Circulaţie rutieră

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 4210/260/2009

SENTINŢA PENALĂ NE.. 368 Din 21.09.2012

Prin Rechizitoriul din data de 30.07.2009 din dosar nr. 123/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M, înregistrat la Judecătoria M la data de 17.09.2009 sub nr. 4210/260/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului V. I., pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 şi a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, aflate în concurs real.

în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

în data de 13.01.2009 organele de poliţie au fost sesizate telefonic că pe DN 2G la km 27+300 m, pe raza localităţii S. jud. B. a avut loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti. Din cercetările efectuate şi probele administrate a rezultat că în ziua de 13.01.2009 învinuitul V. I. se deplasa cu autoturismul marca Renault pe DN 2 G, în direcţia B.-M., pe raza localităţii S. pierzând controlul autoturismului care a derapat ca urmare a faptului că segmentul de drum era acoperit cu zăpadă şi s-a răsturnat în şanţul drumului naţional. în urma impactului, autoturismul a suferit mai multe avarii iar persoanele din autoturism au suferit leziuni corporale astfel: învinuitul V.I. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, pasagerul I. M. C. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale iar pasagerul V. V. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, pasagera L. L. nesuferind leziuni corporale. Pasagerii care au suferit leziuni corporale în urma accidentului nu au formulat plângere prealabilă faţă de conducătorul autoturismului, învinuitul V. I., motiv pentru care, prin Rechizitoriu s-a dispus, în temeiul art. 10 lit f C.pr.pen, neînceperea urmării penale faţă de V. I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 184 alin 1, 3 C.pen.

învinuitul V.I precum şi pasagerii I. M.C. şi V. V. au fost conduşi la Spitalul municipal M. în vederea acordării primului ajutor şi testării cu aparatul etilotest.

în urma analizei probelor biologice de sânge a rezultat că învinutul V. I. prezenta o alcoolemie în sânge de 1,30 gr %0 la prima probă de sânge şi 1,10 gr %0 la a doua probă de sânge.

Rezultatul analizei probelor biologice de sânge a fost pozitiv şi în cazul pasagerului V. Vasile şi negativ în cazul pasagerului I. M C.

Se reţine de asemenea în actul de sesizare al instanţei că deşi toţi ocupaţii autoturismului au afirmat că la volanul acestuia se afla I. M. C, din depoziţia martorului S. T C care i-a ajutat pe ocupanţii autoturismului să iasă din autoturism după producerea accidentului, rezultă că la volanul acestuia se afla învinuitul V. I..

Fiind efectuate verificări în baza de date a organelor de poliţie s-a constatat că învinuitul nu este posesor de permis de conducere.

Situaţia de fapt descrisă a fost reţinută pe baza următoarelor probe: proces verbal de cercetare la faţa locului, cu planşe foto, f. 3-f.l8, urme biologice prelevate de pe bordul autoturismului şi de pe portierele dreapta faţă şi dreapta spate ale autoturismului, buletine de

COD

<ia

3

La data de 16.11.2011 Inspectoratul General al Poliţiei Române a comunicat instanţei certificatul de cazier judiciar a inculpatului din Italia- care a fost tradus prin dispoziţia instanţei şi care se regăseşte la fila 260 voi II, din care nu rezulta că acesta este reţinut sau arestat în Italia în executarea unei pedepse privative de libertate iar la data de 25.01.2012 a fost transmis de către Inspectoratul General al Poliţiei Române un nou certificat de cazier judiciar a inculpatului din Italia-care a fost tradus prin dispoziţia instanţei şi care se regăseşte la fila 11 voi III, constatându-se că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa din 1.10.2011 de aplicare a pedepsei la cererea părţilor, a Tribunalului în Alcătuire Monocratică din Vigevano, irevocabilă la data de 21.11.2011, la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, fiind arestat pentru executarea pedepsei la care a fost condamnat.

De menţionat că de la data la care inculpatul a fost arestat de către autorităţile din Italia în cauză nu a fost continuată cercetarea judecătorească, instanţa dispunând la termenul din 10.04.2012, în temeiul dispoziţiilor art. 178 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, emiterea unei cereri de asistenţă judiciară mutuală în materie penală către autorităţile competente din Italia, prin intermediul organismului intern competent-Ministerul Justiţiei din România având ca obiect audierea prin videocoferinţă a inculpatului, cerere la care autorităţile statului solicitat au răspuns pozitiv, procedura efectivă realizându-se la termenul de judecată din 14.09.2012 care s-a ţinut la Curtea de Apel B, cu acordul conducerii acestei instanţe care dispunea de aparatura tehnică necesară realizării videoconferinţei, inculpatul V I fiind audiat la acest termen, termen la care instanţa a şi rămas în pronunţare.

Martorii I M C şi L L nu au putut fi audiaţi în prezenta cauză, aceştia fiind plecaţi în străinătate, fără a se cunoaşte adresa exactă de domiciliu, aşa cum rezultă din numeroasele mandate de aducere emise pe numele lor de instanţă, astfel că la termenul de judecată din 14.09.2012, instanţa, constatând imposibilitatea audierii acestor martori a făcut, cu acordul reprezentantului Ministerului Public şi al apărătorului inculpatului, aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin 3 C.pr.pen în sensul în care a dispus citirea declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 13.01.2009, lucrătorii poliţiei rutiere din cadrul IPJ Bacău- FDNE C au fost sesizaţi de către ofiţerul de serviciu despre faptul, în jurul orei 01,40, pe raza localităţii S, jud. B, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti.

Deplasându-se la faţa locului, organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent STC şi cu concursul specialistului criminalist au efectuat verificările impuse în astfel de cazuri pentru conservarea urmelor materiale în vederea cercetării circumstanţelor producerii accidentului rutier.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului în care s-a consemnat rezultatul acestor verificări rezultă că accidentul s-a produs pe DN 2G la km 27+300 m, cu vizibilitate specifică pe timp de noapte în condiţii de cer senin, partea carosabilă fiind uscată, fără declivităţi. Se reţine de asemenea că autoturismul implicat în accident este un Renault Megane care era poziţionat în afara carosabilului, răsturnat pe partea dreaptă, într-un şanţ adânc de 0,78 m şi lat de 1,50 m, cu partea din faţă în podeţul de acces în curtea imobilului de la nr. 73.

De pe bordul autoturismului din partea dreaptă s-a ridicat un flacon cu o peliculă de culoare brun roşcată iar de pe portierele drepta faţă şi dreapta spate au fost ridicate două probe de materie brun-roşcată. în cuprinsul procesului verbal de constatare la faţa locului s-a consemnat că la volanul autoturismului se afla inculpatul V I care a declarat că nu-şi aminteşte împrejurările producerii accidentului.

La faţa locului s-au efectuat fotografii judiciare care fixează aspectele relevante de la faţa locului-starea carosabilului, poziţia autoturismului în urma accidentului, elementele constructive ale autoturismului de pe care au fost prelevate urmele biologice de sânge-filele 15-18 dosar.

Urmele biologice de sânge au fost conservate şi expertizate la cererea instanţei de către Institutul de Medicină Legală Iaşi, care, prin raportul de expertiză serologică a urmelor biologice pe corpuri delicte nr.198 din 13.04.2010 care se regăseşte la fila 297 vol.I a stabilit că urmele de sânge prelevate de pe bordul autoturismului-partea dreapta şi de pe portiera

4 dreapta faţă aparţin grupei de sânge A, iar urmele de  sânge prelevate de  pe portiera dreapta spate aparţin grupei de sânge O.

Din buletinele de analize medicale efectuate la data producerii accidentului la Spitalul municipal de Urgenţă M, aflate la filele 119 şi 154 vol.I, rezultă că atât inculpatul VI cât şi martorul I M C au grupa de sânge A II pozitiv, motiv pentru care urmele de sânge prelevate de pe elementele constructive ale autoturismului puteau aparţine oricăruia dintre aceştia.

Din analiza declaraţiilor martorilor I M C şi LL, audiaţi doar în etapa premergătoare începerii urmăririi penale pentru motivele expuse anterior, rezultă că la volanul autoturismului, la momentul producerii accidentului, se afla martorul I MC, acesta declarând că inculpatul îl folosea ca şofer, venind din Italia împreună cu acesta la volanul autoturismului implicat în accident, proprietatea inculpatului şi că accidentul s-a produs pe fondul oboselii sale şi al vitezei de aproximativ 80 km/h. Din declaraţia martorului IMC rezultă că inculpatul ocupa locul pasagerului din dreapta faţă iar martorul V V ocupa locul pasagerului din drepata spate. Martorul mai declară de asememenea că la momentul producerii accidentului nu purta centura de siguranţă, motiv pentru care, la momentul răsturnării autoturismului el a căzut peste inculpatul VI şi astfel s-a lovit la mâna dreaptă de stâlpul din faţă dreapta al autoturismului.

Din declaraţia martorului VV dată în cursul urmăririi penale, f. 35-36, rezultă că la volanul autoturismului se afla martorul IM C, pe scaunul din dreapta faţă se afla inculpatul VI, pe scaunul din dreapta spate se afla el iar pe scaunul din stânga spate se afla martora L L.

Martorul a declarat că autoturismul a derapat, a părăsit partea carosabilă intrând în şanţul din dreapta al drumului unde s-a răsturnat pe partea dreaptă, fiind ajutaţi să iasă din autoturism, pe portierele din stânga, de proprietarul casei în faţa căreia s-a răsturnat autoturismul. Mai declară martorul că prima a ieşit din autoturism martora L L apoi el, fără a putea preciza cum au ieştit din autoturism ocupanţii scaunelor din faţă întrucât pe moment el şi-a pierdut cunoştinţa.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţia fiind consemnată la fila 75 voi I, martorul a indicat aceeaşi poziţie în autoturism a celor 4 ocupanţi, indicând însă o altă ordine în care au fost scoşi din autoturism de către proprietarul casei în faţa căreia s-a răsturnat autoturismul, astfel: prima a ieşit L L, apoi IMC, apoi V I şi ultimul a ieşit el. Din descrierea fizică făcută de martor a inculpatului VI rezultă că la momentul producerii accidentului acesta era ras în cap iar I M C era tuns scurt, la fel şi el. Mai rezultă de asemenea că IM C are o constituţie firavă, având aproximativ 1,70 şi fiind slăbuţ, fiind de asemenea şi cel mai tânăr dintre ei.

Din compararea declaraţiilor date de acest martor rezultă că există neconcordanţe în privinţa ordinii în care au fost scoşi din autoturism de către proprietarul casei în faţa căreia s-au răsturnat, cei 4 ocupanţi ai autoturismului.

Proprietarul casei în faţa căreia s-a răsturnat autoturismul este martorul S TC care a şi participat în calitate de martor asistent la efectuarea cercetării la faţa locului, acesta fiind ulterior audiat în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Din declaraţia dată de acest martor în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, la data de 13.01.2009, data producerii accidentului, declaraţie care se regăseşte la fila 41 dosar, rezultă că auzind un zgomot puternic, a ieşit din casă să vadă ce s-a întâmplat, observând luminile unui autoturism în şanţul din faţa casei. Ajuns lângă autoturism, a observat că acesta era răsturnat pe o parte, iar din partea stângă, conducătorul autoturismului încerca să deschidă portiera. Deschizând portiera a observat că la volanul autoturismului se afla inculpatul VI poreclit şi „Nebunică „ iar pe locul din dreapta se afla martorul I M C care a spus că este din jud. Dolj şi care avea leziuni la mâna dreaptă, la nivelul feţei şi al capului şi care sângera. Pe locul din dreapta spate se afla VV iar pe locul din stânga spate se afla LL. Martorul arată că ordinea în care i-a scos din autoturism pe cei 4 ocupanţi este următoarea: şoferul V I, L L, V V şi I M C, ultimul fiind şi cel mai rănit. Mai arată martorul că a insistat să sune după ajutor şi să anunţe organele de poliţie însă inculpatul VI s-a opus, spunându-i martorului Iancu MC să afirme că el a fost la volan.

Din declaraţia dată de martor în cursul urmăririi penale-f. 42-43 dosar urm.pen, rezultă că primul 1-a scos din autoturism pe inculpatul V I care locuieşte în corn. A, este cunoscut cu

,5 porecla „Nebunică" şi nu este posibil să se fi înşelat asupra identităţii sale pentru că îl cunoaşte foarte bine. V I se afla în picioare în autoturism călcând efectiv pe o persoană de sex masculin care se afla culcat ghemuit pe portiera dreapta faţă a maşinii. întrucât nu a reuşit să-1 scoată singur din maşină pe pasagerul din dreapta faţă, i-a scos din autoturism mai întâi pe LL care se afla culcată pe partea dreaptă peste VV şi apoi pe V V. întrucât cei 3 nu l-au putut ajuta să-1 scoată din autoturism pe V 1 a oprit un autoturism care venea pe drum şi din acesta a coborât T I pe care îl cunoştea. Arată martorul că pasagerul din dreapta faţă cu greu a reuşit să scoată picioarele de sub bordul din partea dreaptă a maşinii şi a reuşit să se aşeze cu partea dorsală a corpului pe portiera maşinii, moment în care 1-a prins cu mâinile de gulerul hainei şi cu ajutorul martorului T I au reuşit să-1 scoată din autoturism. Martorul arată din nou că cei 4 l-au rugat să nu cheme poliţia şi au plecat ulterior din casa sa cu 2 autoturisme conduse de cunoştinţe pe care le-au chemat în ajutor, organele de poliţie venind la faţa locului după aproximativ 1 oră.

Martorul S T C a fost audiat şi în cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din 23.03.2010, declaraţia acestuia fiind consemnată la fila 74 voi. I.

Deşi martorul prezintă prin această declaraţie, aceeaşi ordine în care au fost scoşi din autoturism cei 4 ocupanţi, spre deosebire de declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, aceasta arată că a fost ajutat de către martorul T I să-i scoată din autoturism pe toţi ceilalţi 3 ocupanţi cu excepţia inculpatului care se afla în picioare, sprijinit de portiera dreapta faţă şi încercând să deschidă portiera stângă faţă.

Despre martorul IMC acesta a declarat, la începutul depoziţiei, că stătea pe scaunul din dreapta, era prăvălit pe acolo, iar la sfârşitul depoziţiei acesta a arătat că IMC era sprijinit pe portiera din dreapta faţă, mai mult cu spatele lipit de portieră, spre partea din spate şi cu picioarele în sus.

Din depoziţia martorului mai rezultă că îi cunoştea pe cei 3 ocupanţi de sex masculin din autoturism din vedere şi că i-a recunoscut după nume pe baza fotografiei din paşaportul pe care inculpatul şi IMC le uitaseră la el.

Din nou martorul a confirmat că aceştia au refuzat propunerea lui de a chema Ambulanţa şi organele de poliţie, iar la Spital a auzit cum inculpatul îi spunea lui IMC: „uite măi ce mi-ai făcut te-ai urcat la volan-Tu te-ai urcat la volan şi uite ce ne-ai făcut. „

Martorul TI, audiat în cursul urmăririi penale, depoziţia sa fiind consemnată la fila 45 dosar, a declarat că 1-a ajutat pe martorul S T C să-1 scoată din autoturism pe ultimul ocupant rămas în autoturism la momentul când a ajuns el la faţa locului, acesta aflându-se în picioare, cu picioarele pe portiera dreapta faţă. A mai declarat că 1-a auzit pe băiatul cu chelie-din descrierea semnalmentelor fizice ale ocupanţilor autoturismului făcută de ceilalţi martori rezultând că acesta este inculpatul-cum îi spunea băiatului pe care l-au scos din autoturism „ uite mă ce mi-ai făcut,,, refuzând însă să răspundă cine a fost la volan şi refuzând anunţarea organelor de poliţie.

Din declaraţia dată de martor în cursul cercetării judecătoreşti-f 51 voi I, rezultă că nu a ajutat decât la scoaterea din autoturism a unei persoane de sex masculin, din partea din faţă a autoturismului, ceilalţi aflându-se deja afară. Această persoană care din descrierea făcută de martor rezultă că este IMC se afla cu picioarele pe portiera dreapta faţă, încercând să iasă din autoturism pe portiera din stânga. Martorul precizează din nou că 1-a auzit pe băiatul chel sau tuns zero cum i-a adresat băiatului pe care 1-a scos din autoturism împreună cu martorul S T C următoarele cuvinte: „vezi măi ce-ai făcut, din cauza ta s-au întâmplat astea." precum şi că aceştia au refuzat chemarea organelor de poliţie şi a ambulanţei.

Depoziţia acestui martor este similară cu cea din cursul urmăririi penale, instanţa apreciind ca fiind sinceră această depoziţie din moment ce, deşi trecuse o perioadă îndelungată de timp de aproximativ 1 an de la data producerii accidentului acesta a putut reda cu fidelitate situaţia percepută vizual şi auditiv la acea dată.

Instanţa remarcă însă o poziţie oscilantă a martorului S T C şi parţiala sa nesinceritate din cursul cercetării judecătoreşti, aspect relevat cel mai evident de faptul că declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti contrazice nu numai declaraţiile sale, date în cursul cercetării penale, cu privire la participarea martorului T I la scoaterea din autoturism a ultimului pasager dar şi declaraţia martorului T I.

6

Poziţia în care a fost găsit în autoturism martorul I M C de către martorul T I, respectiv în picioare, cu picioarele pe portiera dreapta faţă este poziţia în care acesta a ajuns la momentul la care a intervenit martorul T I iniţial, conform precizărilor martorului ST acesta aflându-se pe scaunul din dreapta, „prăvălit pe acolo", sprijinit pe portiera din dreapta faţă, mai mult cu spatele lipit de portieră, spre partea din spate şi cu picioarele în sus.

Audiat în cursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale cât şi prin videoconferinţă, în etapa cercetării judecătoreşti, inculpatul VI a declarat că la volanul autoturismului se afla martorul IM C care nu consumase băuturi alcoolice, el şi fratele lui consumând câte o bere. Acesta a declarat că la momentul în care maşina s-a răsturnat el s-a prins cu mâinile de tetiera scaunului şoferului iar şoferul a căzut peste el iar el 1-a împins în jos ca să se elibereze, după acest moment nemaiavând o reprezentare clară a ceea ce s-a întâmplat întrucât şi-a revenit abia când a ajuns în casă la omul din S. Inculpatul a confirmat faptul că nu au aşteptat organele de poliţie să intervină la faţa locului, aceştia venind abia a doua zi la Spital.

Din declaraţiile date de inculpat şi martori rezultă cu certitudine faptul că aceştia nu au aşteptat venirea organelor de poliţie ci au plecat cu maşinile aparţinând unor prieteni pe care i-au chemat în ajutor-inculpatul, I MC şi V V fiind transportaţi de acest prieten la Spital, fiind ascultaţi de către organele de poliţie, conform declaraţiei inculpatului, chiar în unitatea medicală.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 143 din 30.08.2011, efectuat în cauză de Laboratorul Judeţean de Expertiză Criminalistică Iaşi din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică, raport aflat la filele 171-175 dosarul cauzei rezultă că prin compararea tablourilor lezionale ale ocupanţilor din dreapta cu imaginile obţinute prin simularea computerizată a accidentului, există indicii de maximă probabilitate ca pe locul din dreapta să se fi aflat I M C şi pe locul de pe scaunul şoferului să se fi aflat inculpatul Vrînceanu Iulian, această probabilitate fiind estimată la peste 90%.

Pentru a ajunge la această concluzie expertul criminalist a procedat la simularea computerizată a accidentului rutier cu ajutorul programului V.Crash 2.2. validat de Asociaţia Europeană pentru Cercetarea şi Analiza Accidentelor. în urma simulării s-a constatat că în primă fază, în momentul devierii autoturismului în şanţ, conducătorul acestuia s-a lovit cu capul de elementele constructive al autoturismului din partea stângă (geam şi stâlp), apoi, pe parcursul derulării evenimentului, ocupantul locului din dreapta a suferit fractura radiusului drept şi hiperextensia braţului drept, tot expertul arătând că şi elongaţia plexului brahial drept constatată prin examinarea martorului IMC s-a produs prin hiperextensia antero-posterioară a braţului din faţă către spate peste limita normală care a şi produs tumefierea articulaţiei la nivelul umărului având loc afectarea fasciculelor vasculo-nervoase ceea ce are ca rezultat parestezia umărului.

Conform expertizei medicale a Serviciului Judeţean de Medicină Legală Bacău nr. 1102 din 22.04.2009 rezultă că VV a prezentat plăgi tăiate la nivelul scalpului, antebraţului şi mâinii drepte, iar la nivelul epifizei distale drepte s-a constatat prezenţa unui corp străin radioopac, extras pe cale chirurgicală, acesta fiind un ciob de sticlă, precum şi prezenţa unui corp străin proiectat la nivelul articulaţiei pumnului drept faţă dorsală.

Din raportul de primă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iaşi prin analiza documentelor medicale şi medico-legale puse la dispoziţia comisiei de către instanţă şi care au fost înaintate la dosarul cauzei de către Spitalul Municipal de Urgenţă M şi Serviciul Judeţean de Medicină Legală B aflat la filele 86-88 din voi II, rezultă că martorul IMC a prezentat în urma accidentului, un traumatism facial-plagă contuză mentonieră, excoriaţii faciale, un traumatism al membrului superior drept-fracturi distale radius drept şi fractură apofiză stiloidă a cubitusului drept cu deplasare, care au necesitat intervenţie chirurgicală şi imobilizare în aparat gipsat, precum şi un traumatism al umărului drept(disjuncţie acromio-claviculară), elongaţie plex branhial drept.

Tabloul lezionar al martorilor V Vşi IMC este asemănător, ambii prezentând leziuni la nivelul braţului drept precum şi al pumnului drept, precum şi plăgi tăiate la nivelul scalpului, respectiv al feţei.

7

Explicaţia expertului criminalist pentru existenţa acestor similitudini este convingătoare şi se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, astfel, expertul arată că aceste traumatisme s-au creat prin lovirea pasagerilor de pe partea dreaptă de geamul portierei care s-a spart şi care le-a provocat plăgile tăiate de la nivelul părţii dorsale a pumnului.

Spargerea gemului portierei pe partea dreaptă a autoturismului este o realitate confirmată de fotografiile judiciare efectuate autoturismului cu ocazia cercetării la faţa locului, fotografia 7 fiind edificatoare în acest sens.

Pe de altă parte, instanţa constată, din raportul de primă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iaşi cu privire la inculpatul VI pe baza actelor medicale întocmite de Spitalul municipiului de Urgenţă M şi Serviciul Judeţean de Medicină Legală B că în urma accidentului, acesta a prezentat un traumatism cranio-facial cu plagă tăiată occipitală şi plagă tăiată buză superioară, fără a prezenta niciun fel de leziuni la nivelul braţului drept precum şi al pumnului drept, ori pe partea dreaptă a corpului.

Mai mult, din depoziţia martorului S T C din cursul urmăririi penale rezultă că ocupanta locului din stânga spate, LL, avea o rană deschisă la frunte în partea stângă, tabloul lezionar al acesteia, descris de martor, fiind asemănător cu cel al inculpatului V I, niciunul dintre ei neprezentând alte traumatisme cu excepţia celor de la nivelul capului.

Instanţa apreciază că prezentarea de către martora L L a unei răni la nivelul frunţii, în partea stângă susţine concluzia expertului criminalist obţinută cu ajutorul programului computerizat de simulare a accidentelor, cp inculpatul s-a lovit cu capul de elementele constructive al autoturismului din partea stângă (geam şi stâlp), astfel putându-se explica şi modalitatea în care s-a produs traumatismul de la frunte, partea stângă, a martorei ocupante a locului din stânga spate.

Instanţa nu poate accepta ca adevărată ipoteza susţinută de inculpat precum şi de ceilalţi ocupanţi ai autoturismului privind conducerea acestuia de către martorul IMC întrucât această ipoteză nu explică sub nicio formă lipsa traumatismelor pe partea dreapta a corpului la inculpatul V I, la ocupanta scaunului stânga spate, LL şi prezenţa acestor traumatisme la martorul IMC dar şi la ocupantul scaunului dreapta spate, VV, în condiţiile în care autoturismul s-a răsturnat pe partea dreaptă, fiind inerentă producerea de traumatisme pe partea dreaptă a corpului la ocupanţii din dreapta cu atât mai mult cu cât peste aceştia au căzut ocupanţii locurilor din stânga, traumatismele mai grave ale martorului IMC explicându-se prin aceea că acesta s-a lovit şi de planşa de bord spre deosebire de Vrânceanu Vasile şi peste el a căzut inculpatul VI.

Expertiza auto criminalistică se dispune, în general, în cazul accidentelor de circulaţie rutieră, având un aport deosebit pentru clarificarea unor împrejurări legate de producerea acestora.

Concluziile raportului de expertiză nu au o forţă probantă absolută, fiind lăsate la libera apreciere a organului judiciar. Deşi într-un dosar toate probele sunt considerate ca având valoare probantă egală, expertizei i se acordă însă o autoritate deosebită dat fiind fundamentul său ştiinţific.

Expertiza criminalistică are în vedere dinamica producerii accidentului precum şi legătura de cauzalitate cu leziunile produse de accident ocupanţilor autoturismului, fiind o probă ştiinţifică care nu poate avea ca fundament declaraţiile martorilor, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, instanţa dispunând înaintarea obiecţiunilor către expertul criminalist exclusiv pentru a da lămuririle solicitate de apărătorul inculpatului, expertul criminalist susţinând prin precizările la raport, aprecierea instanţei cu privire la fundamental ştiinţific al acestei probe.

Contrar suţinerilor apărătorului inculpatului, autoturismul mai întâi a deviat de la drum, s-a răsturnat pe partea dreaptă şi apoi a intrat în podeţul de beton, aceasta fiind ipoteza susţinută şi de expertul criminalist.

Faţă de cele arătate, instanţa va reţine cu precădere concluziile raportului de expertiză crimunalistică efectuat în cauză, cu privire la dinamica producerii accidentului, care sunt fundamentate ştiinţific şi care de asemenea se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

8

Instanţa va înlătura astfel ca neadevărate depoziţiile martorilor I MC, VV şi LL, reţinând în acest context influenţa factorului subiectiv asupra depoziţiilor acestora, dat de raporturile de rudenie şi respectiv de prietenie cu inculpatul. Relevantă în acest sens este şi depoziţia martorilor STC şi T I care au precizat că ocupanţii autoturismului au refuzat propunerea lor de a chema organele de poliţie, martorul TI afirmând că aceştia nu au răspuns la întrebarea adresată în sensul de a preciza cine se afla la volan, iar inculpatul s-a adresat martorului IMC cu cuvintele: „uite măi ce mi-ai făcut te-ai urcat la volan -Tu te-ai urcat la volan şi uite ce ne-ai făcut, „„vezi măi ce-ai făcut, din cauza ta s-au întâmplat astea." Acest mod de adresare a inculpatului către IMC „ Tu te-ai urcat la volan,, care invocă expres o situaţie care, în cazul în care era adevărată, era evidentă atât pentru IMC cât şi pentru ceilalţi ocupanţi ai autoturismului, nefiind necesar a fi precizată persoanei despre care se presupune că era la volan, relevă sub aspect psihologic, dorinţa inculpatului de transferare a responsabilităţii accidentului asupra martorului IMC şi de influenţare a poziţiei acestuia înainte de a fi pus în situaţia de a face o declaraţie expresă despre circumstanţele producerii accidentului.

Mai mult şi modul de acţiune ulterior, respectiv refuzul de a apela organele de poliţie şi ambulanţă deşi era evidentă necesitatea intervenţiei măcar a serviciului de ambulanţă, precum şi plecarea de la locul accidentului a celor 3 ocupanţi de sex masculin împreună, cu ajutorul unui prieten, constituie tot atâtea motive care susţin ipoteza unei înţelegeri a ocupanţilor autoturismului asupra modului în care vor declara în cauză în sensul transferării responsabilităţii asupra martorului Iancu Marian Cristian, singurul care nu consumase băuturi alcoolice, aceştia având la dispoziţie un timp suficient în acest sens fiind audiaţi de organele de poliţie după ce au ajuns împreună şi prin mijloace proprii la Spitalul mun. M, depoziţia martorei LEL fiind influenţată de fratele inculpatului, VV, pe care ea îl numeşte soţul său.

în urma recoltării probelor de sânge, la Spitalul mun.M şi analizei acestora a rezultat că inculpatul Vrînceanu Iulian prezenta o alcoolemie de 1,35 gr %0 la prima probă şi 1,10 gr %0 la a doua probă de sânge, conform datelor furnizate de buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 113-114, aflat la f.26 dosar urm.pen.

De asemenea, conform adresei nr. 206964 din 23.01.2009 a IPJ B-Serviciul Poliţiei Rutiere, aflată la fila 32 dosar urm.pen, inculpatul nu poseda permis de conducere la data producerii accidentului.

Reţinând, din analiza probelor administrate în cauză, fără niciun dubiu vinovăţia inculpatului Vrînceanu Iulian,

In drept,

Fapta inculpatului care în data de 13.01.2009 a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare 4098ZV06 pe raza comunei S, pe DN 2G, având în sânge o îmbibatie alcoolică de 1,35 gr %o, la prima probă şi 1,10 gr %o la a doua probă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002.

Fapta inculpatului care în data de în data de 13.01.2009 a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare 4098ZV06 pe raza comunei S, pe DN 2G, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002.

în ceea ce priveşte latura obiectivă, instanţa reţine că probele administrate în cauză evidenţiază realizarea elementului material specific ambelor infracţiuni, constând într-o acţiune de conducere a autoturismului pe drum public, în înţelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002., - drum public însemnând "orice cale de comunicaţie terestră (...) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice" -, având o îmbibatie alcoolică peste limita legală, respectiv fără a poseda permis de conducere.

Săvârşirea ambelor infracţiuni are ca urmare imediată o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de dispoziţiile care stabilesc regimul circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptelor, ex re.

9

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit ambele infracţiuni cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. - intenţie directă.

Constatând că faptele există, că au fost săvârşite inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod proc. pen., instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea ambelor infracţiuni, aflate în concurs real.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 şi art. 52 Cod Penal.

în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Instanţa reţine că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră nici în timpul urmăririi penale, nici în timpul cercetării judecătoreşti de la care s-a sustras şi de asemenea este recidivist postexecutoriu fiind condamnat anterior la mai multe pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni săvârşite pe teritoriul României, ultima fiind pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.370/D/l7.10.2002 a Tribunalului B, definitivă prin decizia penală nr. 1 din 7.01.2003 a Curţii de Apel B din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 28.02.2006 cu un rest de executat de 735 de zile, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, împlinirea duratei pedepsei fiind anterioară săvârşirii faptelor pentru care este judecat în prezenta cauză.

Pe de altă parte, instanţa reţine că pericolul social al faptelor a fost ridicat având în vedere că inculpatul avea un grad de alcoolemie mare, care, cumulat cu nedeţinerea de permis de conducere şi conducerea pe timp de noapte când vizibilitatea este redusă, a creat inevitabil o stare de pericol nu numai pentru viaţa sa ci şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Punând în balanţă ansamblul acestor criterii, instanţa reţine că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru fiecare din cele două infracţiuni de care se face vinovat inculpatul este de natură să realizeze scopul preventiv şi educativ al pedepsei, motiv pentru care va condamna inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit b C.pen şi la pedepsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit b C.pen.

în baza art. 34 lit b C.pen raportat la art. 33 lit a C.pen, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pe care o aplică inculpatului.

în ceea ce priveşte pedepsele accesorii, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

în acelaşi sens este şi Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanţa apreciază că raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 lit a teza a-II-a şi lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.

Având în vedere faptul că infracţiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit.c, d şi

10 e. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul  nu  este nedemn în  exercitarea dreptului de a alege şi prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin, 1 lit. a teza a I a.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere condamnarea anterioară la pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C.pen sau 861 C.pen pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa va dispune executarea efectivă a aceştia.

în temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat din care: suma de 50 lei cheltuieli de urmărire penală conform Rechizitoriului, suma de 386 lei contravaloare expertiză serologică conform facturii fiscale nr. 0001303 din 3.05.2010, decontată din fondurile Tribunalului Bacău-fila 226 voi. I, suma de 126 lei contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate de Institutul de Medicină Legală Iaşi, conform adresei de la fila 58 dosar instanţă şi decontată din fondurile Tribunalului B, pe baza dispoziţiei instanţei de la termenul din 8.02.2011, suma de suma de 800 lei contravaloarea expertizei criminalistice decontată din fondurile Tribunalului B, conform adresei de la fila 149 voi.II, suma de 50,34 lei onorariu traducător Stoica Ligia-pentru traducerea fişei de cazier judiciar a inculpatului din Italia, suma de 167, 8 lei onorariu traducător Stoica Ligia pentru traducerea cererii de asistenţă judiciară mutuală în materie penală având ca obiect audierea prin videoconferinţă a inculpatului şi a rechizitoriului transmis odată cu această cerere autorităţilor statului solicitat, suma de 49,6 lei contravaloarea onorariului notarului public de legalizare a semnăturii traducătorului, conform facturilor fiscale nr. 47/18.07.2012 şi nr. 1/3 din 18.07.2012-fila 125 voi III şi suma de 250 lei onorariu interpret Popescu Carmen prezentă la realizarea pretestării în vederea realizării videoconferinţei şi la termenul la care s-a realizat efectiv această procedură în vederea asigurării traducerii convorbirilor purtate cu autorităţile statului solicitat şi suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu B V, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, diferenţa de 420 lei fiind cheltuieli judiciare cu cercetarea judecătorească.

în acest context, cu privire la cererea apărătorului din oficiu a inculpatului, d-na av. BV, de majorare a onorariului cuvenit până la suma de 500 lei, având în vedere complexitatea cauzei şi volumul de muncă impus de aceasta, instanţa reţine că în contextul reglementat de Protocolul privind stabilirea stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acorda asistenta juridica în materie penala încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariul acordat apărătorului din oficiu care asistă un inculpat în cursul judecăţii, în cazul asistenţei judiciare obligatorii, este de 200 lei, onorariu care nu poate fi majorat de instanţă, protocolul încheiat neconferind nicio marjă de apreciere instanţei în acest sens.

Domenii speta

Spete similare