Vatamare corporala din culpa

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.2608/P/2020 din data de 01.02.2022, inculpatul C........ M.......a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal raportat la art.194 alin.(1) lit. a) din Codul penal.

Fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței constă, în esență, în următoarele: în dimineața zilei de 29.07.2018, în jurul orei 06:20, inculpatul C........ M.......a condus autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare OT 73 ........, pe D.N. 64, pe raza Comunei Fălcoiu, Județul Olt, în interiorul localității, iar în zona km 12 + 800 m, a intrat în coliziune cu partea din spate a vehiculului cu tracțiune animală condus de către numitul F.............. T.............., ca urmare a nerespectării prevederilor legale referitoare la regimul legal de viteză în localități și la distanța corespunzătoare dintre vehicule, rezultând vătămarea corporală a persoanei vătămate F.......... A..........(infirmitate psihică), care se afla în vehiculul cu tracțiune animală.

Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 19-24 d.u.p.) și planșele fotografice anexate (filele 26-54 d.u.p.), declarația de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate F.......... A..........(filele 72 și 82 d.u.p.), Raportul de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 20.05.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 65-67 d.u.p.), Suplimentul Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 02.09.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 69-70 d.u.p.), Raportul de expertiză medico-legală nr.2094/A3/269 din data de 30.07.2018 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 86-87 d.u.p.), Certificatul medico-legal nr.724/A2 din data de 14.08.2018 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 90-91 d.u.p.), certificate de încadrare în grad de handicap și înscrisuri conexe (filele 92-97 d.u.p.), declarația persoanei vătămate F.......... A..........(filele 100-101 d.u.p.), copie poliță RCA Euroins (fila 116 d.u.p.), Raportul de expertiză tehnică auto din data de 10.07.2019 (filele 118-124 d.u.p.), declarațiile date în calitate de suspect (filele 60-61 d.u.p.) și inculpat (filele 57-58 d.u.p.) de către C.......... M.........., Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.1766/P/2018 din data de 29.09.2020 (filele 13-15 d.u.p.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal în data de 04.02.2022, sub numărul de dosar 573/207/2022, fiind creat dosarul asociat nr.573/207/2022/a1 în vederea parcurgerii procedurii de cameră preliminară.

Prin Încheierea de ședință nr.119 din data de 26.05.2022 pronunțată în dosarul nr.573/207/2022/a1, judecătorul de cameră preliminară (care exercită și funcția de judecată în cauză) a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr.2608/P/2020 din data de 01.02.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, legalitatea probelor administrate la urmărirea penală şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală. Încheierea de începere a judecății a rămas definitivă prin necontestare, motiv pentru care judecătorul de cameră preliminară a fixat, prin rezoluția din data de 08.06.2022, conform art.109 alin.(4) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, primul termen de judecată pe fond la data de 13.09.2022, dispunând citarea inculpatului, a persoanei vătămate/părții civile, a părții responsabile civilmente şi alte măsuri pentru pregătirea judecății, în condițiile legii.

Urmare a solicitării instanței, în data de 20.06.2022, prin Serviciul Registratură, a fost depusă la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 15 d.i.).

La termenul de judecată din data de 13.09.2022, instanța, față de lipsa de procedură cu partea responsabilă civilmente, a dispus amânarea judecății și citarea acesteia atât la sediul indicat în citativul rechizitoriului, cât și la sediul noul sediu al acesteia.

La termenul de judecată din data de 11.10.2022, instanța a dispus modificarea obiectului prezentei cauze, în Sistemul ECRIS din infracțiunea de lovire sau alte violențe (art.193 din Codul penal) în infracțiunea de vătămare corporală din culpă (art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal), a luat act de constituirea persoanei vătămate F.......... A..........ca parte civilă în cauză cu suma de 10000 de lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și cu suma de 500000 de lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale. La același termen de judecată, în temeiul art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța a dat citire actului de sesizare cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, după care, conform art. 374 alin. (2) din același act normativ, i-a explicat inculpatului învinuirea ce i se aduce, l-a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, cu privire la dreptul de a pune întrebări martorilor, experților, dacă va fi cazul, precum şi cu privire la dreptul de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar.

Totodată, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, precizându-i acestuia că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi (procedura recunoașterii vinovăției) dacă recunoaște în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, sens în care, în caz de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime, după care, în temeiul art. 107 şi următoarele din Codul de procedură penală, faţă de acordul exprimat de inculpat, instanţa a procedat la audierea acestuia, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după ce a fost citită şi semnată de acesta (fila 38 d.i.).

Instanța, în baza dispoziţiilor art. 349 alin. (2) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din Codul de procedură penală, având în vedere probele administrate în cauză, actele și lucrările dosarului, precum și declarația dată de inculpat în sensul recunoașterii săvârșirii faptei, a apreciat. la termenul din data de 11.10.2022, că sunt îndeplinite condițiile pentru încuviințarea cererii inculpatului de soluționare a cauzei în procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției. Instanța a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, înscrisuri depuse de inculpat la acel termen de judecată (filele 30-37 d.u.p.), a încuviințat, pentru partea civilă, pentru dovedirea pretențiilor emanate pe latură civilă, proba cu declarația persoanei vătămate, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori, dispunând amânarea judecății pentru administrarea probatoriului pe latură civilă, încuviințând, totodată, emiterea de adrese către Judecătoria Slatina – Biroul Executări Penale și Judecătoria Caracal – Biroul Executări Penale, pentru a transmite Sentința penală nr.106 pronunțată în data de 02.02.2018 de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, respectiv Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr......../207/2020, însoțite de un referat privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și stadiul executării pedepselor.

Relațiile solicitate Judecătoriei Caracal (filele 44-52 d.i.) și cele solicitate Judecătoriei Slatina (filele 56-61 d.i.) au fost înregistrare la dosar în data de 03.11.2022.

La termenul de judecată din data de 08.11.2022, au fost audiate persoana vătămată F.......... A..........(fila 64 d.i.), martora F........... I..........-D...........(fila 65 d.i.) și martora D.......... T......... (fila 66 d.i.), persoana vătămată a depus la dosar înscrisuri (fila 63 d.i.), instanța reținând cauza spre soluționare asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, cerere formulată de către acesta, respingând solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) raportat la art.194 alin.(1) lit. a) din Codul penal, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal.

La termenul de judecată din data de 29.11.2022, instanța a declarat încheiată cercetarea judecătorească în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, a acordat cuvântul în dezbateri, a reținut cauza spre soluționare, stabilind termen pentru deliberare, redactarea și pronunțarea hotărârii pentru data de 16.12.2022, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 05.01.2023.

Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, având în vedere şi faptul că inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 396 alin.(10)  din Codul de procedură penală, cererea sa fiind admisă în şedinţa publică din data de 11.10.2022, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 29.07.2018, în jurul orei 06:20, inculpatul C........ M.......conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare OT 73 ........, pe D.N. 64, în interiorul Comunei Fălcoiu, Județul Olt, din direcția Caracal spre Slatina.

În același moment, pe același drum, în fața inculpatului și pe aceeași direcție de mers, circula vehiculul cu tracțiune animală condus de numitul F.............. T.............., vehicul în care se mai afla și soția acestuia, persoana vătămată F.......... A..........

Urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale ce reglementează limita de viteză în localitate, adaptarea vitezei la condițiile de drum, precum și a celor care reglementează distanța minimă ce trebuie respectată de către conducătorul auto față de vehiculul care circulă în fața sa, în zona km 12 + 800 m, inculpatul a intrat în coliziune cu vehiculul cu tracțiune animală condus de către F.............. T.............., lovindu-l din spate. Aspecte care au concurat la producerea accidentului sunt și cele datorate culpei numitului F.............. T.............. care circula pe un drum național, sector de drum pe care circulația vehiculelor cu tracțiune animală este interzisă, stării de ebrietate în care se afla acesta, precum și faptului că nu a circulat pe acostamentul drumului.

Rezultat al impactului, care a determinat urcarea parțială a vehiculului cu tracțiune animală pe parbrizul și capota autoturismului inculpatului, ceea ce a produs aruncarea din căruță mai întâi a persoanei vătămate F.......... A........., apoi a soțului acesteia, F.............. T.............., atelajul hipo a fost proiectat în șanț.

În aceste condiții, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, F.............. T.............. și-a pierdut viața, inculpatul C........ M.......fiind condamnat definitiv pentru această faptă, iar persoana vătămată F.......... A..........a fost rănită.

În urma constatărilor medico-legale inițiale a reieșit că persoana vătămată F.......... A..........a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 29.07.2018, prin lovire cu și de corpuri dure, necesitând 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, în urma examinării medico-legale a persoanei vătămate la un interval de timp de 3 ani față de data producerii accidentului, s-a constatat că persoana vătămată F.......... A..........a dobândit o infirmitate psihică dată de demența constituită posttraumatic, între leziunile traumatice suferite în urma accidentului din data de 29.07.2018 și infirmitatea psihică dată de demență existând legătură de cauzalitate.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată F.......... A..........s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar în cursul judecății și-a precizat pretențiile pe latură civilă, solicitând suma de 10000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și suma de 500000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Situaţia de fapt mai sus menţionată rezultă din coroborarea probatoriului administrat în cauză, după cum urmează:

Cu titlu prealabil, trebuie observat că, pentru infracțiunea de ucidere din culpă a numitului F.............. T.............., inculpatul C........ M.......a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020.

Astfel, față de considerentele respectivei hotărâri, care, pe latură penală, au intrat în autoritatea de lucru judecat, coroborate cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, se conturează succesiunea evenimentelor din prezenta cauză.

În acest sens, coroborând concluziile procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 19-24 d.u.p.), planșele fotografice anexate acestuia (filele 26-54 d.u.p.) cu aspectele concluzionate prin Raportul de expertiză tehnică judiciară din 10.07.2019 (filele 118-124 d.u.p.), rezultă că, în data de 29.07.2018, în jurul orei 06:20, inculpatul C........ M.......conducea autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare OT 73 ........, pe D.N. 64, având direcția de mers dinspre Caracal spre Piatra Olt. S-a arătat de către expert că, în același interval de timp, pe aceeași direcție de mers de pe D.N. 64, se deplasa și un vehicul cu tracțiune animală condus de F.............. T.............., alături de acesta în căruță aflându-se și soția sa, F.......... A..........

S-a arătat că, în zona km 12 + 800 m, autoturismul inculpatului a lovit din spate vehiculul cu tracțiune animală, vehicul care a fost urcat parțial pe capota și parbrizul autoturismului și apoi proiectat în șanțul din dreapta drumului. S-a învederat că, pe parcursul deplasării cuplate a vehiculelor, a fost aruncată din căruță mai întâi persoana vătămată F.......... A........., apoi soțul acesteia.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară a reieșit și aspectul potrivit căruia, la momentul accidentului, circulația rutieră se desfășura la lumina zilei, pe o singură bandă de circulație pentru fiecare sens de mers, suprafața carosabilă era acoperită de covor asfaltic, în stare uscată, iar în zonă erau aplicate marcaje longitudinale cu linie simplă continuă atât pentru separarea sensurilor de mers, cât și pentru delimitarea părții carosabile, cu zone discontinue la podețele de acces în curțile imobilelor. De asemenea, s-a susținut că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament (cu o ușoară curbă la stânga imediat după locul accidentului), fără declivități, iar lățimea părții carosabile este de 6,80 m. Totodată, s-a menționat că drumul este prevăzut în zona de producere a accidentului cu acostamente consolidate în lățime de 0,95 m, urmate de șanțuri betonate cu o adâncime de 0,60 m și o lățime de 2,30 m.

Expertul, în urma calculelor, a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpatul C........ M.......era, la momentul producerii accidentului, situată între 84 și 96 km/h.

În raport de modul în care a fost generată starea de pericol și de posibilitățile de care au dispus cei doi participanți la traficul rutier de a lua cunoștință de pericolul conturat și pentru evitarea accidentului, s-a arătat de către expert faptul că starea de pericol a fost creată de către inculpatul C........ M.......care, conducând cu viteză excesivă și posibil din neatenție în conducerea autovehiculului, nu a putut păstra o distanță corespunzătoare față de vehiculul cu tracțiune animală condus de numitul F.............. T.............. care circula în față. De asemenea, s-a arătat că accidentul putea fi evitat de conducătorul auto C.......... M.........., dacă ar fi condus autoturismul Volkswagen Passat cu o viteză în limita maximă legală și adaptată la condițiile de mers și, totodată, ar fi fost atent la drum, iar la apropierea de vehiculul cu tracțiune animală ar fi păstrat o distanță corespunzătoare în mers față de acesta. Totodată, s-a susținut că accidentul, producându-se în condițiile lovirii din spate a vehiculului cu tracțiune animală, conducătorul acestuia, F.............. T.............., nu a observat apropierea autoturismului inculpatului, astfel încât, pentru acesta, nu au existat posibilități de evitare a accidentului.

S-a mai concluzionat, în acest sens, că numitul F.............. T.............., în calitate de conducător al vehiculului cu tracțiune animală, a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a respectat norma care îi interzicea deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală pe un drum național și, totodată, nu a circulat cu roțile din dreapta ale căruței pe acostamentul consolidat al drumului în lățime de 0,95 m, aspecte ce reprezintă, în opinia expertului, condiții favorizante care au concurat la producerea accidentului.

Cu privire la inculpatul C.......... M.........., s-a arătat că, în situația în care căruța ar fi circulat cu roțile din dreapta pe acostamentul din dreapta drumului, acesta ar fi putut să depășească vehiculul cu tracțiune animală fără să treacă peste axul drumului, dar numai în situația în care conducătorul auto ar fi fost atent la drum.

Nu în ultimul rând, expertul a susținut că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.......... M.........., acesta a încălcat dispozițiile art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, precum și pe cele ale art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, iar în ceea ce îl privește pe conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, F.............. T.............., acesta a încălcat dispozițiile art.71 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și pe cele ale art.164 și art.165 lit.e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Din declarația persoanei vătămate F.......... A..........(filele 100-101 d.u.p.), instanța reține următoarele aspecte relevante: în data de 29.07.2018, în jurul orei 06:20, aceasta se afla în atelajul hipo condus de către soțul său F.............. T.............., cei doi deplasându-se pe D.N. 64, în localitatea Fălcoiu, având direcția Caracal - Osica de Sus. Potrivit persoanei vătămate, la un moment dat, a simțit cum au fost loviți din spate, aceasta văzând efectiv cum un autoturism de culoare albastră a intrat în coliziune cu partea din spate a căruței. Persoana vătămată a arătat că, în urma impactului, a fost proiectată pe partea carosabilă, în stânga direcției de mers, la scurt timp deschizând ochii și observând o femeie, iar apoi a leșinat, revenindu-și la spital după aproximativ patru zile de comă. Persoana vătămată a învederat că, pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul, se circula în condiții de lumină naturală, partea carosabilă era uscată, însă nu a dat importanță marcajelor rutiere.

Din Certificatul medico-legal nr.724/A2 din data de 14.08.2018 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 90-91 d.u.p.), a reieșit că persoana vătămată F.......... A..........prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 29.07.2018, prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile traumatismului de trafic rutier suferit, necesitând 75-80 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în condițiile unei evoluții clinice favorabile.

Potrivit Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.7601/25.10.2018, persoana vătămată F.......... A..........a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, valabilitatea certificatului fiind de 12 luni.

Conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.9988/17.10.2019, persoana vătămată F.......... A..........a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, nerevizuibil.

Raportul de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 20.05.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 65-67 d.u.p.) a concluzionat că, în urma examinării clinice a persoanei și actelor medicale și medico-legale puse la dispoziție, persoana vătămată F.......... A..........a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse în data de 29.07.2018 prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile accidentului rutier suferit, aceasta a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate și nu i-au produs un prejudiciu estetic grav și permanent, iar aceasta prezintă infirmitate psihică dată de demența constituită posttraumatic.

Suplimentul Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 02.09.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 69-70 d.u.p.) a concluzionat în sensul că, analizând actele medicale puse la dispoziție, între infirmitatea psihică dată de demență și leziunile traumatice produse în timpul accidentului rutier suferit există legătură de cauzalitate și, având în vedere absența vreunei afecțiuni psihiatrice preexistente accidentului rutier (așa cum reiese din fișa de consultații medicale-adulți), infirmitatea constituită este consecința accidentului rutier suferit în data de 29.07.2018.

În cursul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de suspect (filele 60-61 d.u.p.) şi inculpat (filele 57-58 d.u.p.), C........ M.......a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că, în data de 29.07.2018, în jurul orei 06:15, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare OT 73 ........, pe D.N. 64, pe raza localității Fălcoiu, Județul Olt, din direcția Caracal către Slatina, din cauza oboselii, nu a observat un atelaj hipo care circula în aceeași direcție de mers cu acesta, intrând, astfel, în coliziune cu respectivul vehicul, lovindu-l în partea din spate. Inculpatul a precizat că, în urma accidentului, a decedat numitul F.............. T.............., iar soția acestuia, persoana vătămată F.......... A........., a fost vătămată corporal, cei doi fiind pasageri ai atelajului implicat în accident.

În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art.396 alin.(10) din Codul de procedură penală, recunoscând săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare (fila 38 d.i.).

În drept, fapta inculpatului C........ M.......care, în data de 29.07.2018, în jurul orei 06:20, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare  OT 73 ........, pe D.N. 64, în interiorul Comunei Fălcoiu, Județul Olt, din direcția Caracal către Slatina, a încălcat dispozițiile art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, precum și pe cele ale art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, lovind, astfel, din spate, vehiculul cu tracțiune animală în care se afla persoana vătămată F.......... A........., ceea ce a dus la proiectarea acesteia pe partea carosabilă și vătămarea corporală a acesteia prin cauzarea unei infirmități psihice constând într-o demență posttraumatică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal raportat la art.194 alin(1) lit.a) din Codul penal.

Elementul material al infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal raportat la art.194 alin(1) lit.a) din Codul penal este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune, prin care se pricinuieşte o vătămare integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei, ce are vreuna dintre urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) din Codul penal, important fiind ca săvârșirea faptei să fie urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei activități.

În speţă, elementul material constă în acţiunea inculpatului de a nu respecta dispozițiile legale ce reglementează limita de viteză în localitate, adaptarea vitezei la condițiile de drum, precum și a celor care reglementează distanța minimă ce trebuie respectată de către conducătorul auto față de vehiculul care circulă în fața sa.

Acţiunea a fost săvârşită cu ocazia îndeplinirii unei activităţi – aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative – O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006.

Totodată, acţiunea este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează limita de viteză în localitate, adaptarea vitezei la condițiile de drum, precum și a celor care reglementează distanța minimă ce trebuie respectată de către conducătorul auto față de vehiculul care circulă în fața, reprezentate de art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, precum și pe cele ale art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Astfel, potrivit art.48 din O.U.G. nr.195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță, potrivit art.49 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art.51  din O.U.G. nr.195/2002, conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii. De asemenea, potrivit art.121 alin.(1) din H.G. nr.1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

 Urmarea imediată constă în vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate F.......... A........., prin producerea unei infirmități psihice, respectiv demența posttraumatică determinată de leziunile suferite în urma accidentului.

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și producerea infirmității psihice, rezultă din materialul probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind concluziile Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 20.05.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 65-67 d.u.p.), care a concluzionat că, în urma examinării clinice a persoanei și actelor medicale și medico-legale puse la dispoziție, persoana vătămată F.......... A..........a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse în data de 29.07.2018 prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile accidentului rutier suferit, aceasta a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate și nu i-au produs un prejudiciu estetic grav și permanent, iar aceasta prezintă infirmitate psihică dată de demența constituită posttraumatic, precum și din concluziile Suplimentului Raportului de primă expertiză medico-legală nr.1364/A1/205 din data de 02.09.2021 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt (filele 69-70 d.u.p.), care a concluzionat în sensul că, analizând actele medicale puse la dispoziție, între infirmitatea psihică dată de demență și leziunile traumatice produse în timpul accidentului rutier suferit există legătură de cauzalitate și, având în vedere absența vreunei afecțiuni psihiatrice preexistente accidentului rutier (așa cum reiese din fișa de consultații medicale-adulți), infirmitatea constituită este consecința accidentului rutier suferit în data de 29.07.2018.

Cu privire la latura subiectivă, instanța va analiza vinovăția inculpatului, iar un eventual mobil şi scop al comiterii faptei nu pot fi analizate, având în vedere forma de vinovăție reținută de instanță. 

Conform probelor administrate şi a considerentelor care urmează a fi reținute, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție denumită culpă fără prevedere (neglijență) prevăzută de art.16 alin.(4) lit.b) din Codul penal, în sensul că acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia şi putea să-l prevadă.

În ceea ce privește culpa în producerea unui accident rutier şi implicit în provocarea unei vătămări corporale este relevant a determina cine a generat situația de pericol în care s-a aflat victima inițial, cine a încălcat vreo normă rutieră şi cine a avut posibilități de evitare a accidentului şi a acționat în acest sens.

Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat, respectiv din Raportul de expertiză tehnică judiciară din data de 10.07.2019 (filele 118-124 d.u.p.), starea de pericol a fost creată de către inculpatul C........ M.......care, conducând cu viteză excesivă și posibil din neatenție în conducerea autovehiculului, nu a putut păstra o distanță corespunzătoare față de vehiculul cu tracțiune animală condus de numitul F.............. T.............. care circula în față. De asemenea, s-a arătat că accidentul putea fi evitat de conducătorul auto C.......... M.........., dacă ar fi condus autoturismul Volkswagen Passat cu o viteză în limita maximă legală și adaptată la condițiile de mers și, totodată, ar fi fost atent la drum, iar la apropierea de vehiculul cu tracțiune animală ar fi păstrat o distanță corespunzătoare în mers față de acesta. Totodată, s-a susținut că accidentul, producându-se în condițiile lovirii din spate a vehiculului cu tracțiune animală, conducătorul acestuia, F.............. T.............., nu a observat apropierea autoturismului inculpatului, astfel încât, pentru acesta, nu au existat posibilități de evitare a accidentului.

S-a mai concluzionat, în acest sens, că numitul F.............. T.............., în calitate de conducător al vehiculului cu tracțiune animală, a condus sub influența băuturilor alcoolice, nu a respectat norma care îi interzicea deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală pe un drum național și, totodată, nu a circulat cu roțile din dreapta ale căruței pe acostamentul consolidat al drumului în lățime de 0,95 m, aspecte ce reprezintă, în opinia expertului, condiții favorizante care au concurat la producerea accidentului.

Cu privire la inculpatul C.......... M.........., s-a arătat că, în situația în care căruța ar fi circulat cu roțile din dreapta pe acostamentul din dreapta drumului, acesta ar fi putut să depășească vehiculul cu tracțiune animală fără să treacă peste axul drumului, dar numai în situația în care conducătorul auto ar fi fost atent la drum.

Nu în ultimul rând, expertul a susținut că, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.......... M.........., acesta a încălcat dispozițiile art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, precum și pe cele ale art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, iar în ceea ce îl privește pe conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, F.............. T.............., acesta a încălcat dispozițiile art.71 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și pe cele ale art.164 și art.165 lit.e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Imposibilitatea inculpatului de a imobiliza vehiculul înainte de lovirea atelajului hipo s-a produs pe fondul neadaptării de către acesta a vitezei la condiţiile concrete din trafic şi neatenţiei cu privire la prezenţa altor participanţi în trafic, chiar dacă aceştia s-ar deplasa neregulamentar. Limita generală de viteză de 50 de km la oră este una oricum de principiu, dar inculpatul a depăşit-o, circulând cu viteza de 84-90 de km/h, iar dacă ar fi respectat viteza legală de 50 de km/h și ar fi manifestat atenție la drum, impactul ar fi putut fi evitat, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză tehnico-judiciară. De  asemenea, inculpatul nu s-a conformat nici regulilor conduitei preventive, regulă cu caracter de generalitate în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, ajungând în situaţia de a nu putea evita coliziunea cu vehiculul în care se afla persoana vătămată.

În privinţa dispoziţiilor prevăzute de lege şi măsurilor de prevedere care au fost impuse pentru exercitarea unei activităţi reglementate de lege, inculpatul a nesocotit dispozițiile art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, precum și pe cele ale art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Prin comportamentul său, inculpatul a afectat grav siguranţa circulaţiei rutiere, a lezat dreptul la integritate fizică a victimei şi nu şi-a adaptat viteza la condiţiile concrete din trafic.

Aşadar, în lumina celor expuse, în mod just putem conchide că inculpatul nu a prevăzut că prin conducerea vehiculului în mod imprudent şi cu o viteză superioară celei legal admise în împrejurările arătate, va ajunge în situaţia provocării unui accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a unei persoane aflate într-un vehicul cu tracțiune animală, chiar neregulamentar condus, deşi putea şi trebuia să prevadă acest aspect, ca urmare a dinamicii accidentului rutier şi a vizibilităţii optime de la faţa locului.

Culpa nu aparţine în integralitate inculpatului în producerea accidentului de circulaţie, deoarece, astfel cum s-a arătat, starea de pericol raportat la acest accident a fost creată și de conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, care a încălcat dispozițiile art.71 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și pe cele ale art.164 și art.165 lit.e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

De aceea, în egală măsură, accidentul a fost cauzat atât de inculpat prin neadaptarea vitezei la normele legale şi la condițiile de trafic, dar şi de nerespectarea de către conducătorul vehiculului cu tracțiune animală, care circula pe un drum național, sector de drum pe care circulația vehiculelor cu tracțiune animală este interzisă, se afla în stare de ebrietate și nu a circulat pe acostamentul drumului, motiv pentru care procentul de culpă ce va fi reținut în sarcina inculpatului va fi de 80%, așa cum s-a statuat și prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020.

Cu toate acestea, această culpă concurentă se va evidenția doar în ceea ce privește soluționarea laturii civile, fără a influența elementul de tipicitate al vătămării corporale din culpă.

Suntem, așadar, în prezența tuturor elementelor pentru reținerea formei de vinovăție a culpei fără prevedere, respectiv: lipsa în concret a prevederii, obligația de prevedere, existând obligația de diligență a inculpatului impusă prin normele de drept încălcate - art.48, art.49 alin.(1) și art.51 din O.U.G. nr.195/2002, art.121 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, și posibilitatea de prevedere, care reiese atât din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (drum în linie dreaptă, asfalt uscat și curat, vizibilitate perfectă pe timp de zi, trafic neaglomerat față de ora producerii accidentului), cât și din caracteristicile inculpatului (șofer de aproximativ 3 ani la data producerii accidentului – fila 113 d.u.p., ceea ce relevă o anumită experiență).

Din analiza certificatului de cazier judiciar al inculpatului C........ M.......(fila 15 d.i.), precum și din relațiile transmise de către Judecătoria Caracal și Judecătoria Slatina (filele 44-61 d.i.), reiese că prezenta infracțiune a fost comisă în concurs real, în sensul art.38 alin.(1) din Codul penal, cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin.(1) din Codul penal, pentru care, prin Sentința penală nr.106 din data de 02.02.2018 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, definitivă prin neapelare în data de 20.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare a cărei aplicare a fost amânată pe un termen de supraveghere de doi ani, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în respectivul termen de supraveghere.

De asemenea, prezenta infracțiune a fost comisă în concurs ideal, în sensul art.38 alin.(2) din Codul penal, cu infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.(1) și (2) din Codul penal, pentru care, prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de patru ani, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în aceeași împrejurare cu fapta de ucidere din culpă, persoană vătămată pentru această din urmă infracțiune fiind soțul persoanei vătămate din prezenta cauză, respectiv F.............. T.............., conducătorul vehiculului cu tracțiune animală.

Instanța constată că, din probele administrate și analizate, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta săvârșită de către inculpatul C........ M.......există, a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin.(2) și (3) din Codul penal raportat la art.194 alin.(1) lit.a) din Codul penal, precum și că nu există nici o cauză care să împiedice exercitarea acțiunii penale.

Cu privire la regimul sancționator, pentru a stabili pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, având în vedere că inculpatul a solicitat, la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită, soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate și a recunoscut, în totalitate, fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, judecata desfășurându-se potrivit art.375 din Codul de procedură penală, este aplicabil în cauză art.396 alin.(10) din Codul de procedură penală, inculpatul urmând a beneficia de o reducere a limitelor speciale ale pedepsei închisorii cu o treime, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei cu amenda.

Astfel, la individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere, în primul rând, faptul că infracțiunea de vătămare corporală din culpă este sancționată de art. 196 alin.(3) din Codul penal cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani de închisoare sau cu amendă.

Pentru a alege specia de pedeapsă aplicabilă în cauză și, ulterior, durata sau cuantumul acesteia, instanța va ține seama de criteriile prevăzute de art.74 alin.(1) din Codul penal, astfel cum impune alin.(2) al aceluiași articol, în situația în care textul de incriminare a infracțiunii prevede pentru sancționarea acesteia pedepse alternative. Potrivit art.74 alin.(1) din Codul penal, instanța urmează a avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate conform criteriilor menționate de text și analizate mai jos, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel în ceea ce privește împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, instanța reține, în defavoarea inculpatului, faptul că acesta a săvârșit fapta în timpul zilei, pe un sector de drum drept, fără denivelări sau curbe, la o oră la care traficul nu era aglomerat, iar vizibilitatea era una bună, aspecte care îi permiteau, în mod evident, să observe vehiculul care circula în fața sa, dacă nu ar fi nerespectat dispozițiile privind limita de viteză legală în localitate, distanța minimă față de vehiculul cu tracțiune animală și dacă ar fi manifestat atenție la trafic.

Se va reține în favoarea inculpatului culpa concurentă a conducătorului vehiculului cu tracțiune animală, care a încălcat dispozițiile art.71 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și pe cele ale art.164 și art.165 lit.e) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, circulând pe un drum național, sector de drum pe care circulația vehiculelor cu tracțiune animală este interzisă, se afla în stare de ebrietate și nu a circulat pe acostamentul drumului.

În legătură cu natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, instanța reține, în defavoarea inculpatului, că rezultatul se concretizează în infirmitatea psihică produsă persoanei vătămate care constă într-o demență posttraumatică, din actele medicale rezultând că starea de sănătate a acesteia este una care se degradează continuu urmare a leziunilor suferite.

Raportat la motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, acestea nu pot fi analizate în prezenta cauză, față de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta, respectiv din culpă fără prevedere.

Cu privire la natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, instanța reține că, din analiza certificatului de cazier judiciar al inculpatului C........ M.......(fila 15 d.i.), precum și din relațiile transmise de către Judecătoria Caracal și Judecătoria Slatina (filele 44-61 d.i.), reiese că prezenta infracțiune a fost comisă în concurs real, în sensul art.38 alin.(1) din Codul penal, cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin.(1) din Codul penal, pentru care, prin Sentința penală nr.106 din data de 02.02.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, definitivă prin neapelare în data de 20.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare a cărei aplicare a fost amânată pe un termen de supraveghere de doi ani, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în respectivul termen de supraveghere.

De asemenea, prezenta infracțiune a fost comisă în concurs ideal, în sensul art.38 alin.(2) din Codul penal, cu infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art.192 alin.(1) și (2) din Codul penal, pentru care, prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de patru ani, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în aceeași împrejurare cu fapta de ucidere din culpă, persoană vătămată pentru această din urmă infracțiune fiind soțul persoanei vătămate din prezenta cauză, respectiv F.............. T.............., conducătorul vehiculului cu tracțiune animală.

Se va reține, totuși, în favoarea inculpatului aspectul potrivit căruia prezenta infracțiune nu este de aceeași natură cu cea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, aspect ce denotă că inculpatul nu a perseverat în greșeala anterioară. Se va reține, totodată, în favoarea sa, faptul că prezenta infracțiune a fost comisă în concurs ideal cu infracțiunea de ucidere din culpă, întrucât urmare a aceleiași acțiuni a inculpatului s-au produs atât decesul conducătorului vehiculului cu tracțiune animală, cât și vătămarea corporală a soției acestuia, persoana vătămată din prezenta cauză, inculpatul nesăvârșind infracțiunile din culpă la momente diferite, ceea ce relevă că evenimentul este unul singular în comportamentul inculpatului, acesta nedovedind o încălcare repetată a dispozițiilor legale.

Cu privire la conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța reține că inculpatul a manifestat o atitudine cooperantă faţă de organele judiciare, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecății, acesta înțelegând consecințele faptei sale și recunoscând-o. Mai mult, imediat după săvârșirea faptei, acesta nu a părăsit locul accidentului, ci a alertat organele competente pentru ca victima să primească ajutor.

Raportat la nivelul de educație, vârsta, stare de sănătate și viața socială a inculpatului, instanța reține, în favoarea sa, că inculpatul are 26 de ani, acesta este încadrat în muncă, având meseria de stivuitorist, este angajat pe durată nedeterminată de peste un an de zile, fiind recunoscut atât la locul de muncă, cât și în societate ca o persoană responsabilă, muncitoare, serioasă, amabilă (filele 30-37 d.i.). Acesta are un nivel de educație mediu. Față de aceste aspecte, instanța apreciază că inculpatul se încadrează într-un standard de normalitate socială, iar nivelul de instruire al acestuia îi permite conștientizarea pericolului creat pentru valorile sociale amintite.

Având în vedere aplicarea criteriilor de mai sus la situația concretă din cauză, instanța urmează a alege, ca pedeapsă ce va fi aplicată inculpatului, pedeapsa închisorii. Astfel, instanța consideră că, în aprecierea referitoare la alegerea speciei de pedeapsă, au cântărit mai mult aspectele reținute în defavoarea inculpatului, respectiv faptul că infracțiunea a fost săvârșită într-o modalitate ce indică o periculozitate sporită a inculpatului, precum și gravitatea leziunilor traumatice produse persoanei vătămate.

În ceea ce privește aspectele favorabile reținute cu privire la inculpat, deși importante în analiza efectuată de instanță cu privire la stabilirea speciei de pedeapsă, acestea vor dobândi o valoare mai ridicată în cursul individualizării pedepsei alese și a modului ei de executare.

Referitor la acest ultim aspect, art.74 alin.(1) din Codul penal impune utilizarea criteriilor de mai sus și pentru stabilirea duratei pedepsei. Se reține că limitele speciale ale închisorii prevăzute art.196 alin.(3), respectiv de la 6 luni la 3 ani au fost micșorate, odată cu încuviințarea de către instanță a cererii inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, devenind de la 4 luni la 2 ani.

Prin urmare, având în vedere analiza efectuată mai sus, pe deplin aplicabilă și în această situație, instanța, luând în considerare aspectele favorabile reținute în sarcina inculpatului, urmează a se orienta spre maximul special al pedepsei închisorii, astfel cum acesta a fost diminuat, urmând a-l condamna pe inculpatul C........ M.......la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

În temeiul art. 67 alin.(1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din Codul penal, față de natura și gravitatea rezultatului infracțiunii, instanța va interzice inculpatului C.......... M.........., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din Codul penal, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, dacă aceasta va deveni executabilă.

Așa cum s-a arătat mai sus, prezenta infracțiune a fost comisă în concurs real, în sensul art.38 alin.(1) din Codul penal, cu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută și pedepsită de art.336 alin.(1) din Codul penal, pentru care, prin Sentința penală nr.106 din data de 02.02.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, definitivă prin neapelare în data de 20.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare a cărei aplicare a fost amânată pe un termen de supraveghere de doi ani, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în respectivul termen de supraveghere.

Totodată, prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de patru ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.(1) și (2) din Codul penal, fiind, totodată, menținut beneficiul amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr.106 din data de 02.02.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, definitivă prin neapelare în data de 20.02.2018.

Instanța reține că, potrivit art.88 alin.(3) și (4) din Codul penal, dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni. Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, având în vedere că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită din culpă, ne aflăm în ipoteza prevăzută de art.88 alin.(4) din Codul penal, respectiv în cazul revocării facultative a amânării aplicării pedepsei.

Raportat la forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta din prezenta cauză, aceasta aflându-se în concurs ideal și cu infracțiunea de ucidere din culpă, cele două fapte fiind comise prin aceeași acțiune, în aceeași împrejurare, față de faptul că inculpatul nu a perseverat în comportamentul infracțional privind lezarea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, neconducând în stare de ebrietate la momentul producerii accidentului din prezenta cauză, aspect ce denotă că acesta nu a dat dovadă de rea-credință și și-a însușit ”lecția” primită după săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, instanța, în temeiul art.88 alin.(4) din Codul penal, va menține beneficiul amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare stabilite în sarcina inculpatului prin Sentința penală nr.106 din data de 02.02.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.........../311/2017, definitivă prin neapelare în data de 20.02.2018.

În temeiul art.40 alin.(1) din Codul penal, instanța va constata, așa cum s-a arătat mai sus, că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.(1) și (2) din Codul penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de patru ani.

Prin urmare, instanța constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.97 alin.(1) din Codul penal referitoare la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit cărora dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Inculpatul C........ M.......a săvârșit infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze înainte de rămânerea definitivă a Sentinței penale nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțate de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020. Prezenta infracțiune a fost descoperită înainte de expirarea termenului de supraveghere de 4 ani, termen care a început să curgă, conform sentinței mai sus amintite, de la data rămânerii definitive a acesteia, respectiv de la data de 17.11.2021, când Curtea de Apel Craiova a desființat în parte sentința penală de mai sus, numai pe latură civilă. Totodată, pentru infracțiunea din prezenta cauză, ce atrage anularea suspendării executării pedepsei, așa cum anterior s-a arătat, instanța a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Având în vedere dispozițiile art.97 alin.(1) din Codul penal, ca urmare a constatării îndeplinirii tuturor condițiilor, anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere este obligatorie.

În consecință, instanța, în temeiul art.97 alin.(1) din Codul penal va dispune anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită în sarcina inculpatului C........ M.......prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020.

În temeiul art.97 alin.(1) teza finală cu referire la art.38 alin.(2) raportat la art.39 alin.(1) lit. b) din Codul penal, constatând incidenţa concursului de infracţiuni, instanţa va contopi pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză (1 an şi 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal raportat la art.194 alin(1) lit.a) din Codul penal) cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192 alin.(1) și (2) din Codul penal, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Instanța va constata că, prin Sentința penală nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, au fost aplicate și pedeapsa complementară și cea accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.(1) lit.a), b) și i) din Codul penal, respectiv a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și de a conduce orice categorie de vehicule, pentru care legea impune obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, pedepsele complementare stabilite pentru infracțiunile concurente se aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul C........ M.......să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din Codul penal, pe o durată de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii..

În temeiul art. 45 alin. (4) din Codul penal, instanța va scădea din durata de 5 ani a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din Codul penal, aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani, partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale (de la data de 17.11.2021 și până la data de 05.01.2023).

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, pedepsele accesorii stabilite pentru infracțiunile concurente se vor aplica pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul C........ M.......să execute pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, dacă aceasta va deveni executabilă.

Observând, totodată, posibilitățile inculpatului de îndreptare, evaluate pe baza înțelegerii în viitor de către acesta a urmărilor faptei sale, dar și a vârstei acestuia și a situației sale socio-profesionale, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare este suficientă și, chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, impunându-se supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Aceasta pentru că inculpatul este o persoană tânără, în vârstă de numai 26 de ani, iar executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare i-ar marca ireversibil dezvoltarea pe plan personal, profesional și social. La acest moment, inculpatul este încadrat în muncă, având referințe foarte bune de la societatea unde își desfășoară activitatea, are un loc de muncă stabil, având încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată, este integrat social, iar de la data săvârșirii faptelor care au atras răspunderea sa penală și până în prezent (prin urmare, pentru o perioadă mai mare de 4 ani de zile), acesta și-a corijat comportamentul, nemaisăvârșind fapte de natură penală care ar putea să releve o perseverență infracțională a acestuia, cu atât mai mult cu cât ultimele două fapte din antecedența penală a acestuia au fost săvârșite din culpă și în aceeași împrejurare. Extragerea inculpatului din societate, din mediul în care este integrat social și profesional, ar conduce la frânarea dezvoltării sale, fiind evident că, după o posibilă executare în regim de detenție, reintegrarea acestuia în societate va fi dificilă, din moment ce își va pierde actualul loc de muncă, va întâmpina dificultăți majore în găsirea unui alt loc de muncă pentru a se întreține, iar relațiile sale atât cu persoane din familie, cât și cu persoane din comunitatea în care trăiește ar putea fi alterate ireversibil.

Astfel, cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța are în vedere dispozițiile art. 91 din Codul penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum şi de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, potrivit art.97 alin.(2) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni sau pluralitate intermediară, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunțat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Instanța constată că aceste condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă cu închisoarea de 3 ani, durată ce respectă limita prevăzută de art.91 din Codul penal, inculpatul, deși a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an, această condamnare a survenit pentru o infracțiune din culpă, infracțiune exceptată potrivit art.91 alin.(1) lit.b) teza a II-a, acesta și-a dat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în ipoteza condamnării (declarația dată în ședința publică din 11.10.2022- fila 38 d.i.), nu a încercat să se sustragă de la procesul penal și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, iar instanța consideră că nu este necesară executarea pedepsei aplicate, fiind însă necesară supravegherea conduitei inculpatului.

O astfel de modalitate de individualizare a executării pedepsei în cauza de faţă poate conduce la înlăturarea riscului repetării comportamentului infracţional prin îmbunătățirea abilităţii de a gestiona situaţiile de risc, prin implicarea inculpatului în activităţi şi facilitarea accesului la alte programe. Or, pentru atingerea acestor obiective, suportul instituţional apare ca necesar.

Prin urmare, în temeiul art.91 din Codul penal, instanța urmează a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 92 și 97 alin.(2) din Codul penal, instanţa va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr.89 din data de 10.03.2021 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul penal nr......../207/2020, definitivă prin Decizia penală nr.1470 din data de 17.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr......../207/2020, respectiv de la data de 17.11.2021.

Instanţa va încredinţa supravegherea inculpatului C........ M.......Serviciului de Probaţiune Olt.

În temeiul art.93 alin.(1) lit.a)–e) și art.92 alin.(3) din Codul penal raportate la art.404 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa urmează a îl obliga pe inculpatul C........ M.......ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art.93 alin.(2) lit. b) din Codul penal raportat la art.404 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa va impune inculpatului C........ M.......executarea următoarelor obligaţii: să urmeze un curs de calificare profesională și să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art.93 alin. (3) din Codul penal coroborat cu art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanţa va impune inculpatului C........ M.......obligaţia să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entități indicate cu listă de către Serviciul de Probaţiune Olt şi cu care s-a încheiat protocol de colaborare: Spitalul Județean de Urgență Slatina sau Consiliul Local Slatina – Direcția Administrare Patrimoniu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art.91 alin.(4) și art.96 din Codul penal, instanţa va atrage atenţia inculpatului C........ M.......asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art.96 alin. (1), (2) şi (4) din Codul penal, respectiv nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse, nerespectarea obligațiilor civile, săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, cu referire la Decizia Î.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii nr. 20/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1103 din 16 noiembrie 2022, instanța, față de împrejurările concrete de săvârșire a faptei din prezenta cauză și față de comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei, va constata că nu se impune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.......... M.........., în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, deși infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.(2) și (3) din Codul penal, săvârșită de inculpat, este prevăzută în anexa Legii nr.76/2008.

Pe latură civilă, instanța reține că persoana vătămată F.......... A..........s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 510 000 de lei, din care suma de 10 000 de lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, iar suma de 500 000 de lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale (filele 20-26 d.u.p.).

În virtutea art. 19 alin. (5) din Codul de procedură penală, „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile”.

Potrivit art. 1349  alin. (1) și (2) din Codul civil, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

Potrivit art. 1357 coroborat cu art. 1381 din Codul civil, autorul prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită răspunde pentru cea mai ușoară culpă, iar persoana prejudiciată are, la rândul său, dreptul corelativ la reparație.

Din aceste dispoziții legale rezultă că, pentru atragerea răspunderii civile delictuale, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicită, vinovăția autorului faptei ilicite, existența prejudiciului, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Raportând dispozițiile legale menționate la situația de fapt expusă, instanța constată întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale. Astfel, este evident că prin fapta sa ilicită, săvârșită cu vinovăție, inculpatul a cauzat un prejudiciu părții civile între fapta inculpatului și prejudiciile cauzate existând legătură de cauzalitate.

Cu privire însă la evaluarea prejudiciul material rezultă că persoana vătămată nu a indicat, în concret, în ce constă acesta, rezultând, însă, din declarațiile martorilor și părții civile, că acesta s-ar referi la cheltuielile făcute cu îngrijirile medicale și la contravaloarea calului și căruței distruse în urma accidentului.

Cu toate acestea, instanța reține că, în speță, nu s-a dovedit care au fost cheltuielile efectuate de victimă cu îngrijirea medicală, aceasta nedepunând la dosar înscrisuri care să ateste efectuarea acestor cheltuieli, simplele declarații de martori nefiind suficiente în acest sens.

Totodată, în ceea ce privește contravaloarea calului și căruței distruse în urma accidentului, instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, a cărei urmare imediată constă în atingerea adusă sănătății și integrității corporale a victimei, urmarea imediată a acesteia nefiind distrugerea unui bun.

În consecință, întrucât, din probele administrate în cauză, nu s-a putut proba prejudiciul material produs persoanei vătămate prin vătămarea corporală și, totodată, inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru o infracțiune de distrugere, instanța reține că nu poate fi acordată părții civile suma de 10000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.

Cu privire la despăgubirile pentru daune morale solicitate de partea civilă F.......... A........., în raport cu fapta de lovire sau alte violenţe (500 000 de lei), instanţa reţine că, faţă de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanţelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensaţie persoanei vătămate pentru consecinţele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere şi faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuşi o sursă injustă de îmbogăţire sau un pretium doloris (preţ al durerii).

Referitor la acoperirea prejudiciului nepatrimonial, legislația şi practica judiciară nu au stabilit criterii precise de determinare a daunelor morale, însă instanța trebuie întotdeauna să stabilească un echilibru între acestea și sumele de bani acordate, astfel încât nici să nu reprezinte o despăgubire derizorie, dar nici să nu reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probele administrate (Î.C.C.J. Secția penală, Decizia nr. 2617/2009; Î.C.C.J. Secția penală, Decizia 159/A/04.05.2017).

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 din Codul civil, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 din Codul civil) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative. În ceea ce privește modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat. (Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în daune morale).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Așadar, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză pe latură civilă, în mod cert, partea civilă a suferit un prejudiciu moral, cauzat de suferința provocată de accident, de perioada în care a fost internată și celelalte proceduri medicale la care a fost supusă pentru vindecare. Reținem că persoana vătămată a avut dificultăți de motilitate (a fost nevoită să folosească pentru deplasare un scaun cu rotile timp de o lună după externare), a fost nevoită să urmeze mai multe proceduri de recuperare medicală, să ia medicație contra durerii. Mai reținem că la momentul producerii accidentului victima avea vârsta de 63 de ani, avea o viață activă, aceasta lucra în gospodăria proprie, dar și a altor persoane în  schimbul unor sume de ban i- activitate ce presupunea (printre altele) o bună coordonare neuro-motorie, activitate imposibil de realizat în perioada de recuperare, dar și în prezent. Totodată, anterior accidentului, persoana vătămată era cea care avea grijă de familie, crescându-și nepoții ai căror părinți erau plecați la muncă în străinătate. De asemenea, din declarațiile martorilor susținute de înscrisurile medicale de la dosarul cauzei, a reieșit că persoana vătămată, anterior producerii accidentului, era un om sănătos, care nu urma niciun fel de tratament medical.

În prezent, persoana vătămată a dezvoltat o demență posttraumatică, care o face dependentă de un tratament neurologic și psihiatric și de ajutorul permanent al familiei inclusiv pentru necesități fiziologice. În plus, starea psihică a acesteia s-a degradat, prezentând halucinații, insomnii și amnezie.

Nu în ultimul rând, așa cum reiese din înscrisurile medicale, starea de sănătate a persoanei vătămate este una care nu mai poate evolua favorabil, ci, din contră, aceasta se degradează semnificativ, ceea ce înseamnă că persoana vătămată nu va reveni niciodată la starea de sănătate anterioară accidentului și suferința acesteia este ireversibilă.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa reţine că acordarea unei sume cu titlu de despăgubiri pentru daune morale se impune în cauză, însă nu în cuantumul solicitat de partea civilă, ci acordarea unei sume în cuantum de 300 000 de lei cu acest titlu constituie o compensare efectivă, dar şi o satisfacţie echitabilă pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de persoana  vătămată ca urmare a faptei inculpatului.

Pentru a stabili persoana care va plăti despăgubirile stabilite, instanța are în vedere că, potrivit art. 86 din Codul de procedură penală, persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numește parte responsabilă civilmente.

Așadar, partea responsabilă civilmente este parte in procesul penal şi răspunde în acest cadrul numai pe latură civilă pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune de către inculpat, însă numai în condițiile legii civile, respectiv în baza unei obligații legale sau convenționale. Prin noua definiție a părții responsabile civilmente, intenția legiuitorului a fost aceea de a rezolva complet conflictul de drept intervenit, atât sub aspectul laturii penale cât si sub cel al reparării pagubelor cauzate prin infracțiune, în limitele impuse de desfășurarea într-un termen rezonabil a procesului penal, fiind extinsă sfera persoanelor care fac parte din noțiunea de parte responsabilă civilmente prin includerea persoanelor care, potrivit legii civile, au obligația convențională de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Totodată, potrivit art.2223 alin.(1) din Codul civil, în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar potrivit art.2224 alin.(1) și (2) din același act normativ, drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

De asemenea, prin Decizia nr.1 din 2016 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 258 din 06.04.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

În cuprinsul deciziei menționate, s-a arătat, între altele, că plecând de la natura specială a contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie, asigurătorii de răspundere civilă obligatorie au calitatea de părți responsabile civilmente în procesul penal pentru prejudicii produse de asigurații lor prin accidente de vehicule, atât în temeiul legii civile cât şi în temeiul contractului de asigurare.

În același timp, potrivit art.11 alin.(1) și (2) lit. a) din Legea nr.132/2017, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Conform verificărilor efectuate, s-a constatat că la data producerii accidentului rutier, autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA la societatea de asigurări S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A., cu polița activă în perioada 16.07.2018-15.07.2019 (fila 116 d.u.p.).

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 alin.(1), art. 25 alin. (1) și art.86 din Codul de procedură penală cu referire la art. 1349, art.1357, art.1381, art.2223 alin.(1) și art.2224 alin.(1) și (2) din Codul civil și art.11 alin.(1) și (2) din Legea nr.132/2017, instanța va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă F.......... A..........și, pe cale de consecință, o va obliga pe partea responsabilă civilmente S.C. Euroins România Asigurare Reasigurare S.A. la plata către partea civilă F.......... A..........a sumei de 300 000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Instanța stabilește drept cheltuieli de judecată suma de 1000 de lei, constând în cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară, precum și în cursul judecății.

Astfel, în baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1000 de lei, din care 500 de lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale (conform actului de sesizare a instanței) și 500 de lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul procedurii de cameră preliminară (100 de lei) și judecății (400 de lei).

În temeiul art.275 alin.(6) din Codul de procedură penală, suma de 470 de lei reprezentând onorariul doamnei avocat Petrescu Ileana, desemnată din oficiu, conform Delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1040/2022 emise de Baroul Olt, pentru a asigura asistența juridică a persoanei vătămate F.......... A..........în faza de judecată, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu persoanei vătămate a fost stabilită potrivit art.5 alin.(1) lit. d) din Protocolul tripartit – între UNBR, Ministerul Justiției și Ministerul Public  – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală din 14.02.2019, în vigoare la data desemnării apărătorului.

Postat 31.01.2023

Domenii speta

Spete similare