Plângere contravenţională

Dosar nr.  xxxx/222/2012 - plângere contravenţională-

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa civilă

Şedinţa publică din

Preşedinte –

Grefier –

La ordine judecarea acțiunii civile formulate de petentul I.G. cu domiciliul în sat / com /, jud. Botoșani în contradictoriu cu intimatele A.N.V. cu sediul în București, str. / nr. /sector /, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, B-dul / nr. /, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani cu sediul în Botoșani jud. Botoșani având ca obiect ”plângere contravențională” .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare, lipsesc părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, se arată: obiectul cauzei  ”plângere contravențională”, cauza se află la al patrulea termen de judecata fiind amânată pentru a se audia martorul.

Instanţa lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părţilor, în conformitate cu art. 104 pct.13 din HCSM nr. 387/2005.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, se prezintă petentul asistat de avocat A.W.A şi martorul Ş.C., lipsă reprezentanţii unităţilor intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, se arată: obiectul cauzei  ”plângere contravențională”, cauza se află la al patrulea termen de judecata fiind amânată pentru a se audia martorul.

Instanţa arată că a fost verificată competenţa generală, materială şi teritorială şi se declară competentă să judece prezenta cauză în conformitate cu prevederile art. 1 Cod procedură civilă şi art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

S-a audiat sub prestare de jurământ martorul prezent, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces verbal aparte ataşat la dosar.

Instanţa întreabă părţile dacă mai au alte probe de administrat.

Avocat A.W.A. arată că nu mai are alte probe.

Constatând că nu sunt alte cereri și probe de administrat, instanța, în temeiul art. 150 cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat A.W.A. având cuvântul pentru petent, solicită admiterea plângerii, arată că petentul este la prima abatere de acest gen şi că este o întâmplare nefericită.

Instanța reține cauza spre pronunțare.

J U D E C A T A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța constată:

Prin cererea înregistrată la data de 14.11.2012 pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub nr. xxxx/222, petentul I.G. cu domiciliul în sat /, com /, jud. Botoșani a chemat în judecată intimatele Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în București, str. / nr. / sector /, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, B-dul/nr. /, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani cu sediul în Botoșani, jud. Botoșani solicitând instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria A/2009 nr. xxxx încheiat la data de 19.09.2012 într-cât acesta este netemeinic și nelegal.

Contestatorul, în motivarea plângerii, arată că a fost sancționat de către un agent constatator prea zelos, care a întocmit procesul verbal cu încălcarea formei și a realității.

Petentul mai arată că țigările au fost achiziționate din localitatea Siret urmând a fi folosite atât pentru consum propriu cât și pentru consumul persoanelor pe care le  avea la munca câmpului și un în scop de revânzare.

De asemenea, contravenientul arată că i s-au confiscat țigările fără a i se elibera un act constatator iar ulterior i s-au comunicat procesul verbal de constatare a contravenției seria ANV/20 nr. xxx încheiat la data de 19.09.2012 în lipsa sa și a unui martor.

I.G., în susținerea plângerii contravenționale, invederează faptul că nu este subiect activ al contravenției potrivit dispozițiilor RIL 61/2007 fiind doar o persoană fizică ce nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant.

Petentul consideră că subiect activ al contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal poate fi doar o persoană care are calitatea de antrepozitar.

În subsidiar, I.G. solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului arătând că sancțiunea avertismentului este principala sancțiune contravențională ce se aplică cu prioritate față de sancțiunea amenzii.

În susținerea cererii subsidiare petentul arată că nu realizează venituri, nu a mai fost sancționat contravențional precum și faptul că datorită situației economic dificile din țară întâmpină greutăți în întreținerea familiei.

În drept contestatorul a invocat prevederile art. 5, art. 7, art. 31, art. 32, art. 34 din OG 2/2001, DRIL 61/2007, art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal .

În susținerea plângerii, contestatorul a depus  la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012 (file 14-16), copie plic (file 18-20), înștiințarea de plată nr. xxx/CEM/31.10.2012 (fila 17), caracterizare (fila 48) și a solicitat administrarea probei cu martorii M.M.I.

Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea  plângerii contravenţionale ca şi menţinerea procesului – verbal de contravenție încheiat.

Intimata a arătat că petentul a deținut tigarete fără ca acestea să fie introduse în sistemul român de accizare precum și că elementul material al contravenției este îndeplinit.

Intimata invocă în drept dispozițiile Codului și Regulamentului Vamal, OG 2/2001, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil și Codul de Procedură Civilă.

În susținerea plângerii, intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a depus  la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012 (file 33-35), procesul verbal de ridicare în vederea confiscării din data de 30.06.2012 (file 36 - 37), adeverință de reținere a bunurilor nr.xx din data de 19.09.2012 (fila 26), înștiințarea de plată nr. xxx/1/CEM din 20.09.2012 (fila 40), dovada de reținere a bunurilor  (fila 39), proces  verbal de predare primire din data de 19.09.2012 (fila 41), declarație petent (fila 38).

Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei adrese către  intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași pentru a lămuri contravaloarea prejudiciului suferit de către stat prin neaccizarea produselor confiscate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a arătat că prejudiciul suferit de stat prin neaccizarea produselor confiscate s-a stins prin confiscarea tigărilor.

Instanța a admis cererea în probațiune formulată de către petent și a dispus administrarea probei cu martorii M.M.I. și S.C..

La termenul din data de 21 februarie 2013, instanța a procedat la audierea martorului M.M.I care a arătat că petentul și soția acestuia sunt fumători precum și că aceștia nu se ocupă cu traficul de țigări. Martorul a mai făcut precizarea că a executat o serie de lucrări în beneficiul petentului și că acesta avea obligația de a-i plăti suma de 50 lei și un pachet de țigări pentru ziua de lucru.

La termenul din data de 07 martie 2013, instanța a procedat la audierea martorului Ș.C. care a arătat că atât petentul cât şi soţia acestuia sunt fumători şi că nu se ocupă cu trafic de ţigări. Mai arată că petentul în contra prestaţiei unei zile de muncă asigura masă, ţigări şi de asemenea o sumă de bani.

Verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09..2012, petentul I.G. a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reţinându-se în sarcina acesteia că în data de 16.09.2012, orele 2.15, în timp ce a fost oprit de organele de control din cadrul SPF Dorohoi conducând autoturismul cu marca BT 03 xxx, deținea în bagaje cantitatea de 38 pachete de țigări după cum urmează:

- 20 pachete țigări marca Viceroy cu timbre fiscale Republica Ucraina;

- 10 pachete țigări marca Fest cu timbre fiscale Republica Ucraina;

- 8 pachete țigări marca Monte Carlo cu timbre fiscale Republica Moldova.

Agenții constatatori au mai arătat că la momentul constatării faptei au fost întocmite următoarele acte constatatoare: dovada de reținere a bunurilor nr. xxx/28/16.09.2012, decloarație FN/16.09.2012, proces verbal de predare primire FN din 19.09.2012.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenţie, ce precede analiza temeiniciei actului de sancţionare contestat, instanţa apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a  acestuia sancţiunea contravenţională dispusă fiind individualizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ.

Cu privire la cazurile de nulitate absolută a procesului verbal invocate prin cererea introductivă respectiv faptul că în cuprinsul procesului verbal respectiv țigările au fost cumpărate pentru consumul propriu, lipsa semnăturii martorului precum și faptul că nu are calitatea de subiect activ al contravenției.

În privința elementelor care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, leguitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”

În privința caracterului imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu instanța apreciează că se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sancționează contravenția, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.

În lumina celor astfel arătate, instanța constată că nulitățile invocate de către petent sunt nulități relative si nu absolute, astfel că, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condiţiile art.105 c.pr.civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare deși avea această obligație potrivit art. 1169 Cod civil vechi.

Deși petentul nu a dovedit existența vreunei vătămări instanța, în temeiul art. 6 CEDO, va proceda la analiza motivelor invocate invocate de către petent intanța urmând să le analizeze pe fiecare în parte.

1. Cu privire la cazul de nulitate absolută a procesului verbal invocate prin cererea introductivă respectiv lipsa elementului esențial al faptei respectiv faptul că nu a cumpărat țigările în scopul revânzării ci pentru consumul propriu și al persoanelor care-i lucrau la câmp, instanța reține că acesta este unul neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Motivul de nulitate invocat de către petent – faptul că nu a cumpărat țigările în scopul revânzării ci pentru consumul propriu și al persoanelor care-i lucrau la câmp - nu reprezintă o mențiuni care nu corespun realității ci lipsa elementului material al contravenției.

Potrivit art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenţie  ”deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.

Astfel instața observă că elementul material al faptei contravenționale îl reprezintă deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv și nu comercializarea produselor accizabile astfel cum în mod eronat a reținut petentul.

Faptul că petentul a fost surprins având în posesia sa un număr de 38 pachete țigări este recunoscut chiar de către acesta și pe cale de consecință instanța constată că motivul invocat de către I.G. este unul neîntemeiat.

2 Cu privire la faptul că petentul nu are calitate activă a contravenției raportată la dispozițiile RIL  61/2007 instanța reține că și această apărare este una neîntemeiată pentru următoarele aspecte:

Prin dispozitivului Deciziei RIL nr. 61/2007 s-a statuat că dispozitiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedura fiscala, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelasi cod, se interpreteaza in sensul ca persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.

Per a contrario persoana care are calitatea de antrepozitar sau comerciant este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.

Prin procesul verbal seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012, a fost sancționată petentul I.G. care deținea un număr de 38 pachete de țigări respectiv 20 pachete țigări marca Viceroy, 10 pachete țigări marca Fest și 8 pachete țigări marca Monte Carlo.

Instanța observă că dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenţie  ”deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;” și astfel agentul constatator a justificat calitatea de subiect activ al contravenientului.

Având în vedere faptul că petentul a fost depistat având în posesia sa un număr de 38 pachete țigări instanța reține că acesta are calitate activă a contravenției și pe cale de consecință motivul invocat de aceasta este unul neîntemeiat.

În consecință, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012 este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

3. În ceea ce priveşte susţinerea petentului în sensul că procesul-verbal de contravenţie ar fi nul absolut pe motiv că a fost întocmit în lipsa unui martor, instanţa constată că lipsa acestei mențiuni nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat.

Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Ori, în speţa dedusă judecății, instanţa apreciează că petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, aceasta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate apărările pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat și a recunoscut că nu a asistat la întocmirea procesului verbal.

Față de aceste aspecte, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile anulării procesului verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Instanţa va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat prin prisma reglementărilor legale interne şi a jurisprudenţei CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă precum și va analiza dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenţionale precum și prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.

Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 20.000 lei se include în sfera „acuzației în materie penală”  (cauza c. Ioan Pop împotriva României), devenind astfel incidente garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Convenţia, de aici înainte) cu privire la prezumţia de nevinovăţie în favoarea petentului.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces-verbal, instanţa reţine că, potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenţie  ”deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”

Instanţa va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenţie contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar şi având în vedere jurisprudenţa CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziţii exprese care să reglementeze forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34 din O.G. 2/2001, rezultă că procesul verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, cu condiţia ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reţinând că fapta contravenţională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenţii de poliţie, instanţa urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumţii simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existenţa unei prezumţii relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, ca o anumită proporție între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare  (cauza c. Ioan Pop împotriva României pct. 31).

Astfel, instanţei îi revine sarcina de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu lăsa nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit, şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecinţă, trebuie asigurat un echilibru între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie şi prezumţia de nevinovăţie.

În cauza dedusă judecăţii instanţa apreciază că s-a păstrat această proporţionalitate, procedura desfăşurată fiind conformă cu standardul impus de Convenţie.

În ceea ce priveşte dreptul la apărare, instanţa i-a dat ocazia petentului de a-şi prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Potrivit dispozițiilor art. art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenţie  ”deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.

Instanța constată că petentul a fost sancţionat pentru faptul că în data de 16.09.2012, orele 2.15, în timp ce a fost oprit de organele de control din cadrul SPF Dorohoi conducând autoturismul cu marca BT 03 xxx, deținea în bagaje cantitatea de 38 pachete de țigări.

Petentul prin plângerea contravențională a recunoscut existența pachetelor de tigări și a arătat că acestea erau destinate consumului propriu și al muncitorilor pe care-i avea la câmp.

Astfel din probele administrate în cauză precum și din apărările formulate de petentă, s-a dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a deţinut un număr de 38 pachete tigări după cum urmează:

- 20 pachete țigări marca Viceroy cu timbre fiscale Republica Ucraina;

- 10 pachete țigări marca Fest cu timbre fiscale Republica Ucraina;

- 8 pachete țigări marca Monte Carlo cu timbre fiscale Republica Moldova.

 Instanța reține de asemenea că petenta nu a dovedit inexistenţa faptei contravenţionale deşi potrivit art. 1169 cod civil vechi această obligaţie ii incumbă.

Curtea EDO a statuat în mod repetat că că prezumţiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Evident, convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ţin seama de importanţa situaţiei în litigiu şi să menţină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franţei, pct. 28, Pop împotriva României pct. 31 precum şi Anghel împotriva României pct. 60). 

În aceste condiţii, instanţa va da efect prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie contestat, reţinând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal şi vinovăţia petentului.

În lumina  celor expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012 și a sancțiunilor aplicate prin acesta sunt temeince.

Ca urmare, instanţa va analiza dacă sancţiunea aplicată corespunde cerinţelor legii.

Potrivit art. 5 alin. 2 din OG 2/2001 “sancţiunile contravenţionale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravenţională;

c) obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

În completarea acestui aliniat vine alin. 5 al aceluiaşi articol care prevede că “sancţiunea stabilită trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.”

În cauza de faţă, având în vedere împrejurările săvârşirii faptei, urmarea  produsă constând în atingerea adusă relaţiilor sociale privind desfăşurarea în bune condiţii a alegerii autorităţilor administraţiei publice locale, şi urmările care s-ar fi putut produce, instanţa consideră că sancţiunea aplicată de 20.000 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.

În privinţa înlocuirii sancţiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanţă decât în acele cazuri în care s-ar constata că faţă de modul concret în care s-au petrecut faptele şi ţinând cont şi de circumstanţele personale ale petentului/petentei, instanţa îşi poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus şi că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcţia preventivă a sancţiunii contravenţionale.

Instanţa observă faptul că, potrivit întâmpinării depuse de către intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prejudiciul suferit de către stat prin operaţiunile derulate de contravenient s-a acoperit și pe cale de consecință  petentul va mai rămâne obligat şi la plata sumei de 20.000 lei amendă contravenţională.

Instanţa, având în vedere disproporția vădită dintre cuantumul amenzii și cuantumul prejudiciului suferit de stat, circumstanţelor personale ale petentei care nu a mai avut abateri disciplinare precum și faptul că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcţia preventivă a sancţiunii contravenţionale, va admite plângerea şi va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii, aplicate petentului prin procesul verbal de contravenţie seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012,  cu sancţiunea avertismentului.

Petentul a invocat și dovedit o serie de circumstanțe atenuante respectiv faptul că este fumător, că a avut angajați cărora trebuia să le plătească un pachet de țigări/ziua de lucru, că și-a îndeplinit întotdeauna îndatoririle față de familie și comunitate.

În lumina celor de mai sus precum și a circumstanțelor personale ale petentului, instanța consideră că prin recuperarea prejudiciului de către stat precum și  prin aplicarea sancțiunii avertismentului pentru abaterile contravenționale sus menționate se poate realiza scopul urmărit de lege respectiv reeducarea contravenientului.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul I,G,l cu domiciliul în sat /, com /, jud. Botoșani în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în București, str. / nr. / sector / Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, B-dul /nr. /, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Botoșani cu sediul în Botoșani, jud. Botoșani şi în consecinţă:

Înlocuiește sancțiunea amenzii în sumă de 20.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal contravenție seria ANV/20 nr. xxx din data de 19.09.2012 cu sancțiunea avertisment.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

Domenii speta

Spete similare