Civil. Constatare nulitate absoluta contract de intretinere. Calificarea data de instanta obiectului actiunii, admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune

Asupra prezentei acţiuni civile:Prin cererea intodusă la această instanţă, reclamanţii CN.T şi CNM, au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta WO, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de întreţinere.

În fapt, reclamanţii au invederat instanţei că la data de 23.08.1990 s-a întocmit la Notariatul de Stat Judeţean Buzău un contract de întreţinere între autorii lor, defuncţii CN şi CL, şi pârâta WO, cu clauză de întreţinere, prin care pârâta se obligă să-i întreţină şi să-i îngrijească pe tot restul vieţii, şi totodată să-i suporte cheltuielile în caz de boală cât şi cele de înmormântare.Numai că la un an de zile de la încheierea contractului, pârâta a plecat în Israel, de unde nu a venit decât în luna aprilie 2008, când le-a prezentat contractul şi a pretins să-i lăsăm liber imobilul.

Reclamanţii au mai arătat că actul respectiv conţine o descriere ce nu este conformă cu realitatea, imobilul casă de locuit în care au locuit şi decedat părinţii lor, este tip P+ 1, având la parter 8 încăperi iar la etaj un dormitor şi holuri, închis cu tâmplărie din lemn, construcţia este învelită în realitate cu ţiglă şi tablă iar anexele gospodăreşti constau în bucătărie de vară, magazie  de lemne şi alte material acoperită cu ţiglă, coteţe de porci şi adăpost pentru oi pntru iarnă acoperit cu placi de eternită şi saivan de oi pentru vară, WC, amplasate pe o suprafaţă de teren de 1000 mp.

Reclamantul CT a susţinut că acest imobil este proprietatea sa, iar în anul 1958 a obţinut autorizaţia de construire de la Primăria Merei, construcţia începută în anul 1958 s-a realizat parţial în anul 1964-1965, s-au făcut o serie de lucrări împreună cu fratele său şi părinţii până în anul 1970, an în care au hotărât ca părinţii să se mute în casa sa, pentru a-i întreţine.

Reclamanţii au precizat că au suportat cheltuielile de întreţinere, mai mult decât pârâta.

Totodată s-a mai susţinut de către reclamanţi şi faptul că obiectul contractului de întreţinere nu corespunde cu realitatea şi astfel contractual de întreţinere este lovit de nulitate absolută deoarece pârâta nu şi-a respectat obligaţia de întreţinere şi înmormântare, cât şi datorită faptului că defunct sa mamă nu a semnat actul, fapt ce a fost reţinut  şi de către notar.Reclamanţii au mai învederat faptul că după moartea părinţilor săi, au dispus, netulburaţi de nimeni, ca adevăraţi proprietari de imobilul respectiv, reclamantul CT fiind adevăratul proprietar, iar fratele său uzufructuarul.

În drept, s-au invocate dispoziţiile art. 970-971 Cod Civil.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat să se constate că adevăratul proprietar al imobilului este CNT.

În sprijinul acţiunii s-au depus următoarele acte: copia contractului de întreţinere autentificat de Notariatul de Stat Judetean Buzau, schiţa anexe, dovada achitării taxei de timbru.

În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile privind insuficienţa timbrării, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a celor doi reclamanţi.

Totodată prin întâmpinare, pârâta a invocate şi nulitatea cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt încălcate dispoziţiile art.82 Cod Procedură Civilă, raportate la art.133 alin.1 Cod Procedură Civilă, solicitând ca reclamanţii să-i precizeze în fapt şi în drept cererea de chemare în judecată.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La dosar, pârâta a depus împuternicire avocaţială, dovada onorariu avocat.

La solicitarea reclamanţilor, instanţa a acordat un termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Cu toate acestea, instanţa a respins cererea apărătorului angajat privind acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 156 Cod Procedură Civilă.

Astfel, potrivit textului de lege, învederat mai sus, instanţa va putea da un singur termen de judecată, pentru lipsă de apărare, temeinica şi motivata.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art.84 Cod Procedură Civilă, cu referire la art.129 alin.(5) Cod Procedură Civilă, instanţa a calificat obiectul cererii de chemare în judecată că priveşte anularea contractului de întreţinere, urmare vânzării lucrului altuia, fapt ce atrage o nulitate relativă a contractului.

Aceasta deoarece reclamanţii au invocat drept motiv de nulitate absolută, vânzarea lucrului altuia, fapt ce atrage anularea unui contract şi nu nulitatea absolută a acestuia.

Potrivit art.137 Cod Procedură Civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură cât şi asupra acelora de fond care fac de prisos cercetarea în total sau în parte a fondului cauzei.

Instanţa a pus în discuţie excepţiile privind insuficienţa timbrării, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor precum şi excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

În conformitate cu dispoziţiile art.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbre, instanţa a respins excepţia privind insuficienţa timbrării, invocată de pârâtă, apreciind că reclamanţii au satisfăcut corespunzător taxele de timbru.

Prin întâmpinare, pârâta a invocate şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în promovarea acţiunii, susţinând pe de-o parte că moştenitorii nu pot decât să continue o acţiune pornită de autorul titular al dreptului, iar pe de  altă parte, reclamantul CN.M are  calitatea de detentor precar al reclamantului CN.T.

Cât priveşte regimul juridic al nulităţii relative, în principiu aceasta poate fi invocată numai de persoana ocrotită şi al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic.

Totuşi, în literatura de specialitate, posibilitatea de a invoca nulitatea relativă a unui act juridic aparţine unui cerc mai larg de persoane, printre care şi de succesorii părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic.

Având în vedere că reclamanţii sunt moştenitorii defunctilor CN şi CL, instanţa a apreciat că aceştia au un interes în primirea unei anume acţiuni, motiv pentru care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă.

Cu privire la excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, instanţa va reţine următoarele:

În principiu, nulitatea relativă este prescriptibilă şi trebuie invocată înlăuntrul termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de Decretul 167/1958, şi anume acela de 3 ani şi se justifică întrucât nulitatea relativă este instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, generate de asigurarea unei siguranţe şi certitudini a actului juridic.

Se va reţine totodată că potrivit art.9 din Decretul 167/1958 – privind prescripţia extinctivă, în caz de viclenie sau de anulare,sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actelor.

Ori în speţă, instanţa constată că actul s-a încheiat în anul 1990, iar reclamanţii, potrivit textului de lege erau îndreptăţiţi să cunoască cauza anulării cel mai târziu în termen de 18 luni de la data facerii actului, deci în anul 1992, dată de la care ar urma să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, deci în anul 1995.

Cu toate acestea, reclamanţii au formulat acţiune în anul 2008, cu mult peste termenul de prescripţie prevăzut de lege, motiv pentru care, instanţa va admite excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune invocate de pârâtă prin întâmpinare şi va respinge acţiunea ca fiind prescrisă.

În temeiul art.274-275 Cod Procedură Civilă, instanţa va dispune obligarea reclamanţilor să plătească pârâtei suma de 2.737 lei ron, cheltuieli de judecată, respective onorariu apărător.

1

Domenii speta

Spete similare