art. 78 şi 79 din O.G. nr. 99/ 2000

-Art. 2 pct. 29 din Legea nr. 61/ 1991

În conformitate cu prevederile art.78 din OG nr.99/2000: „ … în cazul în care se încalcă în mod repetat dispoziţiile legale privind liniştea şi ordinea publică, primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile pentru structura de vânzare respectivă”.

Potrivit prevederilor art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991:„ constituie contravenţie tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00 – 8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţia de locuinţe sau în imediată vecinătate a acestora”.

În speţă, prin Dispoziţia nr. xxxxx/xx.09.2008 emisă de Primarul Municipiului O. (menţinută prin respingerea contestaţiei formulate de reclamantă prin actul administrativ nr. xxxxxxxx.10.2008) s-a dispus suspendarea activităţii comerciale a Braseriei „B.”, aparţinând reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2008, în temeiul prevederilor art.78 şi 79 din OG nr.99/2000 şi, respectiv, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991 pentru încălcarea, în mod repetat, a dispoziţiilor legale privind ordinea şi liniştea publică, aspecte constatate şi sancţionate contravenţional prin Procesele verbale de contravenţie seria XX nr.xxxxxxx şi respectiv seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008.

Prin sentinţa nr.4633/22.04.2010 a Judecătoriei O., s-a admis plângerea contravenţională formulată de reclamantă şi, în consecinţă, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr. xxxxxxx din 17 iulie 2008, apreciindu-se că petenta reclamantă nu se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr. 1042/R/CA/ 29.11.2010 a Tribunalului B.. De asemenea, prin sentinţa nr. 2224/24.03.2009, pronunţată de Judecătoria O., s-a respins plângerea contravenţională formulată de reprezentantul reclamantei împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AZ nr.xxxxxxx/xx.xx.xxxx, reţinându-se că petenta reclamantă se face vinovată de contravenţia privind tulburarea liniştii şi ordinii publice, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1268/R/CA/ 19.10.2009 a Tribunalului B.

Astfel, în urma anulării irevocabile a unuia dintre cele două procese verbale de contravenţie care au stat la baza emiterii dispoziţiei atacate, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu mai este îndeplinită condiţia repetabilităţii cerută imperios de textul de lege pe care s-a fundamentat pârâta la emiterea dispoziţiei atacate, respectiv art.78 din OG nr. 99/2000.

Contrar poziţiei exprimate de judecătorul fondului, instanţa de recurs consideră că, raportat la modul de formulare a textului de lege incident în cauză, respectiv art. art. 78 din OG nr.99/2000, condiţia încălcării repetate a legii trebuie să fie îndeplinită în momentul emiterii dispoziţiei de suspendare a activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de până la 30 de zile, ceea ce în speţă s-a realizat, având în vedere reclamaţiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de braseria „B.”, precum şi procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmite societăţii reclamante de către Poliţia Municipiului O. pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice, din care unul a fost anulat doar în timpul desfăşurării prezentului litigiu.

În ceea ce priveşte împrejurarea că dispoziţia a fost emisă deşi procesele verbale de contravenţie erau contestate, instanţa de recurs a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. art. 78 din OG nr.99/2000, aplicarea măsurii suspendării activităţii după finalizarea plângerilor contravenţionale nu şi-ar mai fi atins scopul urmărit, adică restabilirea ordinii şi liniştii publice.

S-a constatat, astfel, că a existat un motiv întemeiat pentru luarea măsurii pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice, măsură care nu poate fi considerată o faptă ilicită, ţinându-se cont şi de prezumţia de legalitate de care se bucură procesele verbale de contravenţie.

De asemenea, interesul public primează întotdeauna celui privat iar autorităţile abilitate să îl apere trebuie să poată acţiona cu celeritate şi eficacitate.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 304 punctul 9 din acelaşi cod şi ale art. 78 din OG nr.99/2000, Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului O. împotriva sentinţei nr. 2349/ 07.03.2014 pronunţată de Tribunalul B., care a fost modificată în totalitate în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC B. SRL împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. – INSTITUŢIA PRIMARULUI, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta SC B. SRL prin care a solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulate şi în ce priveşte acordarea despăgubirilor solicitate în cuantumul cerut precum şi obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, instanţa, raportat la considerentele expuse mai sus în analizarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. şi la soluţia adoptată, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat acest recurs, apreciind, totodată, că nu se mai impune analizarea argumentelor din cererea de recurs.

Decizia nr. 2790/CA/29.09.2014 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar 4784/111/CA/2008

Prin sentinţa nr. 2349 /CA/7.03.2014 Tribunalul B. a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC B. SRL O. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. – INSTITUŢIA PRIMARULUI şi în consecinţă:

- a dispus anularea Dispoziţiei nr.xxxxx/xx.09.2008 şi a actului administrativ nr.xxxxxxxx.10.2008;

- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.177,80 lei, cu titlu de despăgubiri.

A respins celelalte pretenţii solicitate.

A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Dispoziţia nr. xxxxx/xx.09.2008, emisă de Primarul Municipiului O. (fila 5), s-a dispus suspendarea activităţii comerciale a Braseriei „B.”, aparţinând reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2008. Considerentele care au stat la baza emiterii acestei dispoziţii le-a constituit încălcarea în mod repetat a dispoziţiilor legale privind ordinea şi liniştea publică, aspecte constatate şi sancţionate contravenţional prin Procesele verbale de contravenţie seria XX nr.xxxxxxx şi respectiv seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008.

Temeiul de drept invocat pentru emiterea dispoziţiei atacate l-a constituit art.78 şi 79 din OG nr.99/2000 şi respectiv art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991.

Împotriva acestei dispoziţii, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, care a fost respinsă prin actul administrativ nr.183512/ 30.10.2008.

Potrivit art.78 din OG nr.99/2000, … în cazul în care se încalcă în mod repetat dispoziţiile legale privind liniştea şi ordinea publică, primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile pentru structura de vânzare respectivă, iar conform art.2 pct.29 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenţie tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00 – 8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţia de locuinţe sau în imediată vecinătate a acestora.

Pe considerentul că au fost încheiate 2 procese verbale de constatare a contravenţiilor, prin care s-au semnalat încălcări ale dispoziţiilor legale privind liniştea şi ordinea publică, pârâta a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art.78 din OG nr.99/2000, emiţând dispoziţia de suspendare a activităţii localului aparţinând reclamantei.

Prin sentinţa nr.4633/22.04.2010 a Judecătoriei O., s-a admis plângerea contravenţională formulată de reclamantă şi, în consecinţă, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008, apreciindu-se că petenta reclamantă nu se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1042/R/CA/29.11.2010 a Tribunalului B.. De asemenea, prin sentinţa nr.2224/24.03.2009, pronunţată de Judecătoria O., s-a respins plângerea contravenţională formulată de reprezentantul reclamantei împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AZ nr.xxxxxxx/xx.xx.xxxx, reţinându-se că petenta reclamantă se face vinovată de contravenţia privind tulburarea liniştii şi ordinii publice, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1268/R/CA/19.10.2009 a Tribunalului B. (fila 17 dosar).

Celelalte hotărâri judecătoreşti depuse în probaţiune la dosar vizează alte procese verbale de contravenţie, emise pe seama unor persoane distincte şi care nu au constituit fundamentul emiterii dispoziţiei atacate.

Din examinarea art.78 din OG 99/2000, Tribunalul B. a reţinut că, pentru a se putea dispune suspendarea activităţii comerciale pe o perioadă de până la 30 de zile, este imperios necesar să fie încălcate în mod repetat dispoziţiile legale privind liniştea şi ordinea publică. Ori, în urma anulării irevocabile a unuia dintre cele 2 procese verbale de contravenţie care au stat la baza emiterii dispoziţiei atacate, în cauză nu mai este îndeplinită condiţia repetabilităţii cerută imperios de textul de lege pe care s-a fundamentat pârâta la emiterea dispoziţiei atacate. Prin urmare, instanţa a constatat temeinicia acţiunii reclamantei privind anularea Dispoziţiei nr.xxxxx/xx.09.2008 şi respectiv a actului administrativ prin care a fost soluţionată plângerea administrativă formulată împotriva acestuia.

Referitor la capetele de cerere privind plata de despăgubiri materiale şi morale, instanţa a administrat proba cu martori, expertiza contabilă şi contraexpertiză contabilă.

Din examinarea întregului material probator, prin raportare şi la cele 2 raporturi de expertiză depuse la dosar, instanţa a constatat că valoarea medie a vânzărilor realizate de către societatea reclamantă pe o lună calendaristică a fost de 4.177,80 lei, sumă care a rezultat din împărţirea valorii vânzărilor în cele 131 de zile de funcţionare a localului, respectiv 18.243,20 lei împărţit la 131 de zile, rezultând suma de 139,26 lei/zi x 30 de zile (în care a fost suspendată activitatea localului în baza dispoziţiei atacate) = 4.177,80 lei.

Referitor la diferenţa de despăgubire solicitată de către reclamantă, între suma mai sus menţionată şi cea consemnată în acţiunea introductivă, Tribunalul B. a constatat neîndeplinirea condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale. Astfel, pentru admisibilitatea acţiunii în despăgubiri, este imperios necesar ca reclamanta să facă dovada existenţei unui prejudiciu care să fie cert, precum şi existenţa raportului de cauzalitate dintre acest prejudiciu şi fapta ilicită, condiţii neîndeplinite în cauză. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că pretenţiile formulate de către reclamantă nu au nici un suport probator, axându-se exclusiv pe aspecte incerte şi supoziţii conform cărora activitatea localului ar fi prosperat şi ar fi produs venituri semnificative în situaţia în care activitatea nu ar fi fost suspendată. Ori, din examinarea rapoartelor de expertiză întocmite în cauză rezultă că localul reclamantei nu a avut niciodată profit de la momentul deschiderii acestuia, fiind greu de presupus că, în cazul continuării activităţii şi în luna în care a fost suspendată activitatea, ar fi avut un trend ascendent aducător de profit. De asemenea, instanţa reţine că investiţiile aduse localului, dovedite prin proba testimonială administrată în cauză, nu constituie o pierdere pe seama reclamantei care să se afla în directă raportare cu suspendarea activităţii localului în baza dispoziţiei atacate. Prin urmare, instanţa reţine că prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert şi nu se află în raport de cauzalitate cu măsura suspendării activităţii localului.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa a constatat că, prin probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu moral suferit de reclamantă ca urmare a suspendării activităţii localului care să justifice acordarea de despăgubiri morale, considerente pentru care va respinge ca neîntemeiat şi acest capăt de cerere.

Faţă de aceste considerente şi văzând în drept şi dispoziţiile art.78 din OG nr.99/2000 şi ale art.1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi în consecinţă a dispus anularea Dispoziţiei nr. xxxxx/ xx.09.2008 şi a actului administrativ nr.xxxxxxxx.10.2008. Totodată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.177,80 lei, cu titlu de despăgubiri materiale şi va respinge celelalte pretenţii solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă SC "B." SRL O. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Arată că, prima instanţa a considerat in mod injust si cu greşita apreciere a probelor administrate in cauza, că prejudiciul este limitat strict la suma pe care ar fi realizat-o parata din vânzări in cele 30 zile de suspendare a activităţii, aproximata pe baza cifrei medii de vânzări anterioare.

Considerentele primei instanţe in sensul ca nu se poate retine ca afacerea ar fi adus profit nu sunt relevante in speţa fata de împrejurarea ca activitatea firmei a fost stopata ilegal si de faptul notoriu ca asemenea afaceri se bazează pe crearea unui vad in câteva luni in care iniţial se lucrează in pierdere. Or,întreruperea nelegala a activităţii s-a făcut tocmai in acesta perioada iar crearea vadului si clientelei a devenit imposibila in condiţiile unei întreruperi de 1 luna si a afectării imaginii si firmei prin catalogarea nedreapta ca o afacere de turbulenţi unde politia intervine frecvent iar comunitatea trebuie sa se apere cu masuri de suspendare ce s-au dovedit nejustificate in aplicare.

Respingerea tuturor pretenţiilor înafara profitului nerealizat strict pe 30 zile,a prejudiciului efectiv si a sumelor solicitate ca daune pentru afectarea imaginii firmei si mărcii, este nejustificata in condiţiile dovedirii acestora, a cuantumului stabilit prin lucrări de expertiza si a legăturii clare de cauzalitate intre includerea nelegala pentru 30 zile a unei unităţi de alimentaţie publica in perioada lansării acesteia si includerea definitiva a acesteia din pricina acestei masuri.

Nu este nevoie de expertize care sa certifice ca un local de alimentaţie publica cu specific de nisa amplasat intr-o zona nerezidenţiala a oraşului se bazează pe fidelizarea volatila a unei clientele stabile, ceea ce a fost imposibil de realizat in condiţiile suspendării activităţii in perioada de lansare a afacerii.

Faptul ca o asemenea afacere este greu de construit/volatila - insa uşor de distrus prin perturbarea funcţionarii - este notoriu si este un fapt pe care parata ar fi trebuit sa îl cântărească mai bine înainte de a se grăbi cu măsura nelegala.

Daunele solicitate reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul material si moral suferit in urma acestui act administrativ. In ce priveşte legătura de cauzalitate, urmare directa a emiterii si aplicării executorii a actului, activitatea reclamantei in domeniul alimentaţiei publice - abia începută şi aflată în stadiul de creare a vadului - a fost întreruptă.

Datorita investiţiilor masive efectuate pentru iniţierea activităţii (peste 80.000 lei conform expertizelor) a rezultat o lipsa de disponibilităţi băneşti in acesta conjunctura, care pe fondul întreruperii forţate a activităţii a dus la imposibilitatea plaţilor curente îndeosebi chiria de 2.500 euro/luna precum si a menţinerii stocurilor ce trebuiau achitate in condiţiile in care nu existau încasări.

Este si o chestiune de notorietate ca planul de afaceri in legătura cu locaţia respectiva a fost compromis prin dispoziţia atacata,in condiţiile in care in acest domeniu volatil includerile imediat după începerea activităţii distrug vadul comercial - fiind vorba despre o afacere ce se bazează pe fidelizarea unei clientele.

În ce priveşte daunele materiale, acestea includ: daunele efective in suma de 67.484 lei ele sunt stabilite prin expertiza;

- profitul nerealizat este de 135.000 lei şi aşa cum a arătat in acţiune reprezintă o proiecţie a acestui profit pe un termen de 27 luni - cate 5000 lei/luna, raportat la marjele de profit ale afacerii,in condiţiile in care nu era întreruptă.

- suma de 100.000 lei reprezentând prejudiciu nepatrimonial solicitat cu titlul de daune morale reprezintă repararea prejudiciului adus prin afectarea imaginii societarii si a mărcii comerciale " B. Braserie".

In condiţiile in care prin actul administrativ s-a luat in mod netemeinic si nelegal o asemenea măsura punitiva,a publicităţii închiderii localului pentru tulburări repetate ale liniştii publice,este evident ca o asemenea afacere pe acest nume, specific si locaţie este compromisa prin afectarea imaginii, a denumirii comerciale si a specificului activităţii. O alta braserie B. ar fi evident sortita eşecului in condiţiile asocierii cu fapte antisociale repetate sancţionate administrativ.

In drept a invocat disp.art.304/l Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs şi recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. - INSTITUŢIA PRIMARULUI solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

In fapt, prin Dispoziţia Primarului Municipiului O. nr. xxxxx/xx.09.2008 s-a dispus suspendarea activităţii comerciale a braseriei "B.", aparţinând SC B. SRL pe o perioada de 30 de zile începând cu data de 18.09.2008.

In ceea ce priveşte împrejurarea ca dispoziţia a fost emisa deşi procesele verbale de contravenţie întocmite de Inspectoratul Judeţean de Politie B. erau contestate arată ca aplicarea măsurii suspendării activităţii după finalizarea plângerilor contravenţionale nu si-ar mai fi atins scopul urmărit.

Măsura suspendării a fost luată având in vedere reclamaţiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de la braseria "B.", precum si procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor întocmite de către Politia Municipiului O. pentru tulburarea liniştii si ordinii publice.

Rezultă ca a existat un motiv întemeiat pentru luarea acestei măsuri, coroborat cu prezumţia de legalitate de care se bucura procesele verbale, recunoscuta întotdeauna si de instanţele de judecata.

Luarea masurilor pentru restabilirea ordinii si liniştii publice nu poate fi considerata o fapta ilicita. Emiterea dispoziţiei primarului nr. xxxx/2008 a fost menita sa înlăture o acţiune, care, punea in pericol un interes, general, situaţie care exonerează de răspundere chiar si in materie penala.

Singurele elemente credibile la data emiterii dispoziţiei erau numeroasele reclamaţii ale vecinilor, aspectele sesizate fiind confirmate si de procesele verbale de sancţionare a contravenţiilor întocmite pentru reclamantă. De asemenea condiţia încălcării repetate a legii era îndeplinită in momentul emiterii dispoziţiei, unul dintre procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor fiind anulat doar in timpul desfăşurării prezentului litigiu.

In drept a invocat disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991, art.78 şi 79 din Ordonanţa nr.99/2000.

Primăria municipiului O. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Arată că instanţa reţine in mod corect ca prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert şi nu se afla in raport de cauzalitate cu măsura suspendării activităţii localului.

Reclamanta încearcă sa se folosească de suspendarea activităţii localului pentru a-si acoperi pierderile rezultate dintr-o afacere care nu genera profit. Acţiunea este bazata exclusiv pe premisa ca orice afacere ar trebui sa fie de succes si sa aducă profit, ceea ce insa in realitate este departe de adevăr. Chiar si in ipoteza in care măsura suspendării ar fi adus un prejudiciu, acesta consta strict in valoarea vânzărilor neefectuate in luna in care activitatea societăţii a fost suspendata, aşa cum in mod just a stabilit instanţa.

Tribunalul a constatat neîndeplinirea condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale. Pentru admisibilitatea acţiunii în despăgubiri era necesar ca reclamanta sa facă dovada unui prejudiciu care sa fie cert, precum şi existenta raportului de cauzalitate dintre acest prejudiciu si fapta ilicita, condiţii neîndeplinite în cauză.

Instanţa a reţinut că: „pretenţiile formulate de către reclamanta nu au niciun suport probator, axându-se exclusiv pe aspecte incerte si supoziţii conform cărora activitatea localului ar fi prosperat si ar fi produs venituri semnificative in situaţia in care activitatea nu ar fi fost suspendata. Din examinarea raporturilor de expertiza întocmite in cauza rezulta ca localul reclamantei nu a avut niciodată profit, de la momentul deschiderii acestuia, fiind greu de presupus ca, in cazul continuării activităţii si in luna in care a fost suspendata activitatea, ar fi avut un trend ascendent aducător de profit."

De asemenea, instanţa a reţinut ca investiţiile aduse localului nu constituie o pierdere pe seama reclamantei care sa se afle in directa raportare cu suspendarea activităţii localului in baza dispoziţiei atacate. Prin urmare, instanţa retine ca: "prejudiciul solicitat a fi recuperat este incert si nu se afla in raport de cauzalitate cu măsura suspendării activităţii localului".

Cheltuielile de judecata au fost acordate ţinând cont de faptul ca acţiunea a fost admisa doar in parte, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.

Ipoteza in care autorităţile publice nu pot lua masuri pentru restabilirea ordinii si liniştii publice decât la perioade îndelungate de la apariţia cauzelor care impun luarea acestora nu se poate accepta. Interesul public primează întotdeauna celui privat iar autorităţile abilitate sa îl apere trebuie sa poată acţiona cu celeritate şi eficacitate.

Măsura suspendării a fost luată având în vedere reclamaţiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de la braseria "B.", precum si procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor întocmite reclamantei de către Politia Municipiului O. pentru tulburarea liniştii si ordinii publice.

Rezultă că a existat un motiv întemeiat pentru luarea acestei masuri, coroborat cu prezumţia de legalitate de care se bucură procesele verbale, recunoscută întotdeauna şi de instanţele de judecată.

Luarea masurilor pentru restabilirea ordinii si liniştii publice nu poate fi considerată o faptă ilicită. Emiterea dispoziţiei primarului nr. xxxx/2008 a fost menita sa înlăture o acţiune care punea in pericol un interes general, situaţie care exonerează de răspundere chiar si in materie penala.

Singurele elemente credibile la data emiterii dispoziţiei erau numeroasele reclamaţii ale vecinilor, aspectele sesizate fiind confirmate si de procesele verbale de sancţionare a contravenţiilor întocmite pentru reclamantă. De asemenea condiţia încălcării repetate a legii era îndeplinită in momentul emiterii dispoziţiei, unul dintre procesele verbale de constatare si sancţionare a contravenţiilor fiind anulat doar in timpul desfăşurării litigiului.

În drept a invocat disp. art.115 Cod de procedură civilă, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991, art.78 si 79 din Ordonanţa nr.99/2000.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele în baza prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului O. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.78 din OG nr.99/2000: „ … în cazul în care se încalcă în mod repetat dispoziţiile legale privind liniştea şi ordinea publică, primăriile vor suspenda activitatea comercială pe o perioadă de până la 30 de zile pentru structura de vânzare respectivă”.

Potrivit prevederilor art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991:„ constituie contravenţie tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00 – 8,00, prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice situate în imobile cu destinaţia de locuinţe sau în imediată vecinătate a acestora”.

În speţă, prin Dispoziţia nr. xxxxx/xx.09.2008 emisă de Primarul Municipiului O. (menţinută prin respingerea contestaţiei formulate de reclamantă prin actul administrativ nr. xxxxxxxx.10.2008) s-a dispus suspendarea activităţii comerciale a Braseriei „B.”, aparţinând reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 septembrie 2008, în temeiul prevederilor art.78 şi 79 din OG nr.99/2000 şi, respectiv, art.2 pct.29 din Legea nr.61/1991 pentru încălcarea, în mod repetat, a dispoziţiilor legale privind ordinea şi liniştea publică, aspecte constatate şi sancţionate contravenţional prin Procesele verbale de contravenţie seria XX nr.xxxxxxx şi respectiv seria XX nr.xxxxxxx din 17 iulie 2008.

Prin sentinţa nr.4633/22.04.2010 a Judecătoriei O., s-a admis plângerea contravenţională formulată de reclamantă şi, în consecinţă, s-a dispus anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XX nr. xxxxxxx din 17 iulie 2008, apreciindu-se că petenta reclamantă nu se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina sa, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr. 1042/R/CA/ 29.11.2010 a Tribunalului B.. De asemenea, prin sentinţa nr. 2224/24.03.2009, pronunţată de Judecătoria O., s-a respins plângerea contravenţională formulată de reprezentantul reclamantei împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AZ nr.xxxxxxx/xx.xx.xxxx, reţinându-se că petenta reclamantă se face vinovată de contravenţia privind tulburarea liniştii şi ordinii publice, sentinţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului formulat prin decizia nr.1268/R/CA/ 19.10.2009 a Tribunalului B.

Astfel, în urma anulării irevocabile a unuia dintre cele două procese verbale de contravenţie care au stat la baza emiterii dispoziţiei atacate, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu mai este îndeplinită condiţia repetabilităţii cerută imperios de textul de lege pe care s-a fundamentat pârâta la emiterea dispoziţiei atacate, respectiv art.78 din OG nr. 99/2000.

Contrar poziţiei exprimate de judecătorul fondului, instanţa de recurs consideră că, raportat la modul de formulare a textului de lege incident în cauză, respectiv art. art. 78 din OG nr.99/2000, condiţia încălcării repetate a legii trebuie să fie îndeplinită în momentul emiterii dispoziţiei de suspendare a activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de până la 30 de zile, ceea ce în speţă s-a realizat, având în vedere reclamaţiile repetate ale vecinilor cu privire la deranjul provocat de braseria „B.”, precum şi procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmite societăţii reclamante de către Poliţia Municipiului O. pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice, din care unul a fost anulat doar în timpul desfăşurării prezentului litigiu.

În ceea ce priveşte împrejurarea că dispoziţia a fost emisă deşi procesele verbale de contravenţie erau contestate, instanţa de recurs a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. art. 78 din OG nr.99/2000, aplicarea măsurii suspendării activităţii după finalizarea plângerilor contravenţionale nu şi-ar mai fi atins scopul urmărit, adică restabilirea ordinii şi liniştii publice.

S-a constatat, astfel, că a existat un motiv întemeiat pentru luarea măsurii pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice, măsură care nu poate fi considerată o faptă ilicită, ţinându-se cont şi de prezumţia de legalitate de care se bucură procesele verbale de contravenţie.

De asemenea, interesul public primează întotdeauna celui privat iar autorităţile abilitate să îl apere trebuie să poată acţiona cu celeritate şi eficacitate.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 304 punctul 9 din acelaşi cod şi ale art. 78 din OG nr.99/2000, Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta Primăria Municipiului O. împotriva sentinţei nr. 2349/ 07.03.2014 pronunţată de Tribunalul B., care a fost modificată în totalitate în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC B. SRL împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. – INSTITUŢIA PRIMARULUI, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta SC B. SRL prin care a solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în întregime a acţiunii formulate şi în ce priveşte acordarea despăgubirilor solicitate în cuantumul cerut precum şi obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată, instanţa, raportat la considerentele expuse mai sus în analizarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O. şi la soluţia adoptată, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat acest recurs, apreciind, totodată, că nu se mai impune analizarea argumentelor din cererea de recurs.

Domenii speta

Spete similare