Recurs contencios administrativ. Anulare proces verbal întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice

-Art. 109 din O.G. nr. 92/ 2003

-Art. 205 din O.G. nr. 92/ 2003

Instanta de recurs a constatat ca recurenta reclamanta a solicitat prin actiunea dedusa judecatii anularea Proceselor verbale nr. xxxx/21.11.2012, respectiv xxx/13.03.2013.

 Din cuprinsul procesului-verbal nr. xxxx din 21 noiembrie 2012 întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice B. rezulta explicit ca acesta a fost încheiat în urma unui control inopinat efectuat în baza adresei nr. xxx/20.11.2012 a IPJ B. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, control ce a avut drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatea S. SRL, sens în care, organul de cercetare penala a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmau a fi analizate.

În cuprinsul procesului verbal se regasesc sumele datorate de recurenta reclamanta, în eventualitatea în care se va constata ca operatiunile derulate sunt nereale, dupa cum urmeaza: 80.574,17 lei TVA si 53.716,11 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale stabilite de organul de inspectie fiscala exclusiv pe baza informatiilor si documentelor financiar contabile puse la dispozitie de IPJ B.- Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Din cuprinsul procesului-verbal nr. xxx din 13 martie 2013 întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice B. rezulta de asemenea explicit ca acesta a fost încheiat în urma unui control inopinat efectuat în baza adresei nr. xxxx/14.02.2013 a IPJ B. - Serviciul Investigare a Fraudelor, control ce a avut drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatile S. SRL, M. SRL si S. SRL, sens în care, organul de cercetare penala a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmau a fi analizate.

În cuprinsul procesului verbal se regasesc sumele datorate de recurenta reclamanta, în eventualitatea în care se va constata ca operatiunile derulate sunt nereale, dupa cum urmeaza: 361.715 lei TVA si 258.268 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale stabilite de organul de inspectie fiscala exclusiv pe baza informatiilor si documentelor financiar contabile puse la dispozitie de IPJ B.- Serviciul de Investigare a Fraudelor.

 Este adevarat ca aceste procese verbale nu au fost urmate de întocmirea unui raport de inspectie conform prevederilor art. 109 Cod procedura fiscala, prin care sa se stabileasca masuri fiscale si nici de emiterea unei decizii de impunere, însa raportat la mentiunile inserate în cuprinsul acestora, este gresita concluzia primei instante în sensul ca cele doua procese-verbale nu întrunesc cerintele art. 41 Cod procedura fiscala, potrivit carora actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Astfel cum s-a retinut deja, prin cele doua procese verbale s-a stabilit cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta reclamanta, dispunându-se în sarcina acesteia obligatia de a vira sumele în contul Trezoreriei, acestea producând efectele juridice ale unor veritabile decizii de impunere.

Faptul ca aceste procese verbale au produs efectele juridice rezulta si din cuprinsul Ordonantei din 22.04.2013 a Parchetului de pe lânga Tribunalul B. pronuntata în Dosarul nr. 694/2012 prin care a fost respinsa o cerere de probatiune în cauza penala, prin raportare si la continutul proceselor verbale în litigiu, aspect de altfel retinut si de instanta de fond în cuprinsul considerentelor hotarârii recurate.

Având în vedere ca potrivit art. 205 Cod procedura fiscala împotriva titlului de creanta, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, iar cele doua procese-verbale atacate se circumscriu, prin prisma consecintelor produse, notiunii de act administrativ fiscal în sensul art. 41 Cod procedura fiscala, Curtea a retinut incidenta în speta a motivului de casare prevazut de art. 488 punct. 8 din Noul Cod de procedura civila.

Decizia nr. 372/CA/04.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 4767/111/CA/2013

Prin Sentinta nr. 5999/CA din 01.07.2014 Tribunalul B. a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A. G. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Cluj Napoca, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., ca inadmisibila, fara cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamanta SC A. G. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii nelegale si netemeinice si retinerea cauzei spre solutionare de catre instanta de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca prin adresa nr. xxx/20.11.2012 emisa de IPJ B. - Serviciul de investigare a fraudelor si transmisa catre DGFP B. - AIF, Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat organului de inspectie fiscala sa se constate care sunt „obligatiile datorate bugetului de stat de catre SC A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile si fiscale a unor tranzactii comerciale, pentru care exista suspiciunea ca ar fi fictive, cu societatea SC S. SRL".

 La data de 21.11.2012, inspectorii din cadrul AIF - DGFP au efectuat un control inopinat asupra activitatii societatii, la sediul DGFP B.

Activitatea de control s-a bazat exclusiv pe analiza actelor contabile puse la dispozitia DGFP B. de catre Serviciul de investigare a fraudelor.

 Prin adresa nr. xxxx/14.02.2013, emisa de IPJ B. - Serviciul de investigare a fraudelor si transmisa catre DGFP B. - AIF, Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat organului de inspectie fiscala sa se constate care sunt „obligatiile datorate bugetului de stat de catre SC A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile si fiscale a unor tranzactii comerciale, cu SC S. SRL, SC M. SRL si SC S. SRL, ca urmare a faptului ca înregistrarile în evidentele contabile nu ar avea la baza operatiuni reale".

La data de 13.03.2013 inspectorii din cadrul AIF - DGFP au efectuat un control inopinat asupra activitatii societatii, la sediul DGFP B.

În urma controalelor efectuate au fost întocmite procesele verbale nr. xxxx/21.11.2012 si xxx/13.03.2013, prin care s-a stabilit ca SC A. G. SRL datoreaza urmatoarele obligatii totale de plata la bugetul de stat:

442.289,17 lei, reprezentând TVA de plata

311.984,11 lei reprezentând impozit pe profit.

Prin aceleasi acte i s-a pus în vedere societatii sa achite aceste sume de bani catre bugetul de stat, fara a se indica vreun termen si netinându-se seama de faptul ca procesul penal în cadrul caruia s-a solicitat efectuarea acestei constatari se afla în faza de urmarire, ca nu s-a dat înca vreo solutie în aceasta faza procesuala, astfel ca, în continuare aceasta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie cu privire la savârsirea faptelor penale cercetate.

Mai mult decât atât, în cadrul proceselor verbale nu sunt indicate punctual prevederile legale presupus încalcate, fiind mentionat doar „prevederi legale încalcate - Legea. 571/2003 privind Codul fiscal."

Împotriva proceselor verbale mai sus mentionate, a formulat contestatie la organul emitent, solicitând acestuia revocarea în întregime a actelor pe care le apreciaza ca fiind nelegale, contestatiile fiind respinse ca prematur formulate.

Prin urmare, a formulat cererea de chemare în judecata, care face obiectul prezentului dosar, prin care a solicitat Tribunalului B. sa dispuna anularea actelor administrativ-fiscale, respectiv: Procesul verbal nr. xxxx/21.11.2012, întocmit de organele de inspectie fiscala din cadrul DGFP B. la data de 21.11.2012 si comunicat recurentei la data de 22.03.2013; Procesul verbal nr. xxx/13.03.2013, întocmit de aceleasi organe de inspectie; raspunsurile la contestatiile nr. xxxx/4.04.2013 si xxxx/4.04.2013 emise de Serviciul de activitate de inspectie fiscala din cadrul DGFP B..

La termenul de judecata din 29.04.2014, instanta a unit cu fondul exceptia peremtorie a inadmisibilitatii actiunii, prin prisma faptului ca actul atacat de reclamanta - proces verbal de control - nu poate face obiectul procedurii contestatiei, nefiind un act administrativ fiscal.

 Analizând actele dosarului sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii, prima instanta a admis exceptia si în consecinta a respins cererea reclamantei.

A apreciat ca hotarârea pronuntata de judecatorul fondului este nelegala si netemeinica.

Astfel, arata recurenta, desi în speta nu se contesta „în mod clasic" o decizie de impunere - ca act ce finalizeaza un raport de inspectie fiscala, fapt ce ar putea crea o aparenta de inadmisibilitate a procedurii pendinte, o analiza mai atenta a actului contestat, coroborarea efectelor juridice ale actului contestat, aplicarea principiilor statuate de practica Înaltei Curti si verificarea atenta a succesiunii normelor în materie, conduc la concluzia lipsita de echivoc ca actiunea de fond a societatii este admisibila, fiind îndreptata în conditii legale împotriva unor acte administrativ fiscale.

 1. În primul rând, arata recurenta, procesele-verbale sunt acte administrativ fiscal ce au produs efecte juridice.

Acestea sunt acte ce finalizeaza un control inopinat al ANAF - DGFP, efectuate în baza Titlului VII din OG 92/2003 - inspectia fiscala.

Inspectorii au actionat conform art. 97 alin. 2 - „La finalizarea controlului inopinat sau încrucisat se încheie proces-verbal."

Daca ar fi respectat întru totul dispozitiile Titlului VII din OG 92/2003, inspectorii ar fi trebuit sa comunice societatii un raport de inspectie fiscala si o decizie de impunere pentru sumele constatate în procesul - verbal atacat ca fiind presupus datorate de aceasta în maximum 30 de zile de la finalizarea inspectiei fiscale - control inopinat. În schimb, dupa încheierea controlului, inspectorii fiscali nu au întocmit niciunul din actele prevazute de lege, tocmai pentru a paraliza orice actiune a societatii. Conduita intimatei reprezinta un veritabil abuz de putere.

Niciodata constatarile cuprinse în procesele-verbale nu au fost redate într-un raport de inspectie fiscala secondate de o decizie a organului fiscal, fapt din care reiese, dincolo de orice dubiu ca actele atacate de recurenta sunt actele administrativ fiscale producatoare de efecte juridice relativ la aceasta, acte pe care societatea are dreptul si interesul de a le ataca în fata instantei de judecata.

Aspectul ca procesele - verbale nu îmbraca forma unui titlu de creanta nu echivaleaza cu lipsa efectelor juridice ale actului, adica lipsa caracterului de titlu executoriu nu echivaleaza cu lipsa efectelor juridice.

Procesele-verbale stau la baza inculparii societatii, precum si a administratoarei societatii într-un dosar de evaziune fiscala, stau la baza instituirii sechestrului penal obligatoriu pentru infractiunile de evaziune fiscala si la baza respingerii unor cereri de probatiune în dosarul penal, pe considerentul ca prejudiciul a fost stabilit de organele fiscale.

Procesul-verbal nici nu trebuie materializat în titlu de creanta, cât timp în baza lui se va da o hotarâre penala, care are caracterul de titlu executoriu si în ceea ce priveste latura civila a cauzei. În viziunea organului fiscal, procesul - verbal va fi transformat în titlu executoriu prin intermediul unei hotarâri judecatoresti si nu prin emiterea unei decizii de impunere.

Toate acestea în conditiile în care, potrivit Titlului VII art. 94 alin. 5 din OUG 92/2003, nu intra în atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala în vederea lamuririi unor fapte ori împrejurari ale cauzelor aflate în lucru la aceste institutii.

Din cele de mai sus, rezulta dincolo de orice dubiu ca procesul-verbal contestat nu este un simplu act premergator încheierii unui raport de inspectie fiscala si a unei decizii de impunere, aspect confirmat si de practica recenta a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si de Curtea de Apel O. într-o speta similara.

2. În al doilea rând, dispozitiile legale în vigoare la data solutionarii contestatiei administrative, respectiv la data depunerii actiunii în anularea actului administrativ fiscal si a actiunii ce face obiectul prezentului dosar stipulau expres admisibilitatea actiunilor promovate de societate.

 Sustine recurenta ca prin modificarea succesiva a Instructiunilor pentru aplicarea Titlului IX din OG 92/2003 s-a realizat mai întâi o enumerare exhaustiva a actelor administrative fiscale - prin Ordinul 378/1.04.2013, iar ulterior, prin Ordinul 450/19.04.2013 s-a procedat la largirea sferei actelor cu caracter administrativ fiscal, fara ca acestea sa fie limitate de o enumerare expresa.

Apreciaza ca, odata ce procesul-verbal de control emis în urma unui control inopinat a fost inclus expres în cadrul actelor administrativ - fiscale, acesta îsi pastreaza caracterul de act administrativ.

În atare conditii, apreciaza ca, la momentul în care a investit instanta de contencios administrativ cu solutionarea cererii de anulare a proceselor-verbale atacate, acest gen de procese verbal era inclus în cuprinsul sferei actelor administrative fiscale ce intra în categoria actelor ce pot fi contestate potrivit Titlului IX din OUG 92 / 2003. Aceasta dispozitie normativa înlatura orice dubiu cu privire la admisibilitatea cererii introductive, context în care considera ca exceptia ridicata se impune a fi respinsa.

Intimata, legal citata, nu si-a precizat pozitia fata de prezentul recurs.

Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a retinut ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Instanta de recurs a constatat ca recurenta reclamanta a solicitat prin actiunea dedusa judecatii anularea Proceselor verbale nr. xxxx/21.11.2012, respectiv xxx/13.03.2013.

 Din cuprinsul procesului-verbal nr. xxxx din 21 noiembrie 2012 întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice B. rezulta explicit ca acesta a fost încheiat în urma unui control inopinat efectuat în baza adresei nr. xxx/20.11.2012 a IPJ B. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, control ce a avut drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatea S. SRL, sens în care, organul de cercetare penala a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmau a fi analizate.

În cuprinsul procesului verbal se regasesc sumele datorate de recurenta reclamanta, în eventualitatea în care se va constata ca operatiunile derulate sunt nereale, dupa cum urmeaza: 80.574,17 lei TVA si 53.716,11 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale stabilite de organul de inspectie fiscala exclusiv pe baza informatiilor si documentelor financiar contabile puse la dispozitie de IPJ B.- Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Din cuprinsul procesului-verbal nr. xxx din 13 martie 2013 întocmit de Inspectia fiscala din cadrul fostei Directii Generale a Finantelor Publice B. rezulta de asemenea explicit ca acesta a fost încheiat în urma unui control inopinat efectuat în baza adresei nr. xxxx/14.02.2013 a IPJ B. - Serviciul Investigare a Fraudelor, control ce a avut drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea A. G. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatile S. SRL, M. SRL si S. SRL, sens în care, organul de cercetare penala a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmau a fi analizate.

În cuprinsul procesului verbal se regasesc sumele datorate de recurenta reclamanta, în eventualitatea în care se va constata ca operatiunile derulate sunt nereale, dupa cum urmeaza: 361.715 lei TVA si 258.268 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale stabilite de organul de inspectie fiscala exclusiv pe baza informatiilor si documentelor financiar contabile puse la dispozitie de IPJ B.- Serviciul de Investigare a Fraudelor.

 Este adevarat ca aceste procese verbale nu au fost urmate de întocmirea unui raport de inspectie conform prevederilor art. 109 Cod procedura fiscala, prin care sa se stabileasca masuri fiscale si nici de emiterea unei decizii de impunere, însa raportat la mentiunile inserate în cuprinsul acestora, este gresita concluzia primei instante în sensul ca cele doua procese-verbale nu întrunesc cerintele art. 41 Cod procedura fiscala, potrivit carora actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Astfel cum s-a retinut deja, prin cele doua procese verbale s-a stabilit cuantumul obligatiilor fiscale datorate de recurenta reclamanta, dispunându-se în sarcina acesteia obligatia de a vira sumele în contul Trezoreriei, acestea producând efectele juridice ale unor veritabile decizii de impunere.

Faptul ca aceste procese verbale au produs efectele juridice rezulta si din cuprinsul Ordonantei din 22.04.2013 a Parchetului de pe lânga Tribunalul B. pronuntata în Dosarul nr. 694/2012 prin care a fost respinsa o cerere de probatiune în cauza penala, prin raportare si la continutul proceselor verbale în litigiu, aspect de altfel retinut si de instanta de fond în cuprinsul considerentelor hotarârii recurate.

Având în vedere ca potrivit art. 205 Cod procedura fiscala împotriva titlului de creanta, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, iar cele doua procese-verbale atacate se circumscriu, prin prisma consecintelor produse, notiunii de act administrativ fiscal în sensul art. 41 Cod procedura fiscala, Curtea a retinut incidenta în speta a motivului de casare prevazut de art. 488 punct. 8 din Noul Cod de procedura civila, împrejurare în raport de care, tinând cont de faptul ca instanta de fond a respins ca inadmisibila actiunea fara a intra în cercetarea pe fond a litigiului, în temeiul art. 498 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta pentru a verifica legalitatea celor doua procese verbale prin prisma criticilor formulate de reclamanta, fara cheltuieli de judecata în recurs, nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare