Pretenţii.Constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevăzute în contractul de credit de consum încheiat între consumator şi o instituţie financiară nebancară.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Pretenţii

Constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevăzute în contractul de credit de consum încheiat între consumator şi o instituţie financiară nebancară.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe  sub nr. dosar …../263/2013, reclamanta R. P. a chemat în judecată pârâta SC C. I. SA , solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să se  constate caracterul abuziv  al clauzelor prevăzute  în contractul de credit  de consum  nr. ……/26.11.2009 punctele 2.8, 2.9, 2.12 şi pe cale de consecinţă  să fie înlăturate aceste  clauze  din contractul  menţionat. De asemenea să fie obligată  pârâta să-i restituie suma de 3385,80 lei  încasată cu titlu de  comision de  administrare , pe care a achitat-o  în baza acestor  clauze abuzive, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii , reclamanta a arătat că  în baza contractului  de consum mai sus menţionat  a convenit cu pârâta  să achiziţioneze  bunuri de consum  de la vânzătoarea SC R. I. SRL M. , în baza facturii fiscale  seria RBZ  nr……. din 27.11.2009 în sumă de 3399,98 lei pe o perioadă de  rambursare  de 63  de luni , urmând să achite o rată lunară de 159,38 lei  cât şi comision de  administrare 0,00 lei , comision lunar 56,43 lei , dobândă  anuală fixă 18,80%, DAE 49,74%.

Că,  întrucât a sesizat faptul că a plătit  o sumă  mai mare faţă  de cea stabilită  prin contractul  de credit , a solicitat  pârâtei  emiterea graficului de rambursare  în care a observat că deşi nu era stipulat în  contract  comisionul de administrare  , pârâta  îl percepea  lunar , încasând  total 3385,80 lei  precum şi alte  sume încasate  nejustificat  în baza clauzelor  abuzive a căror eliminare  se impune.

Că,  acest comision este  nelegal  din moment ce  nu a fost  prevăzut  în mod expres  la data încheierii  contractului de credit.

A mai arătat reclamanta că , acest comision  de administrare a fost  redenumit  astfel  prin implementarea  OUG 50/2010, fiind  în realitate  comision de risc, eliminarea sa impunându-se  prin prisma faptului  că  nu  sunt  precizate  concret circumstanţele  care să determine plata unui asemenea comision , el fiind  de fapt  o dobândă anuală.

În drept , cererea a fost motivată pe dispoziţiile  Legii 193/2000 , OUG 50/2010 privind  contractele de  credit pentru consumatori.

În dovedire , reclamanta a  depus la dosar înscrisuri , filele 6-10.

Legal citată, pârâta  a formulat întâmpinare prin care a  solicitat  respingerea cererii ca  neîntemeiată, iar pe cale de excepţie  a invocat  excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.

S-a arătat prin întâmpinare că , reclamantei i-au fost  aduse la cunoştinţă , în mod clar şi corect , caracteristicile  creditului de consum  solicitat , precum şi valoarea dobânzii  şi a comisionului de 56,43 lei  ce urmau a fi inserate în  contract , iar subsecvent  reclamanta şi-a manifestat dorinţa de a încheia contractul .

Că,  contractul  este guvernat  de prevederile  Legii  nr. 289/2004 privind regimul  juridic al  contractelor  de credit  pentru consum  destinate consumatorilor , persoane fizice .

Că, după  intrarea în vigoare a OUG 50/2010  comisionul de 56,43  lei a fost  asimilat  ca fiind un comision de  administrare  ce se  circumscrie prevederilor  art. 36  din ordonanţă.

La  data de 02.10.2013, reclamanta a depus la dosar o precizare la acţiune  în sensul că  solicită  instanţei,  în completarea cererii  de chemare în judecată  modificarea  Convenţiei  de credit  nr……./26.11.2009 şi a actului  adiţional  la aceasta , în sensul  eliminării clauzelor  abuzive  ce fac obiectul  atât al punctelor 2.8, 2.9, 2.12 cât şi  al punctelor 2.13, 2.14  şi a actului adiţional  la contractul  de credit ……/26.11.2009, anexa 1 , precum şi restituirea  prestaţiilor  executate  în baza clauzelor abuzive.

Reclamanta a formulat totodată note de şedinţă si concluzii scrise.

La rândul său, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.

Prin încheierea de şedinţă din 02.10.2013 instanţa a apreciat că precizarea la acţiune depusă de reclamantă la dosar la al doilea termen de judecată, respectiv în şedinţa publică din 02.10 2013, prin care se solicită să se constate caracterul abuziv şi al prevederilor de la punctele 2.13, 2.14 din contractul de credit şi al prevederilor actului adiţional  la contractul  de credit …../26.11.2009, anexa 1, precum şi restituirea  prestaţiilor  executate  în baza acestor clauze abuzive, reprezintă o modificare a acţiunii, tardiv formulată, în raport de dispoziţiile art.204 alin. 1 din Codul de pr. civilă potrivit cu care reclamantul poate să-şi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. Prin urmare, instanţa a decăzut reclamanta din dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată, având în vedere şi opoziţia pârâtei exprimată expres în faţa instanţei prin apărător, la acelaşi termen de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de faţă, reclamanta a solicitat să se  constate caracterul abuziv  al clauzelor prevăzute  în contractul de credit  de consum  nr. …../26.11.2009 punctele 2.8, 2.9, 2.12, să fie înlăturate aceste  clauze  din contract şi să fie obligată  pârâta să-i restituie suma de 3385,80 lei  încasată cu titlu de  comision de  administrare , pe care a achitat-o  în baza acestor  clauze abuzive.

Potrivit art.248 C.p.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă.

Conform art. 15 alin. 1 lit. j din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitore la protecţia consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.

 Prin urmare, văzând că prin prezenta acţiune, reclamanta a chemat în judecată societatea pârâtă tocmai pentru protejarea drepturilor şi intereselor sale de consumator împotriva abuzurilor săvârşite de pârâtă prin introducerea în contractul de credit încheiat între părţi a unor clauze care ar fi condus la un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, instanţa va respingere excepţia netimbrării cererii formulată de pârâtă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, între reclamantă, în calitate de împrumutat şi SC C. IFN  în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit  de consum  nr……../26.11.2009 prin care instituţia financiară nebancară  a acordat împrumutatului un credit în sumă de 3.399,98 lei, pe un termen de  63 de luni, care include o perioadă de graţie de 3 luni, pentru achiziţionarea de bunuri de consum.

La punctul 2.8. din contract a fost menţionat comision de administrare de 0,00%, respectiv  de 0,00 lei, iar la punctul 2.9 din contract s-a prevăzut un comision lunar de 1,66%, respectiv de 56,43 lei aplicat la suma finanţată şi inclus în anuitate. La art. 2.12 din contractul de credit a fost  menţionată o dobândă anuală efectivă (DAE) de 49,74%.

Conform dispoziţiilor art. 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”.

În alineatul 2 din acelaşi articol, se arată că „ in caz de dubiu asupra  interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”.

Conform alineatului 3 din acelaşi articol „se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost  negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.

Se mai reţine că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

Contractul de credit încheiat între părţi intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activităţii sale profesionale autorizate, şi un consumator (persoană fizică) care a încheiat un contract în afara activităţii sale profesionale (art.2).

Nerespectarea dispoziţiilor imperative, de ordine publica, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta a clauzelor contractuale în discuţie.

Ceea ce sancţionează legea este că în măsura în care consumatorul doreşte să beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte în bloc condiţiile generale practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau să renunţe cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Această opţiune nu poate fi considerata mulţumitoare si nici în concordanţă cu principiul libertăţii de voinţa a părţilor, întrucât legislaţia pentru protecţia consumatorului urmăreşte sa-l pună pe consumator în situaţia de a beneficia fără restricţii de produsele sau serviciile oferite pe o anumită piaţă, fără a fi nevoit să accepte clauze care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul său şi contrar cerinţelor bunei-credinţe.

În ceea ce priveşte comisionul lunar de 56,43 lei, prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că acest comision a fost asimilat  ca fiind un comision de administrare ce se circumscrie prevederilor art. 36 din OUG nr.50/2010, fapt pe care l-ar fi adus la cunoştinţa consumatorului. Se constată că în contractul de credit de consum s-a prevăzut comision de administrare 0,00%.

Conform listei anexă la Legea nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prin urmare, instanţa apreciază că dispoziţiile de la art.2.8, 2.9 şi 2.12 din contract privitoare la comisionul de administrare, comisionul lunar şi D.A.E. sunt clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul, deoarece fac parte dintr-un contract standard utilizat de instituţia financiară, reclamanta neavând altă posibilitate decât să le accepte în bloc. În acest sens, instanţa consideră că nu are relevanţă faptul că reclamanta, la încheierea convenţiei,  a luat cunoştinţă şi a acceptat drepturile şi obligaţiile ce îi revin conform clauzelor din contract, întrucât pârâta trebuia să dovedească faptul că aceste clauze preformulate au fost negociate direct cu consumatorul. Instanţa apreciază că aceste clauze pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă pârâtei dreptul discreţionar de a încasa comisioane faţă de clienţi.

 Convenţiile încheiate de părţi au putere de lege, într-adevăr, însă acestea trebuie să fie legale şi în nici un caz abuzive. Pârâta nu explică în nici un mod scopul solicitării acestor comisioane astfel încât clientul să înţeleagă de ce i se solicită , mai mult , acestea se achită lunar prin raportare la întreg împrumutul şi nu la soldul rămas astfel încât clienţii care achită lunar conform graficului de rambursare al creditului sunt dezavantajaţi faţă de cei rău platnici, fiind obligaţi să achite sume de bani pentru care nu au nicio culpă.

Raporturile comerciale trebuie să se bazeze pe încredere şi colaborare iar părţile să-şi asigure un echilibru în aceste relaţii şi nu să transforme o relaţie comercială într-o afacere abuzivă numai în favoarea unei părţi.

Faţă de considerentele arătate,  în baza art.4 şi următoarele din Legea 193/2000 instanţa va respinge excepţia  netimbrării cererii de chemare în judecată  invocată de pârâtă , va admite în parte acţiunea, va constata  caracterul  abuziv al prevederilor  de la punctele 2.8, 2.9, şi prin urmare şi de la punctul 2.12  din contractul de  credit de  consum  nr. ….. din 26.11.2009 încheiat între părţi, va obliga pârâta  la restituirea  comisionului  de administrare  în cuantum de 3.103,65 lei şi va respinge capătul de cerere privind  cheltuielile de  judecată , ca nefondate.

Referitor la  capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 452 Cod pr.civ., instanţa va respinge acest capăt de cerere întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare