Dreptul familiei Divorţ. Vina exclusivă a reclamantului.

Asupra  actiunii civile  de fata ;

Prin cererea  înregistrata la Judecatoria Calarasi la data de 15.07.2010, reclamantul G.F.,  a chemat în judecata pe pârâta G. L., pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va  pronunta  sa se dispuna  desfacerea casatoriei din vina exclusiva a pârâtei, revenirea pârâtei la  numele avut anterior casatoriei, încredintarea minorilor I.A si K.A-M spre crestere  si  educare pârâtei, cu obligarea sa  la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorilor urmând a se avea în vedere venitul minim pe economie si încuviintarea de a pastra legaturile personale cu minorii .

În motivarea  actiunii  reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta  la data de 06.02.1999 din casatorie rezultând cei doi minori. A mai aratat reclamantul ca  s-au despartit în fapt definitiv în urma cu aproximativ o saptamâna, desi neîntelegerile dintre ei au aparut cu aproximativ 4 ani în urma ca urmare a unei perioade în care pârâta a fost  plecata la  munca în  afara tarii; ca la  începutul casatoriei relatiile  dintre  soti au evoluat  normal însa pe  parcurs au aparut discutii determinate de comportamentul  pârâtei fata de el, motivul principal de nemultumire fiind acela al insuficientei resurselor materiale în sensul ca oricât ar fi lucrat si orice venit ar fi  realizat, pârâta  nu  era multumita niciodata si  crea nenumarate discutii inutile  pe  aceasta  tema a insuficientei banilor, dorindu-si un alt standard de  viata .

 În dovedirea actiunii reclamantul a propus  administrarea dovezii cu martori si înscrisuri  .

În cauza pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant cu precizarea ca nu este de  acord cu actiunea motivat de faptul ca relatiile de familie nu  sunt atât de grav si iremediabil vatamate încât sa conduca la desfacerea casatoriei. Mai mult decât atât, precizeaza pârâta,cel care a abandonat familia  într-un mod las a fost reclamantul care a plecat în strainatate pentru a-si  ridica ajutorul de somaj, însa, unde si-a  gasit o femeie pentru  a se  simti mai bine si pentru a fugi de responsabilitatea de sot si tata al celor doi  copii rezultati  din casatorie.  A mai aratat  pârâta ca de la  încheierea casatorie s-au înteles  perfect, însa la data de 24.07.2010 reclamantul a plecat în afara tarii, iar la câteva zile a fost vizitata de serviciul de  Autoritate Tutelara din cadrul Primariei Calarasi.

 Probatoriul  administrat în cauza conduce instanta la pronuntarea unei solutii de  respingere a actiunii formulate de reclamant, pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 38 din C. Familiei casatoria  se  poate desface doar pentru motive  temeinice care  sa fi vatamat  grav  raporturile  dintre soti astfel încât continuarea casatoriei  este  evident  imposibila.

Pe de  alta parte divortul  nu se  poate  pronunta daca s-a  stabilit numai culpa sotului reclamant, iar pârâtul nu a formulat cerere reconventionala. Nu este  îndeplinita în acest caz  cerinta  imposibilitatii  continuarii casatoriei pentru motive  temeinice întrucât faptele ilicite  ori potrivnice moralei comune nu constituie motive  temeinice pentru cel care le savârseste ( si  le  invoca).

În acest sens s-a pronuntat  instanta  suprema prin Decizia nr. 10/1969 si Decizia  de  Îndrumare  nr. 10/1974 ( divortul  nu se  poate  pronunta atunci când  cauza  dezbinarii este  imputabila numai sotului reclamant).

În prezenta  cauza,  niciuna  din dovezile  administrate nu  contureaza  culpa pârâtei în desfacerea casatoriei. Dimpotriva,  reclamantul este  cel care a perturbat cursul firesc al  relatiilor de familie prin  perpetuarea  unei relatii extraconjugale,  împrejurare care reiese din declaratiile  martorilor audiati ( S.M,  si  G. G.).

Prin urmare instanta nu poate retine incidenta  prevederilor art. 38 din C. Familiei astfel încât va respinge  actiunea  formulata de reclamant împotriva pârâtei.

Domenii speta

Spete similare