Art.181 C.p.

DOSAR NR.5023/318/2011 Cod operator 2444

R O M Â N I A

JUDECATORIA  TG-JIU

SENTINTA PENALA NR.1013

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE  03.06.2011

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

PRESEDINTE:- ANGELA GAVANESCU

GREFIER:-CLAUDIA HÎRCEANU

Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Judecatoria TG-JIU a fost reprezentat de procuror PESTISANU GHEORGHE.

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatul PCP, parte vatamata BAM, parte civila BAM, parte civila Spitalul Judetean de Urgenta T, având ca obiect vatamare corporala (art.181 Cod penal).

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura de citare legal îndeplinita din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 26.05.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 03.06.2011, când a hotarât urmatoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6073/P/2010 din data de 21.03.2011 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu, înregistrat pe rolul acestei instante la data de 24.03.2011 sub nr. 5023/318/2011, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului PCP pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 181 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt ca în noaptea de 11/12.09.2010 inculpatul PCP, însotit de martorul CNL, s-a deplasat în satul B din comuna M, la discoteca S.C. B I unde se afla partea vatamata, BAM, împreuna cu doi amici ai sai, martorii TVC si PGT.

De asemenea, s-a retinut ca în jurul orelor 02:30 partea vatamata BAM, fiind în stare de ebrietate, a  adresat injurii si amenintari la adresa mai multor tineri care se aflau în local, printre ei fiind si inculpatul  PCP, care, indignat de atitudinea nepotrivita a susnumitului, i-a aplicat acestuia un pumn în zona fetei.

În urma agresiunii exercitate asupra sa, BAM a fost  internat în Spitalul Judetean de Urgenta T în perioada 12-17.09.2010 cu diagnosticul fractura dubla de mandibula.

Din certificatul medico-legal nr. 1400/21.09.2010 emis de S.M.L.Gorj a rezultat ca leziunile traumatice produse partii vatamate prin lovire cu corp dur au necesitat pentru vindecare un numar de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

La data de 21.09.2010 partea vatamata BAM, potrivit art. 181 alin. 2 Cod penal,  a formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala împotriva inculpatului.

Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute în rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: act medical (fila 8 d.u.p.), declaratii învinuit (filele 9, 11, 33 d.u.p.), declaratii martori (filele 13-24 d.u.p.), declaratie parte vatamata (fila 25 d.u.p.), certificat medico-legal (fila 27 d.u.p.), înscris în circumstantiere (fila 32 d.u.p.).

În cursul urmaririi penale partea vatamata BAM s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei (fila 25 d.u.p.), ulterior la termenul de judecata din 28.04.2011 precizând ca suma de 2500 lei este solicitata cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-a suferit întrucât pentru o perioada de 50 de zile nu a mai putut munci, iar suma de 2500 lei este solicitata cu titlu de daune morale.

La primul termen de judecata din 14.04.2011 Spitalul Judetean de Urgenta Ts-a constituit parte civila în cauza cu suma de 366 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea si tratamentul medical acordat partii vatamate BAM, cu dobânda legala aferenta pâna la data platii.

La termenul din 14.04.2011, instanta a adus la cunostinta inculpatului, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., fapta pentru care a fost trimisi în judecata si încadrarea juridica a acesteia, precum si ca are dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-i-se atentia ca daca va da o declaratie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit si împotriva sa.

Inculpatul a consimtit sa dea declaratie si în fata instantei, depozitia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar la fila 18.

În  sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.proc.pen., a încuviintat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstantiere.

Totodata, în temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea  martorilor propusi prin rechizitoriu PGC (fila 44 d.i.), TVC (fila 45 d.i.), SV (fila 43 d.i.), CNL (fila 42 d.i.), CDA, cu privire la acest din urma martor facându-se aplicarea dispozitiilor art.327 alin.3 C.proc.pen.

În temeiul art.326 C.proc.pen. instanta a procedat la audierea partii vatamate (fila 28 d.i.).

Ulterior, instanta a încuviintat partii civile proba cu înscrisuri si proba testimoniala în cadrul careia au fost audiati martorii PGC si TVC.

La solicitarea inculpatului, a fost audiat în aparare pe latura penala martorul PD (fila 58 d.i.).

La dosar a fost depusa fisa de cazier judiciar  a inculpatului (fila 4), din care rezulta faptul ca acesta nu este cunoscut  cu antecedente penale.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de cercetare judecatoreasca, în concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În noaptea de 11/12.09.2010 inculpatul PCP, însotit de  martorul CNL, s-a deplasat în satul ......, la discoteca SC BI SRL, unde se afla si partea vatamata BM, împreuna cu doi prieteni, martorii TVC si PGC.

La un moment dat, în jurul orei 02.30, partea vatamata însotita de cei doi martori au parasit discoteca, iar în momentul în care s-au întors în incinta, inculpatul PCPs-a îndreptat catre partea vatamata BAM si l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona fetei,  fara ca în prealabil partea vatamata sa-i fi adresat cuvinte sau expresii jignitoare sau sa exercite vreun act de agresiune asupra inculpatului.

Situatia de fapt anterior prezentata este relatata prin depozitiile partii vatamate (fila 28 d.i.),  care a declarat ca  dupa loviturile primite de la inculpat a fost ajutat de o alta persoana sa se ridice, iar conflictul fizic a fost perceput direct de persoanele care îl însoteau, PCsi TC.

Declaratiile partii vatamate sunt confirmate prin depozitiile martorilor audiati în cauza, coroborându-se totodata cu concluziile certificatului medico-legal nr.1400/21.09.2010 din care rezulta ca partea vatamata a prezentat imobilizare pe atele metalice cu tractiune elastica intermaxilara, iar din SM Spital T rezulta ca a fost internat în perioada 12-17.09.2010 cu diagnostic " TMF prin agresiune. Fractura dubla de mandibula (unghi mandibular drept si paramedian stâng cu 33 în focar). Internat cu diagnosticul de mai sus, plaga contuza fata mucozala labiala stânga. Se practica reducerea si imobilizarea fracturii cu atele metalice si tractiune elastica intermaxilar ocluzie corecta. Evolutie favorabila.",  leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si pot data din 12.09.2010, necesitând un numar de 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, martorul PGC a relatat ca în jurul orei 02.00, când el, partea vatamata si T C s-au întors în incinta discotecii, partea vatamata BAM a intrat primul, urmata la câteva secunde de cei doi martori. Ca la un moment dat a vazut partea vatamata, dupa care datorita luminii de la reflectoare l-a pierdut din vedere, dupa acest moment observând partea vatamata cazuta jos, plina de sânge si agresorul lânga el, respectiv inculpatul P. Martorul a declarat ca nu a vazut personal actiunea de lovire, ca în acea seara partea vatamata a stat numai cu el si TC, în nicio împrejurare nu s-a aflat în alt grup de prieteni, iar în incinta discotecii nu a auzit amenintari reciproce între cei doi, ci doar dupa conflict, când au iesit din incinta discotecii, când inculpatul a spus catre partea vatamata "am eu grija de tine, te omor!".Totusi, martorul  a precizat ca anterior momentului în care a observat partea vatamata cazuta jos plina de sânge, a observat pe inculpat deplasându-se cu repeziciune în directia partii vatamate si de aceea a tras concluzia, în conditiile în care atunci când partea vatamata era cazuta jos inculpatul se afla lânga aceasta, ca inculpatul P este cel care a lovit partea vatamata, datorita acestui rationament martorul aratând ca a facut în cursul urmaririi penale afirmatia ca "învinuitul a venit la noi si fara vreun motiv a început sa-l loveasca", însa el nu a perceput direct actul de agresiune (fila 44).

Martorul TVC, confirmând ca a stat toata seara împreuna cu martorul PGC si partea vatamata, a întarit sustinerile partii vatamate, aratând ca BAM nu a adresat expresii jignitoare în incinta discotecii si ca niciunul dintre ei nu s-a apropiat de inculpat, nu i-a reprosat acestuia ca s-ar fi uitat urât la ei sau sa îi solicite inculpatului sa paraseasca discoteca si sa îi însoteasca afara, asa cum a sustinut inculpatul.

În schimb, la momentul orei 02.00, când se întorceau în discoteca, martorul a observat cum inculpatul în acea împrejurare  a lovit partea vatamata în zona fetei cu pumnul, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, iar partea vatamata a cazut jos.

Desi initial martorul a sustinut ca a intervenit patronul discotecii, care i-ar fi despartit pe cei doi, ulterior a revenit asupra afirmatiei, facuta de altfel si în cursul urmaririi penale, aratând ca patronul discotecii nu a perceput în mod direct agresiunea, nu se afla acolo, ci a intrat ulterior în discoteca, fiind anuntat de altcineva si a scos afara partea vatamata (fila 45 d.i., fila 15 d.u.p.).

Instanta apreciaza ca declaratia data în fata instantei de acest martor este cea care reflecta derularea reala a evenimentelor, în conditiile în care martorul la solicitarea instantei a facut o prezentare detaliata a împrejurarilor agresarii partii vatamate, împrejurari asupra carora organul de urmarire penala a omis sa faca verificari.

Mai mult, martorul SN, administrator în fapt al discotecii, a retractat declaratiile de la filele 17,18 din dosarul de urmarire penala, aratând ca singura stare de fapt reala este cea pe care a prezentat-o în declaratia data în fata instantei de judecata, iar declaratiile de la urmarire penala le-a dat în modalitatea consemnata la sugestia politistului, caruia i-a adus la cunostinta faptul ca nu a vazut conflictul între cei doi si ca trecuse o perioada destula de timp între seara conflictului si momentul luarii declaratiei.

În declaratia data în cursul cercetarii judecatoresti (fila 43 d.i.), acest martor a declarat ca aflându-se în afara discotecii la usa de intrare a vazut partea vatamata BAM  iesind din discoteca, plin de sânge, martorul constatând ca partea vatamata avea maxilarul rupt si se tinea de barbie, acordându-i ajutor. A precizat ca ulterior alte persoane i-au indicat agresorul ca fiind inculpatul si ca atunci când a întrebat inculpatul de ce a lovit partea vatamata si nu a solicitat în prealabil ajutorul sau daca avea vreo problema, inculpatul nu i-a spus nimic în sensul ca ar fi fost înconjurat de vreun grup din care sa fi facut parte si victima si care sa-l fi agresat.

Fata de depozitiile martorilor SN, PGC, TVC, instanta apreciaza ca declaratiile martorului CNL  sunt subiective.

Astfel, în cursul urmaririi penale martorul a declarat ca la un moment dat s-a asezat împreuna cu inculpatul la o masa învecinata cu masa partii vatamate, care era însotita de doi prieteni. Ca partea vatamata a privit urât inculpatul, iar cei doi care o însoteau au invitat inculpatul afara din local pentru a discuta, iar la întoarcere partea vatamata a adresat cuvinte si expresii jignitoare inculpatului, astfel ca acesta din urma sub influenta nervilor l-a lovit cu pumnul în zona fetei, adresându-i totodata amenintari.

Ulterior, în cursul cercetarii judecatoresti,  martorul a revenit asupra declaratiei, aratând ca partea vatamata facea parte dintr-un grup de 4 persoane, iar la un moment dat trei persoane din acel grup s-au apropiat de masa sa si au reprosat inculpatului ca s-a uitat urât la ei.

A declarat ca la solicitarea celor trei, inculpatul ar fi parasit împreuna cu acestia incinta discotecii, iar ulterior când el martorul, care la rândul sau parasise discoteca, s-a reîntors, a observat în incinta cum cele trei persoane care însoteau partea vatamata, în prezenta acesteia, loveau inculpatul cu pumnii si picioarele, inculpatul ar fi cazut jos, ulterior s-a ridicat si a lovit si el la rândul sau pe cineva (fila 42 d.i.).

Inculpatul, la rândul sau, a declarat (fila 18 d.i.) ca un grup de 3 persoane i-a reprosat ca s-a uitat urât la ei, l-au convins sa paraseasca discoteca, i-au adus injurii, el a hotarât sa plece acasa, a reintrat în discoteca pentru a-si lua haina, împrejurare în care cei trei l-ar fi urmarit si la o distanta de 1 m în interior de usa discotecii l-ar fi împins spre partea vatamata, dupa care toti 4, inclusiv partea vatamata l-au lovit cu pumnii si picioarele, astfel ca fiind nevoit sa se apere a lovit si el cu pumnii si picioarele, însa nu stie pe cine. A sustinut ca datorita faptului ca partea vatamata era pozitionata în fata sa când s-a derulat conflictul, are convingerea  ca pe partea vatamata a lovit-o mai rau.

Comparând cele patru declaratii, respectiv cele date de martorul CNL si inculpat, în cursul urmaririi penale si în cursul cercetarii judecatoresti, instanta apreciaza ca acestea nu reflecta realitatea, datorita multitudinii de elemente contradictorii, care întaresc convingerea instantei ca prin aceasta modalitate de prezentare a faptelor nu au urmarit decât sa construiasca o aparare inculpatului, de natura sa înlature raspunderea penala a acestuia -legitima aparare.

Retinând astfel, instanta are în vedere faptul ca daca în declaratia data în cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a declarat ca trei persoane i-au reprosat ca s-a uitat urât la ei, în cursul urmaririi penale (fila 11 d.u.p.) a precizat ca doar o persoana din acel grup s-a ridicat, s-a deplasat spre el si i-a reprosat acest aspect. Daca în cursul urmaririi penale inculpatul a declarat ca cei trei l-au urmarit pâna la iesirea din discoteca si atunci, de frica, s-a întors în discoteca pentru a cere ajutorul prietenilor sai (fila 11 d.u.p.), ulterior  în fata instantei a declarat ca cei trei l-au convins sa iasa din discoteca, au stat într-un colt mai retras, unde i-au adus injurii, însa nu l-au lovit, iar el a hotarât sa plece acasa si a reintrat în discoteca pentru a-si lua haina (fila 18 d.i.).

Inculpatul a sustinut ca a suferit la rândul sau vatamari, care desi nu au fost atât de grave ca cele ale partii vatamate, puteau fi observate de administratorul discotecii si de martorul CN

Or, martorul SN, administratorul discotecii, a declarat ca atunci când inculpatul a iesit din discoteca dupa conflict nu a observat ca acesta sa prezinte leziuni, iar zona în care a stat de vorba cu inculpatul a fost luminata.

Instanta apreciaza ca daca inculpatul ar fi fost lovit, asa cum au sustinut el si martorul CN, cu pumnii si picioarele, cazând jos, în mod cert ar fi fost observata de catre martorul SN, cu care a discutat la lumina, macar o urma usoara a aceste agresiuni. Vânataia pe mâna observata ulterior de martorul CN se justifica tocmai prin agresiunea cu pumnul exercitata asupra partii vatamate, în urma careia este posibil ca inculpatul sa fi dobândit o astfel de leziune.

În aprecierea caracterului nesincer al depozitiei martorului CN, instanta observa ca martorul a sustinut ca administratorul discotecii a intrat în incinta la 1,2 minute dupa ce iesise inculpatul si s-a dus la grupul partii vatamate, solicitându-i sa se linisteasca.

Or, administratorul discotecii, martorul SN, a relatat ca dupa consumarea conflictului, chiar daca s-a întors în discoteca, nu s-a adresat unui grup care sa fi însotit partea vatamata, grup caruia sa-i fi adresat solicitarea de a se linisti, asa cum a sustinut martorul.

Mai mult, la finalizarea conflictului, la interpelarea martorului SN, inculpatul nu a relatat nimic acestuia despre agresiunea a carei victima ar fi fost, dimpotriva a afirmat ca " partea vatamata a fost obraznic", ca este sub influenta bauturilor alcoolice si ca i-ar fi zis ceva inculpatului, martorul precizând în mod expres ca inculpatul nu i-a spus nimic în sensul ca ar fi fost înconjurat de vreun grup din care sa fi facut parte si victima si care sa-l fi agresat.

Desi un singur martor a perceput în mod direct actul de agresiune, respectiv TVC, coroborând depozitia acestuia cu împrejurarile de fapt relatate de ceilalti martori, care constituie probe indirecte, instanta apreciaza, având în vedere si certificatul medico-legal depus la dosar, ca nu exista nici un dubiu rezonabil în ceea ce priveste exercitarea  de catre inculpatul PCP a actelor de violenta asupra partii vatamate în data de 11/12.09.2010.

Asadar, instanta retine ca depozitiile partii vatamate  se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate anterior indicate, împrejurare care confirma aplicarea în prezenta cauza a prevederilor art. 75 C.proc.pen., conform carora declaratiile partii vatamate facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.

Desi atât în faza de urmarire penala, cât si în cursul cercetarii judecatoresti inculpatul  PCP  a recunoscut savârsirea actului de agresiune, însa a invocat în favoarea sa existenta legitimei aparari, iar ulterior scuza provocarii,  instanta apreciaza ca declaratiile inculpatului  nu corespund realitatii, fiind contrazise de probatoriul cauzei analizat mai sus, care demonstreaza ca inculpatul este cel care a lovit primul, actiunea sa nefiind precedata de un atac material, direct, imediat, injust exercitat de partea vatamata si, în consecinta, nu se poate retine legitima aparare.

Retinând astfel, instanta are în vedere faptul ca potrivit art.69 C.proc.pen. declaratiile învinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza, or în speta declaratiile inculpatului sub aspectul existentei legitimei aparari, constând în aceea ca a fost atacat de un grup de patru persoane, între care si partea vatamata, nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba, declaratia martorului CNL fiind apreciata de instanta subiectiva, pe de o parte datorita faptului ca martorul este apropiat al inculpatului, iar pe de alta parte datorita faptului ca este contrazisa de celelalte mijloace de proba, inclusiv de propria declaratie a martorului data în alta faza a procesului penal.

Mai mult, inculpatul nu a probat în conditiile art.66 alin.2 C.proc.pen lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie administrate în cauza.

În concluzie, constatarea de catre instanta a împrejurarii potrivit careia inculpatul este autorul infractiunii de vatamare corporala ce face obiectul prezentului dosar a fost în mod cert dovedita prin întreg materialul probatoriu administrat în cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.

În drept, fapta inculpatului  PCP care în data de 11/12.09.2010, în jurul orelor 02.30,  aflându-se în incinta discotecii SC BI SRL din comuna ........., a exercitat acte de lovire asupra partii vatamate în zona fetei,  producându-i leziuni  care au necesitat pentru vindecare un numar de 45-50 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala prevazute si  pedepsite de art. 181alin.1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infractiunii  a constat în mai multe actiuni de lovire în zona fetei, realizate cu pumnul.

Urmarea imediata a infractiunii consta  în vatamarea corporala a partii vatamate  Bogdan Alin Marius si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.1400/21.09.2010 (fila 27 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie si în urma carora partea vatamata  nu a ramas cu infirmitati.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actele de agresiune exercitate de inculpatul PCPsi urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunile de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul PCP prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata - cu pumnul în zona fetei- si urmarind producerea de leziuni acesteia, aspect concluzionat de instanta având în vedere motivatia actiunilor inculpatului, aceea de a aplica o corectie partii vatamate. În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: lovituri aplicate în zona capului partii vatamate, regiunea corporala atacata. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care l-a si urmarit.

Inculpatul a invocat în apararea sa si circumstanta atenuanta a provocarii prevazute de art.73 lit.b din Codul penal, invocând faptul ca partea vatamata i-a adresat cuvinte si expresii jignitoare, astfel provocându-l.

Probatoriul administrat în cauza în cursul cercetarii judecatoresti nu a evidentiat un comportament provocator al partii vatamate, faptul ca partea vatamata se afla sub influenta bauturilor alcoolice, asa cum a recunoscut, neconstituind provocare.

Martorul SN, pe a carui depozitie s-a întemeiat retinerea prin actul de sesizare al instantei a proferarii de expresii injurioase, a precizat în instanta ca nu îsi mai aminteste un astfel de comportament al partii vatamate (fila 18 d.u.p.).

Având în vedere însa cele afirmate de martorul în cursul urmaririi penale, instanta apreciaza ca este cert ca partea vatamata se afla, la momentul comiterii faptei, în stare de ebrietate, astfel ca este posibil ca inculpatul sa fi fost indignat de conduita acesteia. Totusi, chiar si în aceasta ipoteza, simplele expresii injurioase care ar fi fost  proferate de partea vatamata, aflata în stare de ebrietate, împrejurarile concrete (aceasta se adresa întregului grup de persoane aflate în local si nu neaparat inculpatului), care vadesc lipsa unei atingeri grave a demnitatii inculpatului, nu se circumscriu notiunii de provocare, în acceptiunea dispozitiilor art.73 lit.b Cod penal.

Astfel, circumstanta atenuanta legala a provocarii, prevazuta în art. 73 lit. b) C. pen.  consta în savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Existenta tulburarii sau emotiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. si intensitatea acestora nu se pot retine de instanta de judecata pe baza unei prezumtii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe baza de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însa fara absolutizarea acestora si fara a exclude total ipoteza utilizarii unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispozitiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurari exterioare care influenteaza starea psihica a faptuitorului, cât si examinarea semnificatiei acestora asupra comportamentului faptuitorului, pe fondul inexistentei unor criterii cu valoare absoluta (si, totodata, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili daca o anumita tulburare si-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunta total la criteriile obiective în aprecierea existentei sau inexistentei "starii de provocare."

Pentru retinerea "starii de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstractie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reactiei faptuitorului cu reactia "omului mediu" supus unei provocari similare, cerinta unei anumite proportii între actul provocator si reactia faptuitorului, inclusiv prin observarea consecintelor faptei savârsite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauza, însa, nu se poate retine "starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective si nici a celor obiective.

Instanta apreciaza ca eventuale expresii injurioase proferate de partea vatamata la modul general, fara un destinatar precis,  nu ar fi  produs o atingere grava a demnitatii  inculpatului.

Provocarea presupune o manifestare de natura a-l determina pe celalalt sa actioneze sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, instanta apreciind ca starea de ebrietate în care s-a aflat partea vatamata, pe fondul careia sa fi  proferat la modul general expresii injurioase,  nu era apta sa produca o surescitare nervoasa care sa fi rapit inculpatului posibilitatea de control asupra  actiunilor sale.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauza, respectiv gradul foarte ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala.

 Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate - integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia - leziunile traumatice produse  într-o regiune vitala a corpului uman -zona capului, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital sau dobândirea unei infirmitati de catre partea vatamata la nivelul fetei.

Instanta apreciaza ca fapta prezinta un grad ridicat de pericol social rezultat din împrejurarile comiterii faptei, respectiv în loc public si în prezenta multor persoane,  urmarea produsa-numar mare de îngrijiri medicale-45-50 zile.

La individualizarea sanctiunii, instanta are în vedere pe de o parte faptul ca în mod constant inculpatul desi a recunoscut actul de agresiune, a încercat sa se sustraga raspunderii penale, invocând în mod neîntemeiat legitima aparare, iar pe de alta parte faptul ca din fisa sa cu antecedente penale (fila 4d.i.) rezulta ca nu este cunoscut cu antecedente penale.

Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul PCP, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 181 alin.1 C.pen. la o pedeapsa de 6 luni închisoare,  apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.

Conduita exemplara a inculpatului  în societate anterior savârsirii faptei, reiesita din lipsa antecedentelor penale, precum si prezentarea sa în fata organelor de urmarire penala si a instantei de judecata, contribuind astfel în mod nemijlocit la solutionarea justa si cu celeritate a cauzei si la aflarea adevarului, cu respectarea exigentelor impuse de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a fost  avuta în vedere de instanta la stabilirea cuantumului concret al pedepsei aplicate inculpatului -minimul prevazut de lege-6 luni închisoare.

Ca atare,  instanta retine ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile legale prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. referitoare la retinerea, în mod real si efectiv, iar nu doar teoretic si iluzoriu, a circumstantei atenuante mentionate, acestui aspect neputându-i-se acorda o dubla valenta juridica.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizata atât în baza articolelor 71 si 64 C.pen., cât si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, a Protocoalelor aditionale la Conventie si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii acestei Conventii de catre România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotarârea din 1 iulie 2008) si Hirst c. Marii Britanii (hotarârea din 30 martie 2004), cauza în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o aplicare automata, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national în vederea analizarii temeiurilor care ar determina luarea acestei masuri, încalca art. 3 din Primul Protocol aditional, instanta nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce masura, în prezenta cauza, aceasta se impune fata de natura si gravitatea infractiunii savârsite sau comportamentul inculpatului.

Totodata, fata de jurisprudenta Curtii Europene în materie, instanta va avea în vedere si  decizia nr. LXXIV (74) pronuntata în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca "dispozitiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza în sensul ca, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I - c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.", decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanta sa îi dea deplina eficienta juridica în solutionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei savârsite, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentala într-o societate democratica, nu ar fi proportionala si justificata fata de scopul limitarii exercitiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, instanta va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, doar drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.

 Pe de alta parte, instanta retine ca în speta exista o posibilitate rezonabila de reintegrare sociala a inculpatului, aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea executarii fiind în masura sa contribuie la realizarea scopului preventiv, educativ si coercitiv prevazut de lege.

Faptul ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, creeaza, în mod neîndoielnic, convingerea instantei asupra faptului ca incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este si, mai ales, va fi un eveniment singular în viata inculpatului care, având deplina capacitate de constientizare a faptei sale si a urmarilor acesteia, va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convietuire sociala.

Ca atare, în conformitate cu dispozitiile art. 81 C.pen, instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni,  stabilit conform art. 82 C.pen de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen., instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepselor accesorii, pe acelasi termen de încercare.

În acest sens, conform art. 359 C.proc.pen.  instanta va atrage atentia inculpatului asupra cazurilor de revocarea a beneficiului suspendarii executarii pedepsei prevazute de art. 83 C.pen.

Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca potrivit art. 14, 15, 24 alin. 2 si art. 76 C.proc.pen., prin cererea formulata  în timpul urmaririi penale (fila 25 d.u.p.), precizata  în cursul cercetarii judecatoresti (fila 28 d.i.) partea vatamata BAM s-a constituit parte civila cu suma de 5000 lei, din care 2500 lei daune materiale reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-a suferit prin aceea ca pentru o perioada de 50 de zile nu a mai putut munci, tratamente medicale si 2500 lei daune morale. A sustinut ca pe perioada celor 50 de zile de îngrijiri medicale, neavând un contract de munca, nu a beneficiat de concediu medical, el lucrând ca ziler, câstigând 50 lei pe zi din munca în agricultura sau în constructii.

Daca în privinta daunelor morale stabilirea cuantumului acestora se face prin apreciere de instanta, este de principiu ca daunele materiale trebuie dovedite, atât în ceea ce priveste existenta lor, cât si sub aspectul întinderii lor.

Potrivit principiului instituit de art. 1169 C.civ., aplicabil în materia raspunderii civile delictuale, orice persoana care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (sarcina probei revine celui care face o afirmatie, emite o pretentie - onus probandi incumbit actori si probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). Instanta nu îl poate obliga pe inculpat la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civila, întrucât potrivit principiilor generale ale raspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum si cele viitoare, în masura în care existenta si întinderea lor este sigura sau cel putin poate fi stabilita în raport de anumite criterii obiective.

Sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil.

În temeiul art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.

Potrivit literaturii si practicii judiciare în materie, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, urmatoarele conditii: fapta ilicita, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicita, asa cum s-a aratat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în lovirea de catre inculpat a partii civile BAM.

Consecinta faptei inculpatului a constat în cauzarea de leziuni traumatice partii civile pentru a caror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijire medicala.

Raportul de cauzalitate a fost dovedit pentru fapta ilicita prin certificatul medico-legal coroborat  cu celelalte mijloace de proba administrate, constând în depozitiile partii vatamate, ale martorilor  si ale inculpatului, relevante sub acest aspect. Vinovatia inculpatului a  fost, de asemenea, probata.

Asadar, instanta retine  ca sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale.

Pe de alta parte, sarcina probei în dovedirea caracterului cert al prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil. Cererea de acordare a daunelor materiale poate fi respinsa de instanta în cazul în care partea civila nu face dovada întinderii prejudiciului care sa justifice despagubirile solicitate.

În ceea ce priveste despagubirile materiale solicitate de partea civila Bogdan Alin Marius, instanta retine din declaratia aflata la fila 28 ca în perioada agresiunii acesta ar fi câstigat, potrivit sustinerilor sale, în jur de 50 lei zilnic.

Aceasta sustinere este confirmata prin depozitiile martorilor PGC si TVC

Astfel, primul martor a declarat ca el si partea civila la sfârsitul anului 2010 lucrau în constructii, partea civila neavând carte de munca, pentru lucrarile particulare executare în acest domeniu fiind platiti fiecare cu 50 lei ziua de lucru.

Faptul ca acesta este beneficiul pe care l-ar fi realizat partea civila daca ar fi lucrat în perioada de 50 zile îngrijiri medicale este probat de asemenea prin depozitia martorului (fila 44 d.i.), care a relatat ca în perioada în care partea vatamata a fost internata, în ziua de luni dupa data agresiunii din 12.09.2010 împreuna ar fi trebuit sa înceapa doua lucrari de amenajari interioare, la care ar fi lucrat 6 zile pe saptamâna, însa partea vatamata nu  s-a mai putut prezenta la lucru, martorul cautând o alta persoana cu care a executat lucrarile.

Aceste aspecte sunt confirmate si de martorul TVC (fila 45 d.i.), care a precizat ca de la cei doi stie ca erau platiti cu 50 lei pe zi, lucrând 6 zile din saptamâna, mai putin duminica, iar dupa agresiune începând de luni martorul PC a realizat lucrarea împreuna cu altcineva.

Asadar, instanta constata ca în perioada agresiunii, datorita vatamarilor suferite, partea civila Bogdan Alin Marius nu a mai putut munci.

Având în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale -45-50, precum si cuantumul cert dovedit  al prejudiciului suferit prin imposibilitatea de a munci datorata agresiunii-50 lei zilnic, mai putin 7 duminici raportat la perioada de 50 zile de la data savârsirii faptei, rezultând asadar 43 zile lucratoare,  instanta va admite în parte cererea partii civile si va obliga inculpatul PCP sa plateasca acesteia suma de 2150 lei despagubiri materiale reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a diminuarii activitatilor zilnice aducatoare de venit, precum si suma de 38 lei  platita de partea civila pentru eliberarea certificatului medico-legal, dovedita prin chitanta aflata la fila 59 în dosar.

În baza art. 193 C.pr.pen. instanta va obliga  inculpatul la plata catre partea vatamata -parte civila BAM a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocatial, al carui cuantum este dovedit cu chitantele aflate la filele 62,63 dosar instanta.

În ceea ce priveste cererea  de acordare a unor daune morale,  instanta retine ca  Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, între altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despagubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen.

Se constata ca inculpatul, prin fapta sa culpabila, a determinat producerea unor leziuni traumatice de o gravitate deosebita partii civile BAM, acesta având nevoie de 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce a presupus certe suferinte fizice si traume psihice. Cuantumul daunelor morale solicitat de partea civila va fi stabilit în functie de gravitatea leziunilor, de vârsta victimei si de starea anterioara de sanatate a acesteia, de imposibilitatea temporara a partii vatamate de a participa la viata sociala, de efortul suplimentar pe care a trebuit sa-l depuna partea vatamata pentru a reveni la o viata normala. Despagubirea ce se acorda în acest caz nu reprezinta, asadar, un pret al durerii - pretium doloris -, ci are scopul de a "alina, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei".

La stabilirea cuantumului daunelor morale se va mai  tine seama si de natura acestora, respectiv de faptul ca au scopul de a atenua suferintele cauzate prin atingerea adusa drepturilor persoanei. Totusi, ele nu trebuie sa constituie masuri excesive pentru autorul faptei si nici venituri nejustificate pentru cel vatamat. Concluzionând ca partea civila a suferit un prejudiciu moral prin agresiunea îndreptata împotriva sa (aceasta suferind o trauma emotionala care poate avea urmari în comportamentul sau si în relatiile sociale), în lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, instanta este tinuta de conditia aprecierii rezonabile pe o baza echitabila, corespunzatoare atingerii aduse psihicului si vietii sociale a partii civile.

Este mai presus de orice îndoiala ca leziunile traumatice cauzate partii civile prin actiunile inculpatului i-au pricinuit suferinte fizice si este neîndoielnic ca în perioada celor 45-50 zile de îngrijiri medicale partea civila nu a putut avea un regim de viata obisnuit, împrejurari care în mod evident se circumscriu notiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclama a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune morale.

Relevante în acest sens sunt si depozitiile martorilor PGC si TVC, care au relatata ca la momentul externarii partea civila avea fata umflata, atele metalice la maxilar, un aspect inestetic, hranindu-se cu greutate, în raport de care  instanta apreciaza ca prin agresiunea sa inculpatul a produs o alterare grava a conditiilor de viata ale victimei.

Mai mult, instanta are în vedere si consecinta fireasca a suportarii mediului spitalicesc de catre partea civila, constiinta de a fi bolnav si, astfel, privat de o viata normala, armonioasa, specifica vârstei,  dar mai ales numarul mare al zilelor de îngrijire medicala necesare vindecarii, precum si ambientul în care a fost agresat - într-un local public, seara, în fata prietenilor, ceea ce i-a insuflat o stare de insecuritate si temere, astfel ca  partea civila a suferit un prejudiciu cert de natura morala.

În raport de aceste criterii de apreciere, instanta considera ca obligarea inculpatului PCP la plata sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie pecuniara justa a prejudiciului moral suferit, astfel cum a fost retinut anterior.

În ceea ce priveste actiunea civila exercitata de Spitalul Judetean de Urgenta T, instanta retine ca de asemenea sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., în sensul ca inculpatul este culpabil pentru leziunile produse partii civile BAM, care dupa producerea agresiunii a fost internat în spital,  unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în valoare de 366 lei.

Partea civila a depus la dosarul cauzei si decontul de plata a acestor cheltuieli (fila 16 d.i.), dovedind astfel întinderea prejudiciului infractional.

 În consecinta, în temeiul  art. 14 C.pr.pen. si 15 C.pr.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. si art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu aplic. art. 998, 999  Cod civil, instanta va admite actiunea civila formulata de partea civila  Spitalul Judetean de Urgenta T, cu sediul în T, ..... si va obliga pe inculpat la plata catre aceasta parte civila a sumei de 366 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenta medicala acordata partii civile BAM, cu titlul de despagubiri materiale, la care se adauga, pentru o acoperire integrala a prejudiciului si  dobânda legala calculata la aceasta suma, de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului si obligatia de plata în sarcina inculpatului si pâna la achitarea integrala a debitului.

În temeiul  art. 191 alin. 1  C.pr.pen. raportat  la art. 189 C.pr.pen., instanta va obliga pe inculpat la plata sumei de  200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

În baza art.181 alin.1 Cod penal condamna pe inculpatul PCP, fiul lui G si G, nascut la data de .............., cu domiciliul în ......... si fara forme legale ..........., fara antecedente penale, CNP ....., CI seria GZ nr.., fara ocupatie, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala.

În baza art. 71 Cod penal  raportat  la art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, drepturile prevazute de art. 64  alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.

În baza  art. 81 Cod penal  suspenda conditionat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspenda conditionat  executarea pedepsei accesorii, pe acelasi termen de încercare.

În baza  art. 359 alin. 1 C.proc.pen., atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal  referitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni pe durata termenului de încercare.

În baza  art. 14 C.pr.pen. si art. 15 C.pr.pen. raportat  la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. cu aplicarea art. 998, 999 Cod civil, admite în parte actiunea civila formulata de partea civila BAM, cu domiciliul în ........si obliga pe inculpat la plata catre aceasta parte civila a sumei de 2188 lei, reprezentând despagubiri materiale si a sumei de 2500 lei daune morale.

În baza  art. 14 C.pr.pen. si 15 C.pr.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. si art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu aplic. art. 998, 999  Cod civil, admite actiunea civila formulata de partea civila  Spitalul Judetean de Urgenta T si obliga pe inculpat la plata catre aceasta parte civila a sumei de 366 de lei plus dobânda legala aferenta calculata de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte pâna la data platii efective a debitului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenta medicala acordata partii civile BAM.

În baza  art. 191 alin. 1  C.pr.pen. raportat  la art. 189 C.pr.pen., obliga pe inculpat la plata sumei de  200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C.pr.pen. obliga inculpatul la plata catre partea vatamata -parte civila BAM a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru inculpat, partea vatamata si partile civile.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 03.06.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,  Grefier,

RED.TEHN.AG.

5 EX./24.06.2011

1

Domenii speta

Spete similare