PROCEDURĂ PENALĂ
RESPINGEREA SESIZĂRII PRIVIND VALORIFICAREA BUNURILOR MOBILE SECHESTRATE ÎN CURSUL URMĂRIRII PENALE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 36/DLC/15 mai 2014
Dosar nr. 1873/111/2014
CURTEA DE APEL ORADEA
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
În contestaţia declarată de inculpatul V.A. a fost desfiinţată în întregime încheierea contestată şi s-a respins solicitarea procurorului privind valorificarea bunurilor mobile sechestrate, respectiv cei doi cai menţionaţi în procesul de aplicare a sechestrului.
Curtea a apreciat că nu există dovezi că valoarea celor doi cai s-a diminuat sau s-ar putea diminua până la finalizarea procesului penal. Având în vedere că cei doi cai sunt folosiţi pentru realizarea veniturilor necesare traiului zilnic, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 726-727 Cod procedură civilă care prevăd limitele şi condiţiile în care bunurile mobiliare de uz casnic (inclusiv animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă) şi care arată că nu sunt suspuse urmăririi silite „... animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă”.
Prin încheierea nr. 36/DL/2014 Tribunalul B. în baza art. 2522 alin. 3 raportat la art. 2521 alin. 2 lit. b) Cod de procedură penală a admis solicitarea procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. şi a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate, respectiv cei doi cai menţionaţi în procesul verbal de aplicare a sechestrului din 03.04.2014
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această încheiere tribunalul a reţinut următoarele:
Faţă de inculpatul V. D. a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 188 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 Cod penal reţinându-se în fapt în sarcina sa că, în data de 28.03.2014, ar fi provocat scandal într-un local din centrul comunei T. agresând mai multe persoane verbal şi fizic, după care, împreuna cu alţi 6 inculpaţi au atacat cu pari pe un agent de paza chemat la faţa locului pe care l-au lovit în mod repetat în mai multe zone ale corpului, victima decedând la scurt timp ca urmare a traumatismelor suferite în aceste împrejurări.
Prin ordonanţa din 03.04.2014, a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor, iar prin procesul verbal din aceeaşi dată a fost aplicată măsura asiguratorie asupra a două imobile case de locuit, un autoturism, o autoutilitara şi 2 cai, bunurile fiind lăsate în custodia soţiei inculpatului – V. F. .
Cu acelaşi prilej s-a consemnat opunerea custodelui numit de a se valorifica bunurile sechestrate.
Prin adresa nr. 82931/11.02.2014, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă O. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 7503,54 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei O. O. L. S., precum şi a dobânzilor de întârziere şi a penalităţilor.
De asemenea, mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând atât daune materiale cât şi morale.
Potrivit art. 2521 alin. 2 lit. b) Cod de procedură penală, în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când nu există acordul proprietarului, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate, în mod excepţional, atunci când există riscul expirării termenului de garanţie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau pasări vii.
Tribunalul a reţinut că, deşi inculpatul proprietar a refuzat să îşi dea acordul pentru valorificare, situaţia bunurilor vizate este afectată de împrejurarea că persoana numita custode - soţia inculpatului – a recunoscut faptul ca întâmpină dificultăţi în a se ocupa de întreţinerea animalelor. Chiar dacă poziţia acesteia este uşor contradictorie – pe de o parte susţinând că îi este greu a le întreţine, iar pe de altă parte a susţinut că animalele sunt folosite pentru realizarea de venituri pentru familie – Tribunalul B. a constatat ca persista intr-adevăr o anumita incertitudine asupra posibilităţilor custodelui în a asigura întreţinerea celor două animale sechestrate şi, ca atare, persista şi un anume risc ca valoarea lor sa se diminueze până la finalizarea procesului penal, astfel încât cererea procurorului a fost justificată.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 2522 alin. 3 raportat la art. 2521 alin. 2 lit. b) Cod de procedură penală Tribunalul B. a admis solicitarea procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. şi a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate, respectiv cei doi cai menţionaţi în procesul verbal de aplicare a sechestrului din 03.04.2014, urmând ca în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile avansate sa rămână în sarcina statului.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate a formulat contestaţie inculpatul V. D. solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea încheierii penale contestate şi respingerea cererii de valorificare a cailor sechestraţi.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că cei doi cai sechestraţi sunt proprietatea inculpatului, acesta nefiind de acord cu valorificarea lor întrucât soţia sa care a fost desemnată custode a solicitat vânzarea lor pentru obţinerea unor bani necesari asigurării veniturilor destinate îngrijirii celor doi copii minori rămaşi în grija acesteia.
S-a mai arătat în motivare că în cauză inculpatul este cercetat împreună cu încă şase inculpaţi, astfel că obligaţia de plată a despăgubirilor nu îi incumbă numai acestuia, răspunderea fiind solidară şi că s-a instituit sechestru şi asupra unor bunuri mobile şi imobile ale inculpatului V. D. cu o valoare mult mai mare decât a acestor cai.
Examinând încheierea contestată Curtea a reţinut următoarele:
Inculpatul V. D. este cercetat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 188 Cod penal şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 Cod penal, constând în aceea că în data de 28.03.2014 ar fi provocat scandal într-un local din centrul comunei T., agresând mai multe persoane, după care, împreună cu alţi şase inculpaţi au atacat cu pari agentul de pază chemat la faţa locului, lovindu-l în mod repetat în mai multe zone ale corpului, victima decedând la scurt timp.
Prin Ordonanţa din 3.04.2014 a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului iar din procesul verbal încheiat la aceeaşi dată rezultă că s-a aplicat măsura asupra a două imobile-case de locuit, un autoturism, o autoutilitară şi doi cai aparţinând inculpatului V. D., bunurile fiind lăsate în custodia soţiei inculpatului V. F. .
Potrivit art. 252/1 alin 2 lit. b) Cod procedură penală în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când nu există acordul proprietarului, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator pot fi valorificate, şi în mod excepţional, atunci când există riscul expirării termenului de garanţie sau când sechestrul asigurator s-a aplicat asupra unor animale sau păsări vii.
Aşa cum rezultă din însuşi textul de lege ce reglementează această procedură, valorificarea bunurilor mobile fără acordul proprietarului în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive poate fi dispusă „în mod excepţional” şi doar atunci când riscurile prevăzute de art. 252/2 alin. 2 lit. b) Cod procedură penală justifică această valorificare.
Aceste situaţii ţin în totalitate fie de diminuarea involuntară a bunurilor sechestrate (indiferent dacă devalorizarea sau chiar dispariţia bunurilor poate surveni prin alterare, deces în cazul animalelor vii) fie de condiţiile specifice de depozitare ale bunurilor sechestrate.
În speţă, Curea a apreciat că nu suntem în niciuna din situaţiile mai sus arătate, la dosarul cauzei neexistând dovezi că valoarea celor doi cai s-a diminuat sau s-ar putea diminua până la finalizarea procesului penal.
Este adevărat că soţia inculpatului, custodele bunurilor a arătat că îi este greu să întreţină cele două animale deoarece nu are loc de muncă însă în cererea aflată la filele 48-49 a dosarului, aceasta a arătat totodată că cei doi cai îi sunt necesari pentru asigurarea sumelor de bani necesare subzistenţei. A arătat totodată că nu este angajată în muncă şi are în întreţinere doi copii minori, aspecte necontestate în cauză.
În cauză s-a constatat că inculpatul V. D. este cercetat împreună cu încă alţi şase inculpaţi, astfel că dacă aceştia vor fi găsiţi vinovaţi, vor răspunde în solidar pentru prejudiciile cauzate potrivit art. 19 alin 5 Cod procedură penală, repararea prejudiciului material şi moral făcându-se potrivit dispoziţiilor legii civile.
În aceste condiţii, având în vedere că cei doi cai sunt folosiţi pentru realizarea veniturilor necesare traiului zilnic, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 726-727 Cod procedură civilă care prevăd limitele şi condiţiile în care bunurile mobiliare de uz casnic (inclusiv animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă) şi care arată că nu sunt suspuse urmăririi silite „... animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă”.
Totodată, art. 727 alin 1 arată că bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului persoană fizică pot fi supuse urmăririi silite numai pentru că nu există alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, ceea ce în speţă nu este cazul, măsura sechestrului asigurator fiind instituită şi asupra altor bunuri mobile şi imobile din patrimoniu inculpatului.
Prin urmare, s-a apreciat că sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. este nefondată, motiv pentru care curtea în baza art. 425/1 alin. 7 punctul 2 lit. a) Cod procedură penală a admis contestaţia declarată de inculpatul V. D., născut la xx.xx.xxxx, fiul lui D. şi C., aflat in Arestul IPJ B. împotriva încheierii penale nr.36/DL/05.05.2014 dată de Tribunalul B. pe care a desfiinţat-o în întregime, şi în consecinţă, în baza art.252/2 alin.7 Cod procedură penală a respins solicitarea procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul B. privind valorificarea bunurilor mobile sechestrate, respectiv cei doi cai menţionaţi in procesul verbal de aplicare a sechestrului din 03.04.2014.
În baza art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul Harghita
Contestaţie decizie instituire măsuri asigurătorii
Curtea de Apel Oradea
Evaziune fiscală. Reindividualizarea răspunderii penale. Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 55/2021 și reformarea dispozițiilor privind latura civilă. Restrângerea obiectului măsurii asiguratorii
Curtea de Apel București
Sechestru asigurător. Necercetarea cererii modificatoare.
Curtea de Apel București
Sechestru asigurator. Conditiile instituite de art.591 Cod Proc.Civ. Situatia respingerii prin hotarâre judecatoreasca definitiva a pretentiilor creditorului, anterior solutionarii irevocabile a cererii de sechestru asigurator.
Curtea de Apel Oradea
Măsură de siguranţă. Confiscare specială. Art. 118 lit. b din Cod penal