Conflict negativ de competenţă. Condiţii

Nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, text care dispune în sensul că, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Nu este îndeplinită condiţia de „reciprocitate” impusă de legiuitor, deoarece prin propria-i hotărâre de declinare, instanţa nu s-a dezînvestit în favoarea instanţei de trimitere, care în cauză este Tribunalul Harghita – complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Este adevărat că declinarea de competenţă a Judecătoriei a avut în vedere acelaşi Tribunal, însă în condiţiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în altă materie decât cel de trimitere, şi anume, a unui complet specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, în mod greşit s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, întrucât declinările nu au fost reciproce, astfel încât să se ajungă la întreruperea cursului judecăţii - incident procedural de esenţa oricărui conflict negativ de competenţă, iar ultima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, nu şi-a negat, la rându-i, competenţa în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Codul de procedură civilă: art. 133 pct. 2.

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 20 octombrie 2014, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a solicitat pronunţarea regulatorului de competenţă în cauza având ca obiect acţiunea formulată de U. A. T. C. Z., în contradictoriu cu pârâţii S. I. -E., T. J. şi V. H., constatând ivit conflictul negativ de competenţă între respectiva instanţă şi Tribunalul Harghita, prin Încheierea din 2 octombrie 2014, pronunţată în dosarul nr. 769/17.04.2014.

Verificând sesizarea din perspectiva dispoziţiilor art. 133 – 136 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2013, în dosarul nr. 3283/96/2013 al Tribunalului Harghita - complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă, reclamanta U. A. T. C. Z. i-a chemat în judecată pe pârâţii K. B. – Ş., S. I. -E., T. J. şi V. H., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 111.687 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat patrimoniului unităţii - reclamante prin angajarea, ordonanţarea, lichidarea şi plata unor cheltuieli din bugetul local fără bază legală, în temeiul contractului de lucrări nr. 2057/17.08.2007, încheiat cu S.C. S. S.R.L.

Prin Încheierea din 6 martie 2014, Tribunalul Harghita a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă faţă de pârâţii S. I. - E., T. J. şi V. H., a disjuns acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceştia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, Tribunalul a reţinut că prin acţiune s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor în condiţiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, însă între aceştia şi reclamantă nu există raporturi de muncă, pârâţii fiind angajaţii Liceului Teoretic „Dr. P. B. F.” din comuna Z., astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 769/17.04.2014, instanţă care, prin Încheierea din 2 octombrie 2014, a admis excepţia propriei necompetenţe materiale, invocată de către pârâţi, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita – secţia de contencios administrativ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Târgu Mureş, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide în acest sens, Judecătoria a reţinut că, date fiind temeiurile de fapt şi de drept invocate în susţinerea angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, derivând din executarea necorespunzătoare a unui contract de achiziţie publică, sunt incidente prevederile  art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce atrage competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.

Verificând, din perspectiva celor anterior expuse, incidenţa în cauză a conflictului negativ de competenţă sesizat de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, text care dispune în sensul că, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, raportat la soluţiile de declinare adoptate până la acest moment, s-a constatat că Judecătoria Odorheiu Secuiesc a presupus incidenţa ipotezei reglementate prin dispoziţiile tezei I a normei de drept evocate, însă a omis a observa faptul că nu este îndeplinită condiţia de „reciprocitate” impusă de legiuitor, deoarece prin propria-i hotărâre de declinare, aceasta nu s-a dezînvestit în favoarea instanţei de trimitere, care în cauză este Tribunalul Harghita – complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Este adevărat că declinarea de competenţă a Judecătoriei a avut în vedere acelaşi Tribunal, însă în condiţiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în altă materie decât cel de trimitere, şi anume, a unui complet specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ (în cadrul respectivei instanţe neexistând secţii specializate), în mod greşit s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, întrucât declinările nu au fost reciproce, astfel încât să se ajungă la întreruperea cursului judecăţii - incident procedural de esenţa oricărui conflict negativ de competenţă, iar ultima instanţă învestită, respectiv Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, nu şi-a negat, la rându-i, competenţa în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc (împrejurare care ar fi fost, într-adevăr, de natură a declanşa conflictul negativ de competenţă  reglementat prin teza a II-a din cuprinsul art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă).

Din perspectiva celor anterior expuse, constatând că nu s-a ivit în cauză un conflict negativ de competenţă, în sensul prevederilor art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins sesizarea formulată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Harghita - complet de contencios administrativ, iar nu instanţei care a formulat sesizarea pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în vederea efectuării aceleiaşi operaţiuni, o astfel de soluţie fiind în interesul reducerii duratei procesului şi a unei bune administrări a justiţiei (după cum s-a decis în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - de ex., decizia nr. 2172/2012).

Domenii speta

Spete similare