Minori

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

Dosar nr. 164/260/2012

SENTINŢA CIVILĂ nr. 2510/2012 Şedinţa publică de la 20 SEPTEMBRIE 2012

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 13.01.2012 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 164/260/2012, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 10.06.2000 din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului raportat la venitul minim pe economia naţională, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătorie, acela de X.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 10.06.2000, din căsătorie rezultând minorul, născut la X.

Reclamanta a mai arătat că relaţiile dintre soţi nu au decurs niciodată prea bine datorită comportamentului pârâtului, care pe fondul consumului de alcool este violent verbal, provoacă scandal chiar şi în faţa minorului, afectând climatul material şi moral al educării acestuia.

în drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 373 lit. b din codul civil.

In susţinerea cererii, legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

La termenul din 28.06.2012, părţile prezente în faţa instanţei au arătat că solicită desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data 10.06.2000, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. în registrul stării civile al, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria.

Din căsătoria părţilor a rezultat minorul X.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din codul civil, divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 613' alin 3 cod pr. civ, "la termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ".

La termenul de judecată din 20.09.2012 părţile au depus la dosarul cauzei un înscris semnat atât de reclamantă cât şi de pârât prin care au solicitat pronunţarea unei hotărâri de desfacere a căsătoriei prin acord, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 200 lei, stabilirea ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul X de două ori pe lună la sfârşit de săptămână, prin luarea minorului la domiciliul pârâtului în intervalul sâmbătă ora 09-dumunică ora 18.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa, constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de 373 lit. a teza a Ii-a din codul civil, va dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părţi prin acordul acestora.

în temeiul art. 383 din codul civil, constatând înţelegerea părţilor cu privire la numele pe care îl va purta pârâta după divorţ, va dispune ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de X.

Dispoziţiile art. 397 din codul civil prevăd că „După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel". Conform art. 400 alin. 1 cod civil, „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic."

Instanţa constată, de asemenea, că părţile s-au înţeles cu privire la stabilirea locuinţei minorului, respectiv la locuinţa mamei, acord ce nu contravine interesului superior al acestora, astfel încât instanţa, având în vedere şi raportul de anchetă psihosocială depus la dosarul cauzei, urmează să stabilească locuinţa minorului X născut la data de 15.03.2003 la locuinţa mamei sale, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului X revenind ambilor părinţi.

Cu privire la contribuţia pârâtului la cheltuielile de creştere şi întreţinere, instanţa reţine următoarele :

Potrivit art. 499 din codul civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

în cauză, părţile s-au înţeles asupra modalităţii de contribuţie a pârâtului la întreţinerea minorului X, respectiv prin plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 200 lei lunar.

In consecinţa, instanţa va dispune obligarea pârâtului către reclamantă şi în favoarea minorului X la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 200 lei lunar.

De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 401 cod civil, şi totodată având în vedere înţelegerea dintre părţi cu privire la legăturile personale ale pârâtului cu minorul, instanţa stabileşte ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul X de două ori pe lună la sfârşit de săptămână, prin luarea minorului la domiciliul pârâtului în intervalul sâmbătă ora 09-dumunicăora 18.

Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare