Recurs contencios administrativ. Anulare act administrativ fiscal

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare act administrativ fiscal

-Art. 125 din Codul fiscal

-Art. 488 pct. 6 si 8 Cod de procedura civila

-Art. 95 alin. 5 din Codul de procedura fiscala

-Art. 107 si 108 Cod de procedura fiscala

Instanta de recurs a constatat ca recurenta reclamanta a solicitat anularea Procesului verbal nr. xxxx din 21 noiembrie 2012 emis de organe din cadrul Inspectiei fiscale din cadrul fostei Directii generale a finantelor publice B., din cuprinsul caruia rezulta explicit ca respectivul control inopinat s-a efectuat în urma adresei nr. xxx/20.11.2012 a IPJ B. - Serviciul investigare a fraudelor care avea drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea F. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatea S. SRL, sens în care, organul de ancheta a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmeaza a fi analizate.

Din cuprinsul procesului verbal rezulta ca sumele datorate în eventualitatea în care se constata ca operatiunile sunt nereale sunt: 131.573 lei TVA si 87.743 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale precum si faptul ca titlul în temeiul caruia se stinge creanta este tocmai acest proces-verbal.

Contrar celor retinute de instanta de fond, în sensul ca procesul –verbal atacat a fost emis cu respectarea tuturor cerintelor de competenta, forma si procedura, s-a constatat ca, aceste aspecte, cel putin sub aspectul criticat nu au facut obiectul unei analize efective din partea instantei, aceasta limitându-se la a invoca lapidar ca autoritatea emitenta A.N.A.F. D.G.F.P., este competenta, iar societatea comerciala este platitoare de TVA în temeiul art. 125 din Codul fiscal. În acest context s-a constatat ca este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 6 Cod procedura civila, ce reglementeaza ipoteza în care hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza.

Totodata, este îndreptatita si critica privind gresita interpretare data normelor legale invocate, fiind incident si motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila ce vizeaza ipoteza în care hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Sub acest aspect s-a constatat ca, în mod pertinent s-a invocat de catre recurenta reclamanta faptul ca s-au încalcat dispozitiile prevazute de art. art. 94 alin. 5 din Codul de procedura fiscala, care prevad explicit ca: „nu intra în atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala în vederea lamuririi unor fapte sau împrejurari ale cauzelor aflate în lucru la aceste institutii.”

Dupa cum rezulta explicit din interpretarea logica si sistematica a prevederilor art. 94 si urm. din Titlul VII intitulat Inspectia fiscala – Cod procedura fiscala, inspectia fiscala trebuie sa se desfasoare conform procedurilor si metodelor de control fiscal prevazute în acest act normativ, cu analiza tuturor documentelor justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale si cu respectarea dreptului contribuabilului de a fi informat (art. 107 Cod procedura civila).

Art. 108 prevede si modalitatea de sesizare a organelor penale de catre organele fiscale în cazul în care constata împrejurari ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infractiuni, caz în care se întocmeste un proces-verbal. În oricare dintre modalitatile de efectuare a inspectiei fiscale, aceasta se încheie cu întocmirea unui raport de inspectie fiscala ce trebuie sa cuprinda elementele de fapt si de drept avute în vedere si în temeiul caruia se emite decizia de impunere care cuprinde eventualele obligatii fiscale suplimentare, aceasta fiind titlu de creanta conform art. 110 Cod procedura fiscala.

Aceste acte administrativ fiscale pot fi supuse cenzurii instantelor de contencios administrativ în termenii si conditiile prevazute de art. 205 si urm. din Titlul IX al Codului de procedura fiscala.

Prin urmare, în speta s-a întocmit un act administrativ care nu indica textele de lege în temeiul caruia a fost emis, de vreme ce la capitolul II pct. 2- intitulat Prevederi legale încalcate, mentioneaza: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ceea ce echivaleaza cu o nemotivare în drept.

Totodata, contrar normelor legale evocate, acesta s-a întocmit exclusiv la solicitarea organului de cercetare penala, cu încalcarea interdictiei instituite de art. 94 alin. 5 Cod procedura fiscala.

Instanta de recurs a retinut si ca, desi este denumit proces-verbal, ceea ce i-ar conferi calitatea de operatiune administrativa si nu de act administrativ fiscal, acesta are un continut ambiguu, din cuprinsul sau rezultând pe de o parte faptul ca nu s-a stabilit daca operatiunile economice analizate au caracter nereal, dar cu toate acestea indicându-se cuantumul obligatiilor si dispunându-se în sarcina contribuabilului obligatia de a vira sumele în contul Trezoreriei, acesta producând efectele juridice ale unei veritabile decizii de impunere.

Instanta de recurs a mai constatat si ca, împotriva acestui proces–verbal s-a formulat o contestatie pe cale administrativa, aceasta fiind respinsa de organul fiscal printr-o adresa ca prematura invocându-se tocmai faptul ca sumele contestate nu sunt individualizate prin titluri de creanta, nefiind emise decizii privind baza de impunere, aspecte ce confirma faptul ca nu a fost îndeplinita procedura legala de emitere a titlului de creanta nici la data emiterii adresei de raspuns nr. xxxx/04.04.2013 de catre Serviciul Inspectie fiscala B., nici ulterior, pâna la data solutionarii prezentului recurs.

Decizia nr. 737/CA/23.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 4768/111/CA/2013

Prin sentinta nr.4271/CA/6.05.2014 Tribunalul B. a respins cererea formulata de reclamanta SC F. SRL cu sediul ales în O., în contradictoriu cu pârâta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Cluj-Napoca, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., cu sediul în O.

A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC F. SRL O. solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate, în principal admiterea cererii de chemare în judecata si anularea ca nelegale si netemeinice a actelor administrativ-unilaterale. În subsidiar solicita admiterea în parte a cererii introductive completate, în sensul anularii raspunsurilor la plângerile prealabile înregistrate sub nr. xxxx si xxxx/04.04.2013, urmând ca intimata sa procedeze ia reanalizarea plângerilor prealabile formulate, în urma anularii raspunsurilor initiale.

Apreciaza ca cele retinute de instanta sunt eronate, nelegale si netemeinice.

Astfel considera ca în speta sunt incidente motivele de recurs prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 din NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA respectiv: "6. când hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei; 8. când hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material."

In primul rând arata ca a contestat actele administrative apreciind ca organul emitent nu era competent sa întocmeasca procesul verbal de control la solicitarea organului de urmarire penala, întrucât prin acest proces verbal s-au facut practic "verificari solicitate de organele de urmarire penala în vederea lamuririi unor fapte sau împrejurari ale cauzelor aflate în lucru la aceste institutii".

Instanta a interpretat gresit textul de lege invocat. Faptul ca prezentul litigiu nu este unul de natura penala nu are nicio relevanta.

In motivarea cererii de anulare a aratat, anexând si probe în acest sens faptul ca, desi nu aveau competenta de a efectua verificari si/sau constatari în vederea lamuririi unor elemente sau împrejurari ce tin de cauzele aflate în lucru la organele de urmarire penala, totusi inspectorii intimatei au efectuat asemenea constatari, chiar la solicitarea organelor de urmarire penala. Rezultatul acelor constatari a fost consemnat în procesele - verbale contestate. Aceste acte au fost folosite de organele de urmarire penala în sustinerea acuzatiilor aduse împotriva sa. Mai mult, i s-a respins cererea de încuviintare a expertizei pentru stabilirea presupusului prejudicia cauzat bugetului de stat cu motivarea ca acesta a fost calculat prin procesele verbale contestate.

Dupa toate aceste lamuriri, motivarea instantei o apreciaza ca nefondata.

În al doilea rând, instanta nu a analizat celelalte motive de nulitate invocate si nici raspunsurile la plângerile prealabile desi si acestea fac obiect al prezentului litigiu.

Ambele contestatii au fost respinse ca prematur formulate, prin Raspunsurile DGFP B. - Activitatea de inspectie fiscala înregistrate sub numerele xxxx si xxxx/04.04.2013.

In motivare organul de solutionare a contestatiei specifica faptul ca, potrivit Ordinului 2137/25.05.2011, pct. 12.1 : „Contestatia poate fi respinsa ca: e) prematur formulata, în situatia în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanta si în situatia în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere".

Or, recurenta a formulat contestatie împotriva unor acte administrativ - fiscale, procedura conforma cu legea. Din contestatiile formulate rezulta ca a contestat actul, nu sumele.

În consecinta, vazând succesiunea dispozitiilor legale incidente în speta, contestatia aste admisibila si nu apare ca fiind prematura, fiind ele altfel obligatorie.

Astfel, la data solutionarii contestatiilor, 04.04.2.013, Ordinul 2137/2011, pct. 5:

„5.1. Actele administrative - fiscale care intra în competenta de solutionare a organelor specializate prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala sunt cele prevazute expres si limitativ de lege.

5.2. Prin organ central cu atributii de inspectie fiscala, prevazut la art. 209 alin. (1) lit. c) din Codul ele procedura fiscala, se întelege directia din cadrul Agentiei Nationale ele Administrare Fiscala care are competenta pentru desfasurarea la nivel national a activitatii de inspectie fiscala în toate domeniile de activitate si la toate categoriile de contribuabili, în vederea identificarii si combaterii evaziunii fiscale.

5.3.Alte acte administrative fiscale pot fi: dispozitia de masuri, decizia privind stabilirea .raspunderii reglementata de art. 28 din Codul de procedura fiscala, notele de compensare, înstiintari de plata, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului, declaratiile vamale de punere în libera circulatie etc." fusese amendat prin Ordinul 378/01.04.2013, care stipula ca:

„5.3. Alte acte administrative fiscale pot fi: dispozitia de masuri, decizia privind stabilirea raspunderii, reglementata de art. 28 din Codul de procedura fiscala, decizia privind compensarea obligatiilor fiscale, înstiintari de plata, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului, declaratiile vamale de punere în libera circulatie, procesul-verbal încheiat ca urmare a unui control încrucisai/inopinat, proces-verbal/nota de restituire întocmit/întocmita ca urmare a cererii de restituire accize etc."

Ordinul 378/01.04.2013 a fost abrogat la scurt timp (dupa data de 04.04.2.013 - data solutionarii contestatiei).

În aceste conditii, intimata, nu avea calea legala de la a se „eschiva" de la solutionarea contestatiilor.

În concluzie, contestatiile au fost nelegal respinse ca fiind prematur formulate, în lipsa deciziei de impunere - titlu de creanta, contestatia administrativa putând fi facuta si împotriva „altor acte administrativ fiscale", în concret „ împotriva procesului-verbal încheiat ca urmare a unui control încrucisat/inopinat".

Chiar în lipsa prevederilor Ordinului 378/2013, înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca orice act emis de o autoritate publica, ce produce efecte juridice, este un act administrativ fiscal ce poate fi atacat în contencios fiscal.

În drept a invocat prevederile art. 20 din Legea 554/2004 coroborate cu dispozitiile art. 476, 483, 488 al. 1 Pct.6, 8 si urm. NOUL COD DE PROCEDURA CIVILA, art.94 si urm. Cod procedura fiscala, art.7 din Legea 76/2012.

Intimata pârâta legal citata nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel a retinut ca este fondat si l-a admis pentru urmatoarele considerente:

Criticile aduse hotarârii prin prisma motivelor de casare prevazute de art. 488 pct. 6 si 8 din noul Cod de procedura civila sunt întemeiate.

Instanta de recurs a constatat ca recurenta reclamanta a solicitat anularea Procesului verbal nr. xxxx din 21 noiembrie 2012 emis de organe din cadrul Inspectiei fiscale din cadrul fostei Directii generale a finantelor publice B., din cuprinsul caruia rezulta explicit ca respectivul control inopinat s-a efectuat în urma adresei nr. xxx/20.11.2012 a IPJ B. - Serviciul investigare a fraudelor care avea drept obiectiv calcularea obligatiilor datorate bugetului de stat de catre societatea F. SRL ca urmare a înregistrarii în evidentele contabile a unor operatiuni economice cu societatea S. SRL, sens în care, organul de ancheta a pus la dispozitia organului de inspectie documentele ce urmeaza a fi analizate.

Din cuprinsul procesului verbal rezulta ca sumele datorate în eventualitatea în care se constata ca operatiunile sunt nereale sunt: 131.573 lei TVA si 87.743 lei impozit pe profit, indicându-se contul în care se va face plata obligatiilor fiscale precum si faptul ca titlul în temeiul caruia se stinge creanta este tocmai acest proces-verbal.

Contrar celor retinute de instanta de fond, în sensul ca procesul –verbal atacat a fost emis cu respectarea tuturor cerintelor de competenta, forma si procedura, s-a constatat ca, aceste aspecte, cel putin sub aspectul criticat nu au facut obiectul unei analize efective din partea instantei, aceasta limitându-se la a invoca lapidar ca autoritatea emitenta A.N.A.F. D.G.F.P., este competenta, iar societatea comerciala este platitoare de TVA în temeiul art. 125 din Codul fiscal. În acest context s-a constatat ca este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 6 Cod procedura civila, ce reglementeaza ipoteza în care hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza.

Totodata, este îndreptatita si critica privind gresita interpretare data normelor legale invocate, fiind incident si motivul de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 Cod procedura civila ce vizeaza ipoteza în care hotarârea a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Sub acest aspect s-a constatat ca, în mod pertinent s-a invocat de catre recurenta reclamanta faptul ca s-au încalcat dispozitiile prevazute de art. art. 94 alin. 5 din Codul de procedura fiscala, care prevad explicit ca: „nu intra în atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala în vederea lamuririi unor fapte sau împrejurari ale cauzelor aflate în lucru la aceste institutii.”

Dupa cum rezulta explicit din interpretarea logica si sistematica a prevederilor art. 94 si urm. din Titlul VII intitulat Inspectia fiscala – Cod procedura fiscala, inspectia fiscala trebuie sa se desfasoare conform procedurilor si metodelor de control fiscal prevazute în acest act normativ, cu analiza tuturor documentelor justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale si cu respectarea dreptului contribuabilului de a fi informat (art. 107 Cod procedura civila).

Art. 108 prevede si modalitatea de sesizare a organelor penale de catre organele fiscale în cazul în care constata împrejurari ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infractiuni, caz în care se întocmeste un proces-verbal. În oricare dintre modalitatile de efectuare a inspectiei fiscale, aceasta se încheie cu întocmirea unui raport de inspectie fiscala ce trebuie sa cuprinda elementele de fapt si de drept avute în vedere si în temeiul caruia se emite decizia de impunere care cuprinde eventualele obligatii fiscale suplimentare, aceasta fiind titlu de creanta conform art. 110 Cod procedura fiscala.

Aceste acte administrativ fiscale pot fi supuse cenzurii instantelor de contencios administrativ în termenii si conditiile prevazute de art. 205 si urm. din Titlul IX al Codului de procedura fiscala.

Prin urmare, în speta s-a întocmit un act administrativ care nu indica textele de lege în temeiul caruia a fost emis, de vreme ce la capitolul II pct. 2- intitulat Prevederi legale încalcate, mentioneaza: Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ceea ce echivaleaza cu o nemotivare în drept.

Totodata, contrar normelor legale evocate, acesta s-a întocmit exclusiv la solicitarea organului de cercetare penala, cu încalcarea interdictiei instituite de art. 94 alin. 5 Cod procedura fiscala.

Instanta de recurs a retinut si ca, desi este denumit proces-verbal, ceea ce i-ar conferi calitatea de operatiune administrativa si nu de act administrativ fiscal, acesta are un continut ambiguu, din cuprinsul sau rezultând pe de o parte faptul ca nu s-a stabilit daca operatiunile economice analizate au caracter nereal, dar cu toate acestea indicându-se cuantumul obligatiilor si dispunându-se în sarcina contribuabilului obligatia de a vira sumele în contul Trezoreriei, acesta producând efectele juridice ale unei veritabile decizii de impunere.

Instanta de recurs a mai constatat si ca, împotriva acestui proces–verbal s-a formulat o contestatie pe cale administrativa, aceasta fiind respinsa de organul fiscal printr-o adresa ca prematura invocându-se tocmai faptul ca sumele contestate nu sunt individualizate prin titluri de creanta, nefiind emise decizii privind baza de impunere, aspecte ce confirma faptul ca nu a fost îndeplinita procedura legala de emitere a titlului de creanta nici la data emiterii adresei de raspuns nr. xxxx/04.04.2013 de catre Serviciul Inspectie fiscala B., nici ulterior, pâna la data solutionarii prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul textelor de lege anterior mentionate, instanta a admis recursul si, pe cale de consecinta, a casat în totalitate sentinta nr. 4271/06.05.2014 pronuntata de Tribunalul B. si a admis actiunea reclamantei în sensul ca a anulat Procesul-verbal nr. xxxx din 21.11.2012, precum si raspunsul la plângerea prealabila nr. xxxx/04.04.2013, emise de organele de inspectie fiscala din cadrul DGFP B.

Domenii speta

Spete similare