Anulare act administrativ. Refuzul acordării locuinței sociale de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, constituită prin hotărâre a consiliului local, unei persoane cu handicap accentuat

Anulare act administrativ. Refuzul acordării locuinței sociale de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, constituită prin hotărâre a consiliului local, unei persoane cu handicap accentuat. Întemeierea soluției organului administrativ pe renunțarea reclamantului-intimat la locuința anterior acordată,  fără analizarea,  în mod concret şi efectiv, a motivelor care au determinat actul de voinţă al renunţării. Necesitatea parcurgerii procedurii speciale, conform prevederilor hotărârii consiliului local şi anexelor acesteia, în cadrul căreia trebuie analizată cererea reclamantului-intimat şi, în mod concret, situaţia acestuia.

- Legea nr. 448/2006, art. 20

Renunţarea reclamantului-intimat la beneficiul contractului de închiriere nu reprezintă un act de dispoziţie voluntară nejustificat sau abuziv, neputând, aşadar, constitui motiv al respingerii cererii de către organul administrativ.

Pârâtul-recurent nu a procedat la soluţionarea fondului cererii, ci a invocat motivul renunţării la beneficiul contractului de închiriere, fără nicio analiză a factorilor obiectivi (starea locuinţei) şi subiectivi (starea de sănătate a reclamantului-intimat) care au determinat manifestarea de voinţă, în sensul renunţării, acesta neconformându-se, practic, dispoziţiilor irevocabile cuprinse în hotărâre judecătorească.

Actul de renunţarea al reclamantului-intimat nu se încadrează în cazurile de excludere de la beneficiul locuinţei din fondul locativ de stat, prevăzute de Anexa nr. 1 – Principii generale de repartizare a locuinţelor proprietate de stat, în vederea închirierii - la HCLM nr. 148/21 iunie 2001, mai exact în cazul de excludere prevăzut de pct. 2.7. lit. a . În aceste condiții, cererea reclamantului-intimat trebuia să fie analizată de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, fără a se sancţiona renunţarea la beneficiul contractului de închiriere şi fără a se considera această manifestare de voinţă ca un impediment în analizarea efectivă a cererii de acordare a unei locuinţe sociale (în sensul închirierii acestei locuinţe) prin raportare la drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 448/2006.

Nu se poate ignora procedura specială care trebuie parcursă, conform prevederilor HCLM nr. 148/2001 şi anexelor acesteia, cu referire concretă la Anexa nr. 1, pct. I – Regulamentul de funcţionare a Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat în vederea închirierii -, urmând să se analizeze cererea reclamantului-intimat şi, în mod concret, situaţia acestuia, prin raportare la procedurile înscrise în acest Regulament.

Prin Sentinţa nr.4867/29 noiembrie 2013, Tribunalul Mureş a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL TÂRGU-MUREŞ, prin Primar, obligând pârâtul să-i acorde reclamantului o locuinţă socială, solicitată prin cererea nr.12282/8 octombrie 2009.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei, invocată de pârât, a fost respinsă prin Încheierea din data de 14 octombrie 2013, instanţa reţinând o eroare terminologică, având în vedere lipsa de pregătire juridică a reclamantului, precum şi faptul că denumirea uzuală, încetăţenită, a autorităţii publice locale este cea de „primărie”; reţinând şi faptul că dreptul la apărare al unităţii administrativ teritoriale nu este încălcat, Municipiul Tg.Mureş fiind cel care a formulat întâmpinarea, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 21 alin. 1, 2 din Legea 215/2001, calitatea procesuală de pârâtă revenindu-i unităţii administrativ-teritoriale, legal reprezentată de primar;

• excepţia autorităţii lucrului judecat a fost soluţionată la termenul de judecată din 29 noiembrie 2013, instanţa pronunţându-se asupra acesteia anterior expunerii concluziilor părţilor asupra fondului cauzei; prin cererea nr. 12282/8 octombrie 2009, reclamantul, încadrat în grad de handicap, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, a solicitat pârâtei acordarea unei locuinţe sociale şi a atacat cu acţiune în contencios administrativ refuzul de soluţionare a cererii; prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1748/R/6 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, anulând-o şi, rejudecând recursul, l-a admis, modificând Sentinţa nr. 343/2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, cu consecinţa admiterii acţiunii formulate de reclamantul din prezenta cauză şi a obligării pârâţilor Municipiul Tg.Mureş şi Consiliul Local Tg.Mureş să soluţioneze cererea reclamantului, înregistrată sub nr. 12282/08.10.2009, având ca obiect acordarea unei locuinţe sociale; pârâtul Municipiul Tg.Mureş a comunicat reclamantului adresa nr. 46226/5.11.2012, ca urmare a Deciziei nr. 1911/R/2012 a Curții de Apel Tg.-Mureș, aducându-i la cunoştinţă respingerea cererii de acordare a unei locuinţe sociale, cu motivarea că a primit anterior o altă locuinţă din fondul locativ de stat, în anul 2007 şi a renunţat la aceasta, conform cererii nr. 13495/25.09.2007;

• reclamantul a atacat refuzul pârâtei de a-i soluţiona favorabil cererea nr. 12282/8.10.2009; pornind de la această stare de fapt, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat reţinând că problema a fost tranşată irevocabil prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012 a Curţii de Apel Tg.Mureş; din considerentele Deciziei reiese că s-a analizat autoritatea de lucru judecat cu privire la acţiunea în contencios administrativ ce viza cererea nr. 12282/8.10.2009, prin raportare la existenţa unui litigiu între aceleaşi părţi, dar care se referea la o cerere anterioară; deci, instanţa a reţinut că nu există o identitate de obiect în situaţia în care litigiile cu privire la care s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat vizează cereri diferite de acordare a unei locuinţe sociale, acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 740/102/2010 neopunându-se cu putere de lucru judecat, întrucât atât obiectul, cât şi cauza juridică sunt diferite – acel litigiu privea lipsa unui răspuns din partea pârâtei în legătură cu cererea de acordare a unei locuinţe sociale, pe când, în speţă, se atacă refuzul nejustificat de soluţionare favorabilă a acelei cereri; prezenta acţiune este o consecinţă a dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş;

• instanţa a reţinut că apărările pârâtului vizând lipsa obiectului cererii şi lipsa unei vătămări nu pot fi primite întrucât obiectul constă în obligarea pârâtului la acordarea unei locuinţe sociale corespunzătoare, cu toate utilităţile individuale, reclamantul atacând refuzul autorității administrative exprimat faţă de cererea înregistrată sub nr. 12281/08.10.2009 şi, faţă de disp. art. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamantul justifică un interes legitim individual; deşi pârâta s-a referit şi la inadmisibilitatea acţiunii, în susţinerea acesteia a invocat apărăi de fond, respectiv faptul că, după pronunţarea Deciziei nr. 1911/R/2012, reclamantul a fost invitat la Comisia de specialitate numită prin HCLM nr. 23/2012 care se ocupă cu analizarea solicitărilor de locuinţe sociale destinate închirierii, aflate în patrimoniul municipalităţii, pârâtul respectând hotărârea judecătorească, în sensul soluţionării, prin respingere, a cererii reclamantului, pe motiv că nu mai poate beneficia de o locuinţă socială întrucât a renunţat la locuinţa care i-a fost repartizată;

• din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamantul este încadrat în grad de handicap, instanţa făcând trimitere la disp. art. 20 din Legea nr. 448/2006; după verificarea celor două hotărâri de consiliul local invocate de pârâtă în întâmpinare, instanţa a reţinut că aceste acte administrative nu au relevanţă, în cauză, HCLM nr. 148/2001 referindu-se la locuinţele sociale, conform Legii nr. 114/1996 şi, fiind anterioară intrării în vigoare a acestei Legi, aşa încât nu vizează criteriile prevăzute de art. 20, iar prin HCLM nr. 23/2012 s-a modificat doar art. 1 din HCLM nr. 25/2008 privind reactualizarea componenţei Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, locuinţe pentru chiriaşi din case retrocedate, de necesitate, chirie fond de stat şi locuinţe pentru tineri destinate închirierii; deci, nu se poate reţine în justificarea refuzului de a-i acorda reclamantului o locuinţă socială, faptul că acesta a renunţat la un contract de închiriere anterior, în condiţiile în care pârâta nu a avut în vedere la acel moment criteriile prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Împotriva Sentinţei nr. 4867/29 noiembrie 2013 a declarat recurs pârâtul MUNICIPIUL TÂRGU-MUREŞ, prin Primar, invocând disp. art. 303, art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii. În esenţă, recurentul a expus următoarele motive: prin raportare la art. 163 Cod proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat trebuia admisă întrucât există identitate de obiect şi de părţi, atât în dosarul nr. 630/102/2008, cât şi în dosarul nr. 740/102/2010 fiind vorba de solicitarea unei locuinţe din fondul locativ de stat, acţiunile fiind formulate în contradictoriu cu autorităţile administraţiei publice locale; autoritatea de lucru judecat există şi în cazul în care nu este identitate de obiect între cele două cereri, dar scopul urmărit de reclamant este acelaşi, în speţă atribuirea unei locuinţe din fondul locativ de stat; din lecturarea actelor dosarului se poate reţine această unicitate a scopului, adică solicitarea de locuinţe (exceptând cererea reclamantului nr. 12282/8 octombrie 2009); executarea hotărârilor judecătoreşti este distinctă de puterea lucrului judecat, recurentul considerând că beneficiază de efectele acesteia din urmă şi cei ce au rămas în pasivitate, nemaiavând deschisă nicio cale pentru invocarea nulităţii, făcând trimitere la Decizia nr. 1911/R/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, precum şi la Deciziile nr. 9/1994 şi nr. 131/1994 ale Curţii Constituţionale, susţinând că sancţiunea autorităţii de lucru judecat se acoperă definitiv; prima instanţă a reţinut, în mod eronat, că, prin raportare la dosarul nr. 740/102/2010, obiectul şi cauza juridică sunt diferite, de vreme ce, în primul caz, a fost vorba despre lipsa unui răspuns la cererea de acordare a locuinţei sociale, iar, în prezenta cauză, este vorba despre refuzul nejustificat de soluţionare favorabilă a acelei cereri; recurentul a invocat şi excepţia exercitării abuzive a drepturilor procesuale (art. 723 Cod proc. civ.) întrucât reclamantul i-a adresat nenumărate cereri având acelaşi conţinut, la care autoritatea administrativă a răspuns, dar nu a modificat situaţia de fapt, nemaiputând soluţiona favorabil o astfel de cerere; pe parcursul anilor, intimatul a avut o conduită abuzivă, chiar şicanatorie, la adresa recurentului, promovând numeroase acţiuni în instanţă şi la alte instituţii ale statului, sens în care recurentul a anexat o listă a litigiilor iniţiate de reclamant, precum şi a adreselor depuse la diferite instituţii; referitor la fondul cauzei, recurentul a susţinut că a respectat Decizia nr. 1911/R/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, invitându-l pe intimat la şedinţa comisiei de specialitate care a constatat că autorităţile publice locale se află în imposibilitate de a-i rezolva situaţia locativă, din cauza normelor legale în vigoare, sens în care recurentul a făcut trimitere şi la disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, art. 36 alin. 1 lit. c, alin. 5 lit. a, b din Legea nr. 215/2001 care nu obligă autorităţile administrative să rezolve favorabil toate cererile depuse, acestea putând fi rezolvate doar cu respectarea legii; în privinţa HCLM nr. 148/2001, prima instanţă nu a luat în considerare disp. art. 43 din Legea nr. 114/1996 şi nici prevederile H.G. nr. 1275/2000 prin care au fost stabilite condiţiile de repartizare a locuinţelor sociale aflate în proprietatea municipalităţilor; potrivit art. 20 din Legea nr. 448/2006 persoanele cu handicap „grav” au criteriu de prioritate pentru acordarea unei camere de locuit, în mod suplimentar, iar intimatul are grad de încadrare „accentuat”, conform Deciziei nr. 4354/9 martie 2008; prin aplicarea dispozițiilor legale, recurentul a prevăzut o procedură prin care, în funcţie de criteriile aprobate, să se stabilească lista de priorităţi, în condiţiile în care locuinţele existente sunt limitate şi nu se pot onora toate solicitările, neputându-se atribui locuinţe fără respectarea listei de priorităţi, numai pentru beneficiarii prevederilor Legii nr. 448/2006, dat fiind şi faptul că la nivelul Municipiului Târgu-Mureş există 780 de solicitanţi cu situaţie similară sau mai gravă (având copii cu handicap grav) decât a intimatului, care nu au beneficiat niciodată de o locuinţă socială.

Prin întâmpinarea depusă la 7 mai 2014, intimatul V. C. a solicitat a se dispune respingerea recursului, susţinând, în esenţă, următoarele motive: recurentul a refuzat să pună în aplicare drepturile intimatului care este o persoană cu handicap, aceste drepturi fiind prevăzute de legi având o forţă superioară faţă de hotărârile Consiliului local al Municipiului Târgu-Mureş; bolile intimatului s-au agravat de-a lungul timpului, existând la dosar dovezi, intimatul solicitând în scris, în anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, acordarea unei locuinţe sau a unui teren agricol, fiind o persoană care a crescut în orfelinat, neavând părinţi şi nici vreun ajutor din partea rudelor; în contractul de închiriere a locuinţei la care intimatul a renunţat apare suprafaţa de 7,82 mp, camera fiind de 3,28 mp, bucătăria fiind comună, baia neavând vană, nici duş (suprafaţa acesteia fiind de numai 1,41 mp); intimatul este infectat cu virusul hepatitei C, B, care poate pune în pericol persoanele cu care ar convieţui, prin transmiterea acestui virus; intimatul a făcut trimitere la disp. art. 20 alin. 2 lit. b din Legea nr. 448/2006, susţinând că are dreptul la acordarea unei camere de locuit suplimentare faţă de normele minimale de suprafaţă prevăzute de lege.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

În ce priveşte limitele învestirii instanţei, Curtea a constatat că recurentul nu a formulat nicio critică vizând dispoziţia de respingere a excepţiei calităţii procesuale pasive, cuprinsă în hotărârea primei instanţe – iar reclamantul nu şi-a exercitat dreptul de recurs, neavând, de altfel, interes să atace o hotărâre care îi este favorabilă. Prin urmare, Curtea a constatat că nu a fost învestită cu analizarea modalităţii de soluţionare a excepţiei menţionate (cu privire la care nu a identificat motive de ordine publică a căror invocare constituie o facultate a instanţei – art. 306 alin. 2 Cod proc. civ.).

Referitor la excepția autorității lucrului judecat, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, pronunţată în dosarul nr. 354/43/2011, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis contestaţia în anulare formulată de V. C., anulând Decizia nr. 1748/R/6 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. 740/102/2011 şi procedând la rejudecarea recursului formulat de reclamantul V. C. împotriva Sentinţei nr. 343/7 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 740/102/2010, cu consecinţa admiterii recursului şi a modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Târgu-Mureş şi Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş, aceştia fiind obligaţi să soluţioneze cererea reclamantului înregistrată la Municipiul Târgu-Mureş sub nr.12282/8 octombrie 2009, având ca obiect acordarea unei locuinţe sociale.

În considerentele Deciziei nr. 1911/R/5 iunie 2012 instanţa a reţinut, în esenţă, că, la data de 8 octombrie 2009, reclamantul V. C. s-a adresat pârâtului Municipiul Târgu-Mureş cu o cerere prin care solicita rezolvarea problemei sale locative, prin discutarea acesteia în următoarea şedinţă a Consiliului local al Municipiului Târgu-Mureş şi prin repartizarea, în favoarea sa, a unei locuinţe sociale, în temeiul prevederilor Legii nr. 448/2006. Cererea reclamantului a fost înregistrată la instituţia pârâtă sub nr. 12282/8 octombrie 2009, instanţa reţinând şi faptul că, anterior, reclamantul s-a mai adresat pârâtului cerând emiterea unui răspuns la cererea înregistrată sub nr. 14263/4 octombrie 2007, prin care solicita repartizarea unei locuinţe din fondul locativ de stat.

Curtea de Apel a menţionat, în mod clar, că este corectă soluţia primei instanțe de respingere a excepţiei autorităţii lucrului judecat (cuprinsă în Sentinţa nr. 343/7 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 740/102/2010 – n.n.), din moment ce obiectul celor două cauze este diferit, adresele înregistrate la autoritatea publică locală fiind diferite, atât prin data de înregistrare, cât şi prin conţinut.

Potrivit considerentelor Sentinţei nr. 343/7 martie 2011, Tribunalul Mureş a analizat excepţia autorităţii lucrului judecat – pe care a respins-o, constatând că nu există tripla identitate, de obiect, părţi şi cauză, prevăzută de art. 1201 din vechiul Cod civ. – prin raportare la cererea care a format obiectul dosarului nr. 740/102/2010 (fiind pronunţată Sentinţa nr. 343/7 martie 2011) şi la cererea care a format obiectul dosarului nr. 630/102/2008 al Tribunalului Mureş (fiind pronunţată Sentinţa nr. 55/26 ianuarie 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 399/R/28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş).

Aşadar, Curtea a constatat că, în mod legal, prima instanţă a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, prin Sentinţa nr. 4867/29 noiembrie 2013, atacată în prezenta cauză, de vreme ce instanţa de recurs a stabilit, prin Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, că soluţia de respingere a autorităţii lucrului judecat, cu referire la cererile anterioare succesive formulate de reclamant, este corectă, instanţa de recurs obligând, totodată, autorităţile administrative pârâte, şi anume Municipiul Târgu-Mureş şi Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş, să procedeze la soluţionarea cererii reclamantului, înregistrată la Municipiul Târgu-Mureş sub nr. 12282/8 octombrie 2009, având ca obiect acordarea unei locuinţe sociale.

În ce priveşte fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a atacat Hotărârea Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, emisă în data de 6 decembrie 2012 şi consemnată în Procesul verbal încheiat la acea dată – hotărârea fiindu-i comunicată reclamantului-intimat prin adresa nr. 46226/5 noiembrie 2012 emisă de Municipiul Târgu-Mureş – DASCP – Serviciul activităţi culturale, sportive, tineret şi locativ.

În Procesul verbal s-a reţinut că în cadrul şedinţei se discută soluţionarea unor probleme locative expuse în referatul nr. 52987/3.12.2012, cererea reclamantului-intimat V. C. fiind respinsă pe motiv că acesta a renunţat la locuinţa din strada Cugir „pentru că nu avea apă caldă” şi, faţă de renunţare, reclamantul-intimat nu mai putea obţine o altă locuinţă din fondul locativ de stat. De asemenea, în adresa nr. 46226/5 noiembrie 2012 emisă de Municipiul Târgu-Mureş – DASCP – Serviciul activităţi culturale, sportive, tineret şi locativ s-a precizat că solicitarea privind repartizarea unei locuinţe a fost analizată şi respinsă întrucât, potrivit condiţiilor legale, V. C. nu mai avea dreptul să primească o altă locuinţă din fondul locativ de stat, prin raportare la faptul că în anul 2007 a renunţat la locuinţă, conform cererii nr. 13495/25 septembrie 2007, recomandându-i-se ca o soluţie provizorie de cazare, să se adreseze Azilului de noapte, situat în str. Rozmarinului, nr. 36.

Curtea a constatat că, astfel cum rezultă din Hotărârea emisă la 6 decembrie 2012, Comisia nu a analizat, în mod concret şi efectiv, motivele ce au determinat actul de voinţă al renunţării reclamantului la locuinţa socială care i-a fost închiriată de către SC L. SA, situată în xxx, fiind formată dintr-o cameră şi 3 dependinţe în suprafaţă de 7,82 mp, în adresa nr. 59374, 15686, 13495 din 29 octombrie 2007 întocmită de Municipiul Târgu-Mureş menţionându-se că în luna septembrie 2007, dl. V. C. a renunţat la contractul de închiriere deţinut cu SC L. SA privind locuinţa din xxx.

Referitor la starea acestei locuinţe, Curtea a reţiut că în Procesul verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare, întocmit de Autoritatea de Sănătate Publică Mureş – Inspecţia Sanitară de Stat la data de 5 mai 2007, s-a consemnat, cu referire la spațiul din xxx, în care locuia intimatul V. C., că prezintă o formă avansată de igrasie în cameră, cât şi în baia apartamentului, conchizându-se că starea igienico-sanitară este necorespunzătoare în locuinţă, recomandându-se măsuri de igienizare şi dezinsecţie, în totalitate în locuinţa inspectată. În condiţiile concrete menţionate, nu i se poate reproşa reclamantului-intimat actul de renunţare la beneficiul contractului de închiriere, mai exact, nu se poate pretinde că această renunţare nu a avut niciun temei, câtă vreme camera şi dependinţele în suprafaţă totală de 7,82 mp erau afectate de „o formă avansată de igrasie”, iar „starea igienico-sanitară” era „necorespunzătoare” destinaţiei de locuinţă, astfel cum a constatat organul cu atribuţii de specialitate, şi anume Inspecţia Sanitară de Stat Mureş.

De asemenea, în legătură cu motivele renunţării la beneficiul contractului de închiriere, Curtea a reținut că, prin înscrisul depus de reclamant la data de 29 noiembrie 2013, acesta a arătat că în spațiul menţionat nu se putea locui, dovadă procesul verbal precizat, prin care s-a constatat că nu era apă, gaz, curent, toaleta nu se putea folosi, iar în contractul de închiriere există o eroare întrucât din suprafaţa camerei de 7,82 mp trebuie scăzute suprafeţele dependinţelor, adică 1,41 mp baie (cu WC şi chiuvetă, fără duş şi fără cadă), 0,69 mp (bucătărie în comun) și holul, camera având, deci, suprafaţa de 4,54 mp.

Susţinerile reclamantului, referitoare la starea locuinței, nu au fost combătute, prin probe, de către pârât.

În ce priveşte manifestarea de voinţă a reclamantului, în sensul renunţării la beneficiul contractului de închiriere, Curtea a observat că şi anterior perioadei analizate, reclamantului-intimat i s-a acordat o locuinţă socială cu privire la care, în Procesul verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare încheiat de Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă al Judeţului Mureş, la data de 19 mai 1999, s-a consemnat, referitor la locuinţa din Târgu-Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 13C, ap. 5, că starea igienico-sanitară în locuinţa inspectată e necorespunzătoare…, pereţii din locuinţă prezintă o avansată stare de degradare prin umezeală, igrasie, plafonul din încăpere prezintă infiltrări ale apelor de ploaie, lipsă apă potabilă, WC este comun, întreţinut neigienic. În prezent locuinţa este insalubră, necorespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar pentru locuit.

Referitor la starea de sănătate a reclamantului-intimat, Curtea a constatat, pe de o parte, că pârâtul-recurent nu a contestat faptul că V. C. are grad de handicap accentuat, iar, pe de altă parte, această situaţie rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4354/9 mai 2008, emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, constituită în temeiul O.G. nr. 51/2005, constatându-se că V. C. are gradul de handicap accentuat, necesitând protecţie socială şi beneficiind de următoarele drepturi: Legea nr.448/2006. În Decizie s-a menţionat expres „valabilitate – permanent” şi „termen de revizuire: nerevizuibil, valabil din 28.03.2008”. Gradul de handicap accentuat, cu caracter permanent, este reţinut şi în Ancheta socială nr. 1166 AS/23 aprilie 2012, întocmită de Municipiul Târgu-Mureş – Serviciul Public de Asistenţă Socială, făcându-se referire expresă la certificatul nr. 3769/28.03.2008.

Faptul că adulţii cu handicap accentuat beneficiază de prevederile art. 20 alin. 2 lit. b din Legea nr. 448/2006, referitoare la stabilirea chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, deţinute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevăzut de lege – rezultând, aşadar, că aceste persoane beneficiază de locuinţe sociale, conform disp. art. 20 -, a fost consemnat în Adresa nr. 9768/DGOIC/4 septembrie 2007, emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

Tot în legătură cu starea de sănătate a reclamantului, Curtea a constatat că, potrivit biletului de externare din data de 25 ianuarie 2013, întocmit de Clinica Medicală I, Compartimentul hematologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, pe baza foii de observaţie nr. 2294/2013, V. C. are diagnosticul de „hemofilie A forma severă, hemartroză acută articulaţia pumnului stâng, hemartroză acută genunchi stâng, artropatie hemofilică invalidantă, hepatită cronică virală C posttransfuzională”, în Referatul medical întocmit la datat de 2 februarie 2007, de Cabinetul Medical Individual dr. S. I. Z. fiind evidenţiate boli similare, cu menţiunea „data ivirii handicapului: din fragedă copilărie”, iar prin Ancheta socială nr. 1254 AS/18 martie 2008, întocmită de Municipiul Târgu-Mureş – Serviciul Public de Asistenţă Socială confirmându-se faptul că hepatita cronică virală este „posttransfuzională” (făcându-se trimitere la „Scrisoarea medicală din data de 22 februarie 2008”), în privința hemofiliei (forma severă), arătându-se că boala a debutat la naştere, fiind în agravare lent-progresivă, odată cu trecerea timpului, persoana evaluată fiind internată în repetate rânduri în spital, în condiţiile în care V. C., născut la data de 25 septembrie 1969, a crescut în centre de plasament, în perioada 7.09.1976 – 9.04.1985 aflându-se în evidenţa Centrului de Plasament din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş.

Din înscrisurile analizate rezultă că renunţarea reclamantului-intimat la beneficiul contractului de închiriere (cu privire la camera în suprafaţă de 4,54 mp, plus dependinţe în suprafaţă totală 3,28 mp, necorespunzătoare pentru locuit, situată în xxx) nu a fost un act de dispoziţie voluntară nejustificat sau abuziv, neputând, aşadar, constitui motiv al respingerii cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, formulate de V. C.. Curtea a reţinut că, în mod concret, invocând motivul renunţării la beneficiul contractului de închiriere, fără nicio analiză a factorilor obiectivi (starea locuinţei) şi subiectivi (starea de sănătate a reclamantului-intimat) care au determinat manifestarea de voinţă, în sensul renunţării, pârâtul-recurent nu a procedat la soluţionarea fondului cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, neconformându-se, practic, dispoziţiilor irevocabile cuprinse în Decizia nr. 1911/R/5 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. 354/43/2011.

Având, așadar, în vedere considerentele deja relevate, Curtea a reţinut că renunţarea reclamantului-intimat nu se încadrează în cazurile de excludere de la beneficiul locuinţei din fondul locativ de stat, prevăzute de Anexa nr. 1 – Principii generale de repartizare a locuinţelor proprietate de stat, în vederea închirierii - la HCLM nr. 148/21 iunie 2001, mai exact în cazul de excludere prevăzut de pct. 2.7. lit. a (persoanele care după data de 1 ianuarie 1990 au deţinut – au înstrăinat, au renunţat în favoarea unei alte persoane, etc. – locuinţă proprietate personală sau din fondul locativ de stat ori deţin în prezent asemenea locuinţe în proprietate sau în calitate de chiriaş). În aceste condiții, cererea reclamantului-intimat se impunea a fi analizată de către Comisia pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, fără a se sancţiona renunţarea la beneficiul contractului de închiriere şi fără a se considera această manifestare de voinţă ca un impediment în analizarea efectivă a cererii de acordare a unei locuinţe sociale (în sensul închirierii acestei locuinţe) prin raportare la drepturile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 448/2006.

Însă, Curtea nu a putut ignora procedura specială care trebuie parcursă, conform prevederilor HCLM nr. 148/2001 şi anexelor acesteia, cu referire concretă la Anexa nr. 1, pct. I – Regulamentul de funcţionare a Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat în vederea închirierii -, urmând să se analizeze cererea reclamantului-intimat şi, în mod concret, situaţia acestuia, prin raportare la procedurile înscrise în acest Regulament. Aşa fiind, Comisia urmează să analizeze dacă V. C. se încadrează în categoria „cazurilor sociale”, faţă de motivele invocate de acesta, în susţinerea cărora a depus înscrisuri, această analiză fiind făcută prin raportare la una din cele două modalităţi prevăzute de Regulament, în funcţie de hotărârea Comisiei, fundamentată pe înscrisuri, respectiv fie ca un caz deosebit neînscris în listele solicitanţilor de locuinţe, fie ca un caz înscris în aceste liste. În oricare din situaţii, Comisia va avea obligaţia de a-şi motiva hotărârea, în aşa fel încât să rezulte că a procedat la analizarea fondului cererii nr. 12282/8 octombrie 2009, formulate de reclamantul-intimat V. C. – fără trimitere la motivul renunțării la beneficiului contractului de închiriere.

Având în vedere argumentele expuse – precum şi faptul că, prin raportare la înscrisurile analizate, nu se poate susţine, cu temei, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, de către reclamantul-intimat, instanța neprimind susținerile pârâtului-recurent, în acest sens, dat fiind faptul că reclamantul a avut ca fundament un interes legitim, prin raportare la disp. art. 20 din Lega nr. 448/2006 -, Curtea a admis recursul formulat de pârât – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I, alin. 3 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. (faţă de motivele relevate în considerentele acestei decizii, instanţa de recurs constatând că, în speţă, nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 6, 7, 8 Cod proc. civ., prima instanţă soluţionând cererea reclamantului în limitele învestirii sale, prin raportare la caracterul juridic al actului atacat, motivarea Sentinţei nr. 4867/29 noiembrie 2013 răspunzând exigenţelor art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii E.D.O. - e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea) -, cu mențiunea că hotărârea primei instanţe a fost modificată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului şi al anulării Hotărârii Comisiei pentru analizarea solicitărilor de locuinţe sociale, de necesitate şi chirie fond de stat, numită prin HCLM nr. 23/2012, din data de 6 decembrie 2012 (consemnată în Procesul verbal din acea dată), dat fiind faptul că pârâtul nu putea fi obligat, în mod direct, la acordarea locuinţei sociale, fără parcurgerea procedurii speciale prevăzute de HCLM nr. 148/2001.

Domenii speta

Spete similare