Plangere contraventionala.aplicarea prezumtiei de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie

Sentinţa civilă nr.18996/ 17 decembrie 2007

PLANGERE CONTRAVENTIONALA.APLICAREA PREZUMTIEI DE LEGALITATE SI TEMEINICIE A PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENTIE

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei) cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.

******

Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.07.2007 sub nr. 15412/215/2007, Autoritatea Rutieră Română ARR a înaintat spre soluţionare, conform art. 32-33 din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulata de petenta SC  E. T. SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AIR nr. XXX încheiat la data de 12.01.2007 de către un agent constatator din cadrul ARR AGENŢIA Dolj.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, întrucât diagrama pentru care s-a aplicat contravenţia a fost utilizată de conducătorul auto V. F. pe parcursul zilelor de 10.01.2007 şi 11.01.2007 ( patru zeci şi opt ore ),  contravenţia aplicată este greşit direcţionată firmei S.C. E. T.  SRL. A mai precizat că V.F.  poseda atestat profesional pentru conducători auto  valabil pe 5 ani şi, în traseu, era de datoria sa să schimbe diagrama la perioada normală de 24 h şi nu a societăţii, care nu se află efectiv pe traseu.

Petenta  nu  a indicat temeiurile în drept ale plângerii sale.

Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este  scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Intimata a formulat întâmpinare, învederând instanţei dispoziţiile art. 15 lit. e, art. 16 şi art.9 din Legea nr. 466/2003, art. 6 din OG nr.17/2002  şi  art. 4 şi 5 din OMCT nr. 1061/2003. A solicitat respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală şi a mai solicitat citarea la următoarea adresă: Autoritatea Rutieră Română ARR – Agenţia Olt, str. Toamnei, nr. 5, bl. 3, sc. A, ap. 2, Slatina, jud Olt. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, Legii nr. 180/2002, Legii nr. 466/2003, OMCT nr. 1061/2003.

În cauză s-au administrat următoarele înscrisuri:  procesul verbal seria AIR nr. 0040000 încheiat la data 12.01. 2007 de Autoritatea Rutieră Română ARR în original ( fila 5 bis), în fotocopie : proces verbal ( fila 5),  atestat profesional( fila 6),  diagramă tahograf ( fila 4), buletin de control seria AETR nr. 0034627 (fila 21).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AIR nr. XXX încheiat la data 12.01. 2007, petenta  a fost sancţionată contravenţional  cu amendă in cuantum de 1000 lei,  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 15 lit. e din OG nr. 17/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 466/2003. S-a reţinut că, în data de 12.01.2007, la ora 09:45, la controlul efectuat în trafic a fost găsit conducătorul auto V. F., cu auto X-09-XXX, tractând semiremorca X-17-XXX, proprietatea SC E.T. SRL, efectuând transport rutier public de marfă. Analizându-se activitatea de transport a conucătorului auto, în baza diagramei din 10.01.2007, s-a constatat nerespectarea perioadei zilnice de odihnă, conducătorul auto având cea mai mare perioadă de odihnă de 4 ore.

Procesul-verbal a fost semnat de un martor-asistent, menţionându-se faptul că, nefiind de faţă, contravenientul nu a putut formula obiecţiuni, iar conducătorul auto a refuzat să semneze de primire şi luare la cunoştinţă.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2 /2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 lei) cât şi asigurarea posibilităţii petentei de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 16, 17 şi 19 din O.G. nr. 2 /2001 cuprinzând toate menţiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

În ceea ce priveşte starea de fapt reţinută în procesul-verbal, instanţa reţine că aceasta a fost confirmată prin probele administrate în cauză, diagrama de la fila 4 şi  buletinul de control seria AETR nr. 0034627.

De altfel, petenta nu a contestat starea de fapt reţinută, arătând însă că, în mod greşit, ea a fost cea sancţionată, vinovat fiind conducătorul auto. Susţinerile petentei nu sunt întemeiate. Conform art. 15 lit e din O.G. nr. 17/2002, nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor şi a perioadelor de odihnă şi de repaus ale conducătorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili constituie contravenţie. Fapta descrisă în procesul-verbal contestat întruneşte elementele constitutive ale acestei contravenţii. Conform art. 16 lit e din O.G. nr. 17/2002, contravenţia prevăzută de art. 15 lit e se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), în cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabilă întreprinderii, şi imobilizarea vehiculului aflat în trafic, până la îndeplinirea condiţiilor privind timpul de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă, după caz, sau cu amendă de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabilă întreprinderii, în cazul controlului la sediu, dacă nu i-a sancţionat pe conducătorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonanţe. Din acest text legal rezultă fără dubiu faptul că subiectul activ al contravenţiei  prevăzute de art. 15 lit e este reprezentat de întreprindere, în cazul de faţă petenta, căreia îi revine obligaţia de a se asigura că toţi conducătorii auto ce lucrează pentru ea respectă dispoziţiile O.G. nr. 17/2002.

Cu privire la sancţiune, instanţa reţine că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Amenda în cuantum de 1000 de lei aplicată  reprezintă minimul prevăzut de lege, corespunzând unui pericol social suficient pentru a se aplica sancţiunea amenzii, decurgând din importanţa pe care o are obligaţia respectării normelor legale privind perioadele de conducere şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează transporturi rutiere.

Având în vedere aceste considerente,  instanţa urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare