Conflict negativ de competență. Competența funcțională. Personal silvic

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 05.03.2014, sub nr. unic E-cris 2044/86/2014, reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. 81 din 17.02.2014 emisă de directorul pârâtei, prin care a fost sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, ca fiind netemeinică şi nelegală şi repunerea în situaţia anterioară, în sensul reîncadrării în funcţia deţinută anterior, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate drepturile de care a fost lipsit în perioada de timp cuprinsă între data încetării contractului individual de muncă şi data reintegrării efective pe funcţie, precum şi înlăturarea deciziei criticate de la dosarul personal.

În subsidiar, a solicitat reclamantul înlocuirea sancţiunii aplicate cu una mai uşoară, în raport cu gravitata faptei şi a consecinţelor produse.

A arătat reclamantul că a formulat prezenta contestaţie, motivat de faptul că s-a făcut o greşită analiză şi aplicare a criteriilor de individualizare, în condiţiile în care măsura dispusă este de o gravitate excesivă şi nejustificată în raport cu starea şi împrejurările concrete care au generat prejudiciile în Cantonul silvic nr. 5 Roşia, din cadrul Ocolului Silvic D. C., al cărui pădurar titular a figurat până la data de 22.08.2013.

A mai susţinut reclamantul că în condica de serviciu s-a consemnat în fals faptul că s-a iniţiat controlul la data de 06.06.2013, în realitate acesta fiind început la data de 05.06.2013.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.

Din oficiu, la primul termen de judecată, stabilit pentru data de 5 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, excepţie pe care a analizat-o cu prioritate în raport de dispoziţiile art. 148 alin. 1 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3083 din 5.06.2014, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Civile – complete specializate în litigii din cadrul Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

La data aplicării sancţiunii disciplinare, reclamantul nu mai îndeplinea funcţia de pădurar, ci funcţia de maistru forestier în cadrul Ocolului Silvic D.C., însă o asemenea funcţie nu este prevăzută în art. 7 din O.U.G. nr. 59/2000, iar, din interpretarea coroborată şi aplicarea acestui text cu prevederile art. 4, rezultă că persoana numită în funcţia de maistru forestier (silvic) nu are calitatea de personal silvic.

Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 56/2000, personalul silvic, în sensul ordonanţei de urgenţă, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii.

În legătură cu profesiunile specifice activităţii în domeniul silviculturii, art. 4 dispune că personalul silvic se diferenţiază, în funcţie de nivelul pregătirii profesionale, în următoarele categorii:

a) personal silvic cu pregătire superioară, format din absolvenţi ai facultăţii de silvicultură şi ai cursurilor de scurtă durată;

b) personal silvic cu pregătire medie, format din absolvenţi ai liceului silvic şi ai şcolii tehnice silvice postliceale;

c) personal silvic cu pregătire de bază, format din absolvenţi ai şcolii profesionale silvice.

În acest sens, potrivit art. 7, gradele profesionale ale personalului silvic sunt următoarele:

a) pentru ingineri: inginer silvic debutant, inginer silvic, inginer-şef silvic, inginer inspector silvic, inginer inspector general silvic şi inginer consilier silvic;

b) pentru subingineri: subinginer silvic debutant, subinginer silvic, subinginer silvic principal;

c) pentru tehnicieni: tehnician silvic debutant, tehnician silvic, tehnician silvic principal;

d) pentru absolvenţii liceelor sau şcolilor profesionale silvice: pădurar debutant şi pădurar, respectiv brigadier silvic debutant şi brigadier silvic.

Ori, funcţia de maistru forestier nu este menţionată în niciuna dintre aceste categorii profesionale, astfel că omisiunea legiuitorului trebuie interpretată în sensul excluderii de la exercitarea profesiunii specifice activităţii în domeniul silviculturii, apreciindu-se că litigiului îi sunt aplicabile normele de drept comun prevăzute de legislaţia de dreptul muncii, iar nu normele Legii nr. 188/1999.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, cauza nefiind apreciată de competenţa instanţei - abilitată să soluţioneze doar cauze în materia contenciosului administrativ şi fiscal - excepţia procesuală absolută şi dirimantă de necompetenţă funcţională a fost admisă, cu consecinţa declinării competenţei de judecare în favoarea Secţiei civile a Tribunalului Suceava – complete specializate în litigii de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia civilă – complet specializat litigii muncă sub nr. 2044/86/2014* la data de 12.06.2014.

La termenul de judecată din data de 23 iunie 2014, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei civile a Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa civilă nr. 1197 din 30 iunie 2014 Tribunalul Suceava – Secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei civile a Tribunalului Suceava şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Secţia civilă a Tribunalului Suceava şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

S-a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă, complete specializate în litigii de dreptul muncii, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 59/2000, personalul silvic, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii, iar potrivit art. 2 lit. b, personalul silvic îşi poate desfăşura activitatea în unităţile silvice care administrează fondul forestier proprietate publică a statului, precum şi în cele de cercetare ştiinţifică şi proiectare silvică.

Având în vedere că reclamantul ocupa funcţia de maistru forestier în cadrul Ocolului Silvic D.C., s-a apreciat că acesta face parte din personalul silvic.

Or, având în vedere că, potrivit art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ, în condiţiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei civile a Tribunalului Suceava şi, în temeiul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Secţia civilă a Tribunalului Suceava şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, şi, în consecinţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă, complete specializate în litigii de dreptul muncii, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea apreciază, în considerarea dispoziţiilor art. 133 alin. 1 pct. 2 şi art. 136 alin. 1 Cod procedură civilă, că în cauză există un conflict negativ de competenţă între Secţia civilă a Tribunalului Suceava şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei revenindu-i acesteia din urmă, pentru motivele ce se vor arăta:

Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul, în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt prevăzute în art. 248 alin. 1 Codul muncii.

Art. 248 alin. 2 Codul muncii prevede însă că, în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciale se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

Prin Legea nr. 427/2001 a fost aprobată O.U.G. nr. 59/2000, privind statutul personalului silvic, care în art. 48 a prevăzut un alt regim sancţionator pentru persoanele încadrate în funcţii de specialitate silvică. Astfel, potrivit art. 48 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, constatarea abaterilor disciplinare se face de şeful ierarhic sau de personalul cu atribuţii de control al activităţii pe care o desfăşoară personalul silvic, pe linie de serviciu.

Totodată, actul normativ invocat prevede pentru personalul silvic o procedură derogatorie faţă de prevederile Codului muncii, referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare şi anume, analizarea abaterilor de către Consiliul de disciplină, care are competenţă de a decide cu privire la sancţiunea aplicată, partea nemulţumită de hotărârea consiliului de disciplină având posiblitatea de a face plângere la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile legii.

În speţă, contestatorul face parte din personalul silvic, fiindu-i aplicabile prevederile actului normativ menţionat mai sus.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 59/2000:

 „ (1) Personalul silvic, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţi în domeniul silviculturii.

(2) Domeniul silviculturii cuprinde activităţile care au ca obiective gospodărirea fondului forestier naţional, gestionarea durabilă a pădurilor şi a fondului cinegetic şi salmonicol, precum şi cele de cercetare ştiinţifică şi proiectare silvică, la nivel central şi teritorial.

 (3) Personalul silvic prevăzut la alin. (1) constituie Corpul silvic”.

Art. 4 din actul normativ menţionat prevede următoarele:

„Categoriile de personal silvic se diferenţiază, în funcţie de nivelul pregătirii profesionale, în:

a) personal silvic cu pregătire superioară, format din ingineri - absolvenţi ai facultăţii de silvicultură;

b) personal silvic cu pregătire superioară de scurtă durată, format din subingineri - absolvenţi ai colegiului forestier;

c) personal silvic cu pregătire medie, format din tehnicieni - absolvenţi ai şcolii tehnice silvice postliceale, precum şi din brigadieri silvici şi pădurari, absolvenţi ai liceului silvic;

d) personal silvic cu pregătire de bază, respectiv brigadieri silvici şi pădurari, absolvenţi ai şcolii profesionale silvice”.

Deci, conform art. 4 din O.U.G. nr. 59/2000, personalul silvic se diferenţiază pe categorii, în funcţie de nivelul pregătirii profesionale, dar şi pe grade profesionale, conform dispoziţiilor art. 7 şi anexei I din reglementarea enunţată.

Art. 5 lit. c din actul normativ menţionat condiţionează admiterea în corpul silvic, printre altele, de pregătirea profesională prevăzută la art. 4 şi de angajarea cu contract individual de muncă.

În considerarea dispoziţiilor menţionate, se conchide că reclamantul, care necontestat are pregătire de specialitate silvică şi a exercitat şi exercită o profesie (profesia fiind specialitatea –calificarea- obţinută prin studii) specifică activităţii în domeniul silviculturii, face parte din Corpul silvic.

Astfel, din adresa nr. 17487 din 29.09.2014 a Direcţiei Silvice Suceava (filele 9 -10) rezultă că reclamantul a fost trecut din funcţia de pădurar în cea de maistru silvic prin decizia nr. 318 din 21.08.2013 a Directorului Direcţiei Silvice Suceava, ca urmare a modificării structurii organizatorice şi funcţionale a Direcţiei Silvice Suceava, aprobată prin hotărârea nr. 7 din 25.07.2013 a Consiliului de Administraţie al regiei.

În decizia sus arătată (fila 11 dosar) se menţionează la art. 2 că reclamantul va avea o indemnizaţie aferentă gradului profesional de „pădurar gradaţia I”, iar din adresa nr. 17487 din 29.09.2014 a Direcţiei Silvice Suceava rezultă că maistru silvic execută lucrări specifice domeniului silviculturii, aspect confirmat de fişa postului (fila 13), reclamantul, deci, făcând parte din categoria personalului silvic ce îşi desfăşoară activitatea în unităţile ce administrează fondul forestier proprietate publică a statului, prevăzute de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 59/2000.

În virtutea normei de trimitere de la art. 58 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, personalului silvic, deci inclusiv categoriei profesionale în discuţie, i se aplică prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.

Faţă de cele ce preced, Curtea, soluţionând regulatorul de competenţă, urmare a conflictului negativ intervenit, în temeiul art. 135, 136 din noul Cod de procedură civilă, va admite sesizarea, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Domenii speta

Spete similare