Construcţii

Dosar nr. 2329/318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. 2993

Şedinţa publică din 10 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER : RAMONA MARIA MARINESCU

Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamantul Instituţia Primarului Comunei … în contradictoriu cu pârâtul P.I.M., având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pârâtul personal, lipsă fiind reprezentantul reclamantului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, pârâtul depune la dosar planşă fotografică şi extras de rol emis de Primăria ….

Instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului.

Pârâtul învederează instanţei că solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cererii reconvenţionale, precizând că nu deţine alte înscrisuri în dovedirea daunele materiale solicitate, precum şi că nu înţelege să propună proba cu martori.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat,  instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Pârâtul solicită respingerea cererii formulate de reclamant, precum şi admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

După strigarea cauzei, s-a prezentat şi apărătorul reclamantului, care a solicitat admiterea cererii formulate şi respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenţionale.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la dat de 14.02.2013, sub nr. 2329/318/2013, reclamantul Instituţia Primarului Comunei … a chemat în judecată pârâtul P.I.M., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în procesul-verbal de contravenţie nr. 2/12.12.2011 şi constatate prin Nota nr. 289/11.05.2012 încheiată de către I.S.C Gorj, cu cheltuieli de judecată, şi anume modificarea acoperişului locuinţei şi aducerea la forma lui iniţială, desfiinţarea fundaţiei din beton construite pe proprietatea numitei P.M. şi readucerea terenului în starea iniţială, montarea de burlane, jgheaburi şi parazăpezi la acoperişul locuinţei astfel încât apele pluviale şi zăpada de pe acoperiş să nu mai cadă pe proprietatea numitei P.M., iar în cazul în care pârâtul nu-şi va îndeplini obligaţiile în termenul stabilit de către instanţă, a solicitat autorizarea reclamantului să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul P.I.M. a fost sancţionat prin procesul-verbal de contravenţie nr. 2/12.12.2011 cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei, întrucât acesta a construit o afumătoare, a modificat acoperişul locuinţei şi a turnat o fundaţie de beton pe proprietatea numitei P.M.fără a deţine autorizaţie de construire şi fără a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, stabilindu-se totodată ca măsuri în sarcina sa desfiinţarea construcţiilor efectuate fără autorizaţie de construire şi luarea de măsuri pentru a nu mai fi afectată proprietatea numitei P.M..

A mai precizat că prin sentinţa civilă nr. 401/20.01.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000 lei a fost înlocuită cu sancţiunea avertismentului, fără însă a fi anulate şi măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenţie.

A susţinut reclamantul că, prin Nota de Constatare nr. 289/11.05.2012 încheiată de reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, s-a reţinut că pârâtul P.I.M. nu a îndeplinit măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenţie, stabilindu-se în sarcina reclamantei promovarea unei acţiuni în instanţă pentru obligarea pârâtului la îndeplinirea acestor măsuri, legitimitatea procesuală a reclamantei fiind dată de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 50/1991.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe disp. din Legea nr. 50/1991şi pe disp. art. 274 Cod pr. civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 14768/29.11.2011, procesul-verbal de contravenţie nr. 2/18.12.2011, sentinţa civilă nr. 401/20.01.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, notă de constatare  nr. 289/11.05.2012.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 19 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care  a solicitat  respingerea  cererii principale şi acordarea despăgubirilor în cuantum de 5000 euro cu titlu de daune materiale şi morale pentru zilele cât nu a fost la serviciu, cheltuieli de drum, discriminare şi abuz de putere.

În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă, că a fost sancţionat contravenţional, însă contestând procesul-verbal a avut câştig de cauză, iar ulterior a depus la primărie schiţa terenului, primind o declaraţie fiscală înregistrată sub nr. 1067/25.01.2012, totodată achitând impozitele aferente, fiindu-i comunicat de către referentul C.M.D. că nu îi este necesară vreo autorizaţie de construcţie.

A mai precizat pârâtul că a fost amendat şi numitul P.P. pentru construcţia unui pătul fără autorizaţie pe proprietatea numitei D.M., acesta fiind cumnatul primarului P.G., care  împreună cu referentul C.M.D. l-au acţionat în judecată pe pârât din răzbunare, pentru sesizările făcute în legătură cu acest caz.

Prin precizarea făcută în faţa instanţei şi consemnată în încheierea din şedinţă publică din data de 06.03.2013, pârâtul a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Instituţia Primarului Comunei …şi că solicită obligarea acestuia la plata sumei de 5000 euro, din care 2500 euro daune materiale, iar 2500 euro daune morale.

În drept, pârâtul nu a invocat niciun temei legal.

În dovedire, pârâtul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr. 1423/181R/12.12.2011, chitanţă, declaraţie fiscală, schiţă teren, extras de rol, planşă fotografică.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu suma de 1416 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, reţinându-se că în privinţa sumei solicitate de pârâtul-reclamant cu titlu de daune morale nu sunt aplicabile disp. art. 15 lit. f ind. 1 din Legea nr. 146/1997.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie nr. 2/12.12.2011 emis de Instituţia Primarului Comunei…, pârâtul-reclamant P.I.M. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 lei în baza art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât acesta a construit o afumătoare, a modificat acoperişul locuinţei şi a turnat o fundaţie de beton pe proprietatea numitei P.M.fără a deţine autorizaţie de construire şi fără a face dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, stabilindu-se totodată ca măsuri în sarcina sa modificarea acoperişului locuinţei, desfiinţarea fundaţiei de beton, precum şi intrarea în legalitatea, în termenul limită din data de 31.01.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 401/20.01.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011 a fost admisă plângerea formulată de către petentul P.I.M., fiind înlocuită sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1.000 lei cu sancţiunea avertismentului.

Totodată, prin nota de constatare nr. 289/11.05.2012 încheiată de reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii, s-a stabilit că până la data respectivă P.I.M. nu a îndeplinit măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenţie nr. 2/12.12.2011, iar prin adresa nr. 3355/11.03.2013, Primăria … a comunicat instanţei că P.I.M. nu a înţeles să intre în legalitate cu privire la aceste măsuri.

În drept, instanţa arată că, potrivit art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoresti pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizatiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, iar în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limită de executare a acestor măsurilor.

Mai arată instanţa că, potrivit art. 32 alin. 3 din aceeaşi lege, în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

Totodată, reţine instanţa că, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a şi b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. măsura desfiinţării construcţiilor aplicându-se şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

Aşa fiind, instanţa arată că aceste dispoziţii legale au ca scop restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii unei contravenţii în materia autorizării lucrărilor de construcţii, contravenţie reţinută în speţă în sarcina pârâtului-reclamant prin procesul-verbal nr. 2/12.12.2011.

 Instanţa este ţinută de această situaţie de fapt, întrucât prin sentinţa civilă nr. 401/20.01.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 19157/318/2011, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit că există contravenţia reţinută în sarcina pârâtului-reclamant, apreciindu-se însă că gradul concret de pericol social este redus şi fiind înlocuită sancţiunea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, în ciuda art. 26 alin. 6 din  Legea nr. 50/1991.

Întrucât în speţă pârâtul-reclamant nu s-a conformat în termenul fixat măsurilor dispuse, reţine instanţa că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi obligat acesta să modifice acoperişul locuinţei în sensul de a-l aduce la forma iniţială şi să desfiinţeze fundaţia din beton construită pe proprietatea numitei P.M., însă nu şi pentru a fi obligat să monteze burlane, jgheaburi şi parazăpezi la acoperişul locuinţei, întrucât aceasta reprezintă o obligaţie pozitivă ce nu a fost pusă în sarcina sa prin măsurile dispuse în procesul-verbal de contravenţie nr. 2/12.12.2011, şi nici nu se încadrează în enumerarea măsurilor ce pot fi dispuse potrivit art. 28 şi art. 32 din Legea nr. 50/1991, sens în care va admite în parte cererea principală, urmând a dispune obligarea pârâtului-reclamant conform celor arătate anterior şi respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la montarea de burlane, jgheaburi şi parazăpezi la acoperişul locuinţei.

În baza art. art. 32 alin.  2 din Legea nr. 50/1991, instanţa va stabili termen limită de executare a măsurilor dispuse data de 01.06.2013, în cazul nerespectării căruia autorizează reclamantul-pârât să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului-reclamant.

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., întrucât pârâtul-reclamant a căzut în pretenţii, instanţa urmează să îl oblige pe acesta să plătească reclamantului-pârât suma de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa arată că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 Cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai uşoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar acest drept se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe în mod cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia celui ce a cauzat prejudiciul.

În această materie, potrivit principiului actori incumbit probatio, văzând şi disp. art. 129 alin.1 teza finală Cod pr. civ., sarcina probei cu privire la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să îşi dovedească susţinerile în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei fapte ilicite, instanţa arată că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane sau interesului legitim şi serios ce creează aparenţa unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.

Aşa fiind, instanţa apreciază că pârâtul-reclamant nu a propus nicio probă prin care să fie dovedită fapta ilicită a reclamantului-pârât, ca element obiectiv al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, aşa încât susţinerile reclamantului sunt lipsite de orice suport probatoriu, în consecinţă fiind de prisos analiza celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, aşa încât urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., întrucât pârâtul-reclamant a căzut în pretenţii, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât Instituţia Primarului Comunei …, cu sediul  în … în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P.I.M., domiciliat în …

Obligă pârâtul-reclamant să modifice acoperişul locuinţei în sensul de a-l aduce la forma iniţială şi să desfiinţeze fundaţia din beton construită pe proprietatea numitei P.M..

Stabileşte termen limită de executare a măsurilor dispuse data de 01.06.2013, în cazul nerespectării căruia autorizează reclamantul-pârât să le aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtului-reclamant.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la montarea de burlane, jgheaburi şi parazăpezi la acoperişul locuinţei.

Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantului-pârât suma de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.04.2013.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU RAMONA MARIA MARINESCU

Red. Jud. A.B.P/12 Aprilie 2013

Tehn. A.B./ex.4.

Domenii speta

Spete similare