Contestare la executare

 ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA – SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr.32444/212/2008

 SENTINTA CIVILA NR.23.066

Sedinta publica  din data de  20.10.2010

Completul constituit din :

Presedinte:

Grefier:

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii C.E., C.M., cu domiciliul  ales in Constanta str. A.B. în contradictoriu cu parat C.D., cu domiciliul in  Constanta str. S , chemat in garanţie B…– SUCURSALA CONSTANTA  cu sediul in Constanta str. E., avand ca obiect actiune in raspundere contractuala.

 Dezbaterile  asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 06.10.2010  fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanţa a amânat pronunţarea la data de 13.10.2010 si la data de 20.10.2010 când în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

INSTANTA

Asupra cererii de faţă :

 Prin cererea adresată instanţei, înregistrată sub nr. 32444/212/2009, reclamanţii  C.E. şi C.M.în contradictoriu cu  C.D. au solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care  să se dispună :

1.obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 lei reprezentând valoarea de circulaţie la data promovării cererii a imobilului apartament situat în loc. Murfatlar  str. C.B., de care a fost evins  din culpa pârâtului, în calitate de vânzător.

2. obligarea  pârâtului la plata  sumei de 1058 lei  cu titlu de cheltuieli  notariale  efctuate  în vederea  autentificării contractului de vânzare cumpărare  cu nr. 369/2006 la BNP S.

 În motivarea cererii arată reclamanţii că în temeiul  Contractului de vânzare  cumpărare autentificat sub nr. 369/2006 la BNP S.  au  achizitionat  de la pârâtul  C.D. imobilul apartament situat în  Murfatlar, str. C.B., persoană  care la data  încheierii  convenţiei se legitima ca  fiind proprietar.

Ulterior , se precizează  că  prin Sentinţa  civilă  15880/19.09.2008, pronunţată de  Judecătoria Constanţa , instanţa a  constatat  nulitatea absolută a  convenţiei  menţionată  anterior, cu consecinţa  restituirii  imobilului către  proprietarii  iniţiali , respectiv  T.I. şi  T.L.

Învederează reclamanţii faptul că  imobilul a  fost preluat iniţial în stare precară , nelocuibil, situaţie  în care a fost necesară efectuarea unor  investiţii,  pentru  aducerea acestuia  în stare normală de funcţionare constând în :  schimbare instalaţii  electrică şi sanitară, montaj tâmplărie PVC, lucrări de renovare,etc.

În drept au fost invocate disp. art.  1336,1337 şi urm.c.civ, iar în susţinere  a fost solicitată administrarea probelor cu  înscrisuri, interogatoriu, expertiză.

Au fost ataşate cererii în copie înscrisuri constând în : contract de vânzare,  schite, sentinţa  civilă, somaţie , proces verbal, decizie.

Pârâtul C.D. a formulat  cerere de chemare în garanţie a B… – Sucursala Constanţa motivat de  următoarele  considerente :

La data de  23.01.2004,  a  fost declarat adjudecatar al imobilului, potrivit  procesului verbal încheiat  cu această ocazie, urmare a participării  la o licitaţie  organizată de  chemata în garanţie. Ulterior  la data de  19.04.2005 a fost emis de către executorul  bancar Actul de  adjudecare prin care a fost transferat  dreptul de proprietate, urmare  căruia a procedat  la efectuarea formalităţilor privind publicitatea imobiliară.

Arată  pârâtul că deşi pe parcursul  anilor  2004 -2006  a fost informat de către bancă  asupra existenţei unor litigii cu privire la imobilul în discuţie, a primit asigurări din partea instituţiei  că asupra acestora  s-a statuat în mod irevocabil în sensul respingerii.

Cu toate  acestea, se  precizează că la data de  14.02.2007, prin Decizia  nr. 79  emisă de  Tribunalul  Constanţa a  fost admisă  contestaţia la executare  formulată de  proprietarul iniţial  T.I.,  cu consecinţa  anulării actelor de executare  implicit  şi a  actului de adjudecare.

Astfel , se arată  că  în mod evident  există o culpă a  băncii pentru situaţia  în creată,  care creează în sarcina  acesteia  obligaţia de dezdăunare în situaţia în care ar  urma să cadă în pretenţii faţă de reclamanţi.

În drept au fost invocate  disp. art. 60 -69  c.proc.civ, iar în susţinere a fost  solicitată  administrarea probelor  cu înscrisuri şi interogatoriu.

Au fost ataşate cererii în copie înscrisuri constând în :  procese verbale, act de adjudecare, decizie  civilă.

Chemata în garanţie a formulat întâmpinare  prin care a  invocat pe cale de excepţie  inadmisibilitatea  cererii de chemare în garanţie, iar în subsidiar a solicitat  respingerea cererii de chemare  în  garanţie  ca neîntemeiată.

  În  motivare arată chemata  în garanţie că faţă de proprietarii iniţiali a fost pornită de către această instituţie executarea silită,  procedându-se în cadrul acestei faze  la  vânzarea  bunului  în  discuţie la licitaţie publică. Împotriva  licitaţiei , arată  chemata în garanţie debitorii T au formulat contestaţie  la executare  soluţionată  prin sentinţa  9882/08.11.2005 în sensul respingerii, urmare acestei faze fiind emis  şi actul de adjudecare nr. 207/19.04.2005 în favoarea pârâtului.

Prin Decizia  civilă  79/14.02.2007, arată  chemata în garanţie  Tribunalul Constanţa a  dispus admiterea  contestaţiei la executare cu consecinţa  anulării  tuturor actelor de executare,  însă pe parcursul  soluţionării recursului  pârâtul a procedat la  înstrăinarea imobilului către reclamanţi.

Apreciază  chemata  în garanţie  că nu i se poate reţine neexecutarea  obligaţiilor  contractuale  rezultate  din contractul  de vânzare  cumpărare  încheiat  între reclamant şi pârât, fiind opozabil  doar acestora, iar  pârâtul a procedat  de  înstrăinarea  bunului având  cunoştinţă de faptul că se află  spre soluţionare  recursul  formulat de  proprietarii iniţiali.

Astfel  arată chemata în garanţie  că  pârâtul în cauză este chemat a răspunde în faţa  reclamanţilor pentru evicţiune întrucât  acesta a cunoscut de la început implicaţiile  juridice  ale actelor încheiate şi situaţia  juridică a imobilului.Mai mult, se precizează  că  în raport  de calitatea  pârâtului de adjudecatar  al unui imobil  scos la  vânzare prin licitaţie, sunt  incidente  în cauzp disp. art. 522 c.proc.civ.,  pârâtul neavând deschisă  calea  acţiunii în pretenţii  faţă de chemata  în garanţie decât după ce a epuizat demersurile  judiciare de recuperare  a acestora  de la debitorul  procedurii de executare silită.

Pe fond  solicită  chemata în garanţie respingerea cererii motivat de faptul  motivat  în esenţă de faptul că  pârâtul în calitate de  cumpărător adjudecatar  al imobilului a avut  cunoştinţă  de posibilitatea  existenţei  unei cauze  a evicţiunii şi a acceptat  riscul  înstrăinării acestuia  astfel că  problema răspunderii vânzătorului (în speţă  banca  chemată  în garanţie ) nu se poate pune.

În drept au fost invocate disp. art.  1313,1336 c.civ 115 c.proc.civ, 518 şi urm.  c.proc.civ, iar în susţinere au fost ataşate în copie înscrisuri constând în : decizie,sentinţa civilă, act de adjudecare, cerere de executare silită, , proces verbal, corespondenţă.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri,  interogatoriu şi cu expertiza tehnică de specialitate.

Analizând  actele şi lucrările  dosarului, instanţa  reţine următoarele  :

1.Asupra cererii principale.

  Prin  Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 369/07.06.2006 la BNP S. pârâtul  C.D.  a  înstrăinat  reclamanţilor  C.E. şi C.M.  imobilul  situat  în Oraşul Murfatlar (Basarabi) C.B. compus din patru camere, două  holuri, o bucătărie, două băi, o cămară şi o debara, în suprafaţă utilă  de  91,05 mp şi  un balcon cu o suprafaţă utilă de  4,58 mp, cu o boxă în suprafaţă utilă  de 12,43 mp.

  Bunul  ce a făcut obiectul înstrăinării a fost dobândit de  vânzătorul pârât  potrivit actului de adjudecare nr.207/19.04.2005 emis de  Executorul Bancar al B… Constanţa  în cadrul dosarului  de executare silită  nr. 2/2003, urmare a  desfăşurării la data de 23.01.2004 a  licitaţiei  pentru vânzarea imobilului.

Ulterior,  prin  Decizia  civilă nr. 79/14.02.2007, pronunţată de  Tribunalul Constanţa a fost admis recursul promovat împotriva sentinţei civile  nr. 9882/08.11.2005 a Judecătoriei Constanţa,  fiind anulat  titlul de proprietate al vânzătorului  C.D., respectiv actul de  adjudecare nr. 207/19.04.2005.

Debitorii T.I.  şi .TL. au  promovat  în contradictoriu  cu  reclamanţii şi pârâtul  din prezenta cauză  cerere  având ca obiect  constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare, cerere  care a  fost  soluţionată în mod irevocabil  potrivit sentinţei civile  nr. 15880/19.09.2008 a Judecătoriei Constanţa, respectiv Decizia  civilă  nr.  660/22.06.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în sensul obligării pârâţilor  C. predarea  către  numiţii T. a imobilului în discuţie.

Obligaţia  stabilită prin titlul executoriu a  fost realizată  la data de  16.03.2009, dată la care  reclamanţii au  pierdut posesia  bunului, astfel cum rezultă din Procesul verbal încheiat  cu ocazia  executării silite  (fila 15)

Potrivit  disp. art. 1337 c.civ vânzătorul este de drept obligat , după natura contractului , a răspunde  către cumpărător  de evicţiunea  totală sau parţială  a lucrului  vândut  sau de sarcinile  la care s-ar  pretinde  supus acel  obiect şi care  n-ar fi declarate la facerea  contractului.

Relativ la obligaţia de predare asumată  potrivit  Contractului de vânzare autentificat sub nr. 369/07.06.2006 , aceasta a fost realizată la data  autentificării (fila 6)  dată la care  vânzătorul şi-a asumat obligaţia de garanţie pentru  evicţiunea provenită din fapta proprie sau a unor terţi, dar şi pentru  viciile ascunse ale  bunului.

Obligaţia de garanţie a  vânzătorului decurge  din principiul  că  el  trebuie să facă tot ceea ce-i stă în putinţă  pentru a asigura cumpărătorului  stăpânirea  liniştită şi utilă a  lucrului  vândut. Rezultă  că  obligaţia de garanţie are o dublă înfăţişare  potrivit disp. art. 1336 c.civ, vânzătorul  trebuind să-l garanteze pe  cumpărător  atât de liniştita  folosinţă a  lucrului, adică contra evicţiunii, dar şi de utila  folosinţă a acestuia  contra viciilor.

Obligaţia de garanţie  a vânzătorului există în acest caz  dacă  sunt îndeplinite  următoarele  condiţii :  să fie  vorba de  o tulburare de drept , cauza  evicţiunii să fie  anterioară  vânzării  şi să nu fi fost cunoscută de  cumpărător.

 În speţă  de poate observa  că  sunt îndeplinite condiţiile enunţate anterior. Astfel, dreptul invocat de terţii evingători T.I. şi T.L. este  unul real, respectiv  dreptul de proprietate  asupra imobilului, cauza  evicţiunii este  anterioară încheierii  contractului de vânzare cumpărare (07.06.2006), dată la care  se afla spre  soluţionare  dosarul civil  4482/2005  al Judecătoriei Constanţa în faza de recurs,  având ca  obiect  contestaţie  la executare, inclusiv împotriva  titlului de proprietate al vânzătorului respectiv actul de  adjudecare,  soluţionat  în mod  irevocabil la data de 14.02.2007.

 Relativ  la cauza  evicţiunii, aceasta  nu a fost cunoscută de  cumpărători, respectiv  reclamanţii din prezenta  cauză, aspect care , de altfel  nu este contestat, mai mult, prin acelaşi contract de vânzare cumpărare  vânzătorul C.D. declară  pe propria răspundere  că nu există pe rolul  instanţei judecătoreşti nici un litigiu  cu privire  la imobilul vândut (fila 5).

Ca  efect al  obligaţiei de garanţie în situaţia evicţiunii totale consumate  vânzătorul va  fi obligat  să restituie integral preţul primit (art. 1341 pct.1 c.civ) cheltuielile  aferente contractului (art. 1341 pct.3 c.civ), dar  şi daune interese potrivit  disp. art. 1341  pct.4 c.civ, vânzătorul  fiind obligat să plătească  cumpărătorului  diferenţa dintre preţ  şi sporul de valoare  dobândit  de lucru  între  momentul încheierii contractului  şi data producerii evicţiunii, indiferent  de  cauza care a  produs excedentul de  valoare  sau dacă sporul  a fost sau nu previzibil ori vânzătorul a  fost  de bună sau de rea credinţă.

În  afara sporului de valoare, vânzătorul este obligat  să restituie  cumpărătorului cheltueilile necesare şi utile , iar  dacă vânzătorul  a fost de rea credinţă, situaţie incidentă şi în speţă , chiar şi cheltuielile  voluptuarii. (art. 1345 -1346 c.civ)

  Potrivit  raportului  de expertiză tehnico imobiliară efectuat în cauză de  exp.  V.S., valoarea  de circulaţie a imobilului în discuţie este de 212.246 lei din care  preţ actualizat al  îmbunătăţirilor 15.624 lei.

Astfel fiind instanţa, faţă de considerentele ce preced, urmează a reţine în sarcina pârâtului obligaţia de plată a  valorii de circulaţie a imobilului şi a cheltuielilor aferente  încheierii  contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.  369/07.06.2006.

2. Asupra cererii de chemare  în garanţie 

 Instanţa se va  pronunţa potrivit  disp. art. 137 al.1 c.proc.civ asupra excepţiei  de inadmisibilitate  invocată de chemata  în garanţie asupra căreia reţine :

Imobilul  în discuţie, astfel cum  s-a arătat  anterior a  fost  dobândit  de pârâtul adjudecatar C.D. potrivit  actului  de  adjudecare nr. 207/19.04.2005, emis de executorul bancar al creditorului urmăritor chemat  în garanţie, raporturile  juridice  existente  între părţi fiind  specifice  fazei de executare silită.

 Or, în speţă  pârâtul  adjudecatar  solicită  antrenarea răspunderii pentru  evicţiune faţă de chemata în garanţie,  situaţie în care instanţa apreciază  că sunt  incidente  dispoziţiile art. 522 c.proc.civ potrivit cu care -  dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul  îl poate  acţiona pe debitorul  urmărit  pentru a fi despăgubit, iar  în  situaţia  în care  nu se poate îndestula de la debitor,  adjudecatarul îi poate  acţiona pe  creditorii  care au încasat preţul de adjudecare, în limita  sumei  încasată  de aceştia.

Soluţiile  enunţate  de dispoziţiile menţionate anterior  ţin seama de necesitatea  despăgubirii corespunzătoare  a adjudecatarului care a participat  la licitaţia  publică  şi nu are culpă în producerea pagubei. Calea procedurală prin care  adjudecatarul  poate fi despăgubit  este aceea a  unei acţiuni îndreptate  împotriva  debitorului sau a creditorilor urmăritori, a  doua acţiune având caracter  subsidiar şi special , căci  adjudecatarul o poate  exercita  numai în măsura  în care  nu se poate îndestula  de la debitor şi doar în limita  sumei încasate de creditori.

Prin  cererea de chemare în garanţie  adjudecatarul a înţeles să  se îndrepte în mod direct împotriva creditorului pentru  antrenarea  răspunderii în limita întregii sume  solicitate  de  reclamant  şi nu a preţului încasat de această parte, deşi dispoziţiile legale  atribuie  acesteia  un caracter subsidiar şi special, promovarea sa având loc după epuizarea  demersurilor judiciare împotriva  debitorului( care  nu este  parte  în prezenta cauză).

 Astfel fiind instanţa  apreciază excepţia  invocată ca fiind întemeiată, urmând a dispune  în consecinţă.

Faţă  de dispoziţiile cuprinse în  încheierea de la termenul  din  06.10.2010  prin care s-a dispus admiterea în parte a cererii având ca obiect ajutor  public judiciar  formulată de  pârâtul  C.D. se  va  reţine în sarcina  acestuia obligaţia de a achita în contul SPITVBL Constanţa diferenţa de taxa judiciară aferentă cererii reconvenţionale în cuantum de  2855,95 lei, în  şase rate lunare în sumă de  475,99 lei fiecare, ce se  vor achita  la data de 20 a fiecărei luni, începând  cu data de  20.10.2010.

 Văzând  şi  disp. art. 274 c.proc.civ,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE.

Admite în parte  cererea principală privind pe reclamanţii C.E. şi C.M., cu domiciliul ales in Constanta str.A.B.  în contradictoriu cu parat C.D., cu domiciliul in  Constanta str. S., chemat in garantie B… – SUCURSALA CONSTANTA  cu sediul in str. E., avand ca obiect actiune in raspundere contractuala.

Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumelor de  212.246 lei reprezentând valoarea de  circulaţie a  imobilului apartament  situat  în Oraşul Murfatlar, str. C.B., jud. Constanţa şi 1058 lei cu titlu de cheltuieli notariale  efectuate  în vederea  autentificării contractului  de vânzare cumpărare autentificat sub nr.  369/07.06.2006 de către BNP S .

 Respinge restul pretenţiilor ca nefondate.

Admite  excepţia  inadmisibilităţii invocată de  chemata în garanţie.

Respinge cererea de chemare în garanţie  ca inadmisibilă.

Obligă pârâtul să achite reclamanţilor suma de 6560,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

 Obligă  pârâtul să  achite în contul SPITVBL Constanţa  diferenţa de  taxa judiciară aferentă cererii reconvenţionale în cuantum de  2855,95 lei, în  şase rate lunare în sumă de  475,99 lei fiecare, ce se  vor achita  la data de 20 a fiecărei luni, începând  cu data de  20.10.2010.

Cu apel în termen de 15  zile de la comunicare

Pronunţată  în şedinţa publică  din data de  20.10.2010

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare