Contestaţie decizie de concediere

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA ***

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ***

ASISTENT JUDICIAR: ***

ASISTENT JUDICIAR: ***

GREFIER: ***

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanţii ***, în contradictoriu cu pârâta *** având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în  şedinţa publică din 02.05.2017 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16.05.2017 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23.05.2017 când:

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul * la data de * reclamanţii  *** au formulat in contradictoriu cu pârâta ***., contestaţie împotriva deciziilor pe sancţionare disciplinara si de concediere disciplinara solicitând  ca prin hotararea ce se va  pronunţa, sa  se dispună: anularea deciziilor de concediere disciplinara emise de către pârâta *** sub nr. 788/04.10.2016 pentru ***, nr. 791/04.10.2016 pentru ***, nr. 790/04.10.2016 pentru ***, nr. 789/04.10.2016 pentru ***, repunerea reclamanţilor in situatia anterioara emiterii deciziilor de concediere cu reintegrarea acestora pe posturile detinute anterior concedierii disciplinare in cadrul pârâtei, obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data emiterii deciziilor de concediere contestate si pana la reintegrarea efectiva in funcţie a fiecaruia in parte, obligarea pârâtei la plata către stat a tuturor contribuţiilor raportate la salariul acestora (impozite, contibuţii sanatate, contribuia sociale, şomaj, ele.), aflate in sarcina pârâtei, in conformitate cu legislaţia in vigoare, de la data desfacerii contractelor individuale de munca, si pana la data integrării efective, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale către fiecare reclamant, anularea deciziilor de sancţionare cu avertisment emise de către pârâta ***sub nr.780/29.09.2016 pentru ***, nr. 781/29.09.2016 pentru ***, nr. 782/ 29.09.2016 pentru *** * nr. 783/29.09.2016 pentru ***, anularea deciziilor de sancţionare cu reducerea salariului cu 5% pe 2 luni emise de către pârâta ***sub nr. 784/03.10.2016 pentru **, nr. 785/03.10.2016 pentru ***, nr. 786/03.10.2016 pentru ***, nr. 787/03.10.2016 pentru *** si restituirea contravalorii reţinuta din salariu, obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale, pentru tratament ostil, degradant si umilitor, pentru incălcarea demnitatii, onoarei si reputatiei acestora pe parcursul cercetărilor disciplinare si prin emiterea deciziilor de desfacere disciplinara contestate, precum si dobandirea si agravarea unor afecţiuni medicale relativ permanente, pentru lipsirea acestora de mijloace de existenta, pentru punerea in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile asumate fata de terţi si de nevoile familiilor acestora, pentru afectarea vieţii de familie, pentru restrictionarea temporara si pentru unii definitiva a stilului de viata avand in vedere incapacitatea vadita de a ascede la funcţii publice unde se solicita prezentarea de recomandari si dovezi despre modul in care s-a terminat ultimul raport de munca, in speţa la pârâta ***.

In motivarea acţiunii reclamanţii au  arătat că se impune sa prezinte desfasurarea raporturilor de munca ale acestora cu unitatea, anterior lunii martie 2014, respectiv pana la decesul intempestiv al ultimului sef al structurii juridice dl.***, acesta fiind un istoric al normalitatii, a desfasurarii raporturilor de munca in concordanta cu principiile prevăzute de Codul Muncii si a altor prevederi legale incidente.

In perioada mentionata mai sus, figureaza semnate fisele de post, convenita norma de munca, figureaza luarea la cunostiinta de prevederile Regulamentului Intern aplicabil (regulament ce era anexa la Contractul Colectiv de Munca ***) si a oricăror si tuturor documentelor necesare desfasurarii activitatii in aeroport, locul de munca principal, incluzând fise de securitate aeronautica (este zona de securitate aeronautica aeroportul unde e sediul angajatorului, se verifica de către Direcţia de Securitate Aeronautica a SRI tot istoricul persoanei), norme de protectie si securitate in munca, regulamente de securitate a informaţiilor, regulament de acces in zonele de securitate aeronautica si altele.

De asemenea, pana la data mentionata mai sus, au fost intocmite, de către şeful direct cu studii de specialitate juridica, fise de evaluare a performantei salariatului, asa cum prevede C. Muncii in art. 40 alin. (1) lit. f), existând o continua imbunatatire a performantei in munca a acestora.

Mai mult, acesta coordona activitatea direcţiei juridice, in sarcina lui fiind atributia de colaborare cu celelalte structuri ale companiei si cu managementul companiei.

Referitor la activitatea in cadrul Direcţiei Juridice, aceasta era foarte bine organizata, orice lucrare repartizata era in prealabil discutata si analizata impreuna cu seful ierarhic-jurist, se discutau cu acesta masurile concrete de aparare pentru fiecare litigiu in parte, acesta repartiza lucrările cu luarea in calcul a dificultatii acestora si a volumului de munca al fiecărui consilier juridic in parte.

De asemenea, şeful direct era cel care participa la şedinţele de lucru cu conducerea ***, persoanele angajate cu funcţie de execuţie (cazul reclamanţilor) neavand atributii in acest sens.

Pe de alta parte, avand in vedere ca volumul de munca al acestora (dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 26/2012, aceştia au preluat administrarea celor 300 de dosare la vremea respectiva, norma de munca crescând semnificativ in raport cu salariul de 2.800 lei, salariu mult mai mic decât al celorlalţi patru colegi - consilieri juridici de la Compartimentul Consultanta si Avizare), şeful direct a initiat negocierea cu conducerea ***, in vederea corectării disproporţiei intre munca prestata si salariul foarte mic al acestora.

Ceea ce au dorit sa sublinieze este faptul ca, era impetuos necesar si important ca Direcţia Juridica sa aiba un sef de formaţie jurist, care sa inteleaga specificul muncii si in aceiaşi timp sa poata sa prezinte rezultatele muncii acestora si sa le reprezinte interesele in raport cu managementul companiei, fapt care nu s-a dorit nici un moment dupa data decesului şefului Direcţiei, angajatorul manifestand un dezinteres total fata de acest aspect.

Cauza a celor mentionate mai sus, a devenit deteriorarea treptata a raporturilor de munca din vina exclusiva a angajatorului (in special a directorilor companiei) survenita ca urmare a refuzului Companiei *** de a numi un sef ierarhic superior de specialitate, asa cum prevedea Statutul ***, asa cum a solicitat Consiliul de Administraţie *** in repetate rânduri, inca din iulie 2015 si asa cum s-a constatat si prin Decizia definitiva a Curţii de Apel Bucureşti nr. 1741/04 aprilie 2016 pronuntata in Dosarul nr. 430/93/2015.

La data desfacerii disciplinare a contractului de munca, fiecare dintre aceştia aveau deja peste 15 ani vechime in profesii juridice iar impactul negativ al unei desfaceri disciplinare a raporturilor de munca este foarte puternic, constând in a nu îşi putea continua carierele juridice intrucat, in accepţiunea oricărui eventual viitor angajator fie el institutie de stat, angajator privat sau client individual, desfacerea contractului individual de munca avand la baza o cercetare disciplinara va avea mari rezerve cu privire la imaginea acestora profesionala, aceasta fiind grav vatamata.

Imputarea solidară de aşa zise „abateri disciplinare reclamanţilor, angajatrul şi-a permis în repetate rânduri să  abuzeze de instituţia cercetării disciplinare, pentru a-i sancţiona, de parcă  ar exista vreun temei legal sau contractual de solidaritate contractuala de genul garantare pentru altul fidejusiune s.a.m.d. Pentru acest motiv exista consorţiu procesual, au fost tratati, s-a mentionat in toate deciziile si actele angajatorului ca ar răspunde si face fapte/acte in solidar, fara nici un temei, intrucat angajatorul crede sincer si fara baza legala sau acte ca are temei (in lipsa unui sef al structurii juridice ) sa îi traga la răspundere in solidar.

Incapacitatea vadita a angajatorului de a găsi soluţii legale si in termen, spre rezolvarea problemelor legale ale acestora, rezultate din raporturile de munca cu pârâta, drepturi legate de salurizare, respectarea normării muncii asa cum prevede CCM ***, formare profesionala, acordare de drepturi asimilate si parte a salariului precum diurna, bonuri de masa, bonuri de combustibil in perioada martie 2014-oclombrie 2016, desi aceştia au prezentat conducerii companiei in nenumarate rânduri, in scris, situatia acestora si rezolvarea acesteia cu motive reale si concrete (au prezentat detaliat, pe ore, activitatea fiecaruia dintre  aceştia, au solicitat, in vederea unei bune desfasurari a activitatii si a diminuării costurilor companiei, transformarea Departamentului Juridic in Serviciul Juridic, numirea unui Sef Serviciu din cei opt consilieri juridici si redistribuirea fondului de salarii prin crearea unor salarii apropiate ca valoare pentru toii cei opt consilieri juridici. S-a menţionat ca acest material a fost aprobat de către Consiliul de Administraţie, insa Directoratul *** nu l-a pus niciodata in aplicare). Ceea ce ar fi ramas in sarcina managementului ar fi fost numai punerea in executare a hotararii data de Consiliul de Administraţie daca ar fi existat dorinţa de a soluţiona situatia unui întreg departament, avand la dispoziţie toate materialele/datele/solutiile necesare rezolvării acesteia.

Afirmarea, prezentarea si susţinerea in fata organelor de control, a autoritatilor statului, a terţilor, a Consiliului de Administraţie *** si a Adunării Generale a Acţionarilor de fapte neconforme realitatii in ceea ce priveşte conduita profesionala a reclamanţilor in contra oricăror situaţii de fapt si a oricăror constaturi ale organelor de control ale autoritatii de stat, respectiv Curtea de Conturi si Ministerul Transporturilor.

Astfel, in anul 2015, Directorul Generat, a solicitat Corpului de Control al Ministerului Transporturilor, verificarea activitatii Compartimentului Litigii (nu a tuturor consilierilor juridici, ci doar a Compartimentului Litigii).

Prin Raportul Corpului de Control s-a constatat ca, ponderea de castig a dosarelor de către aceştia in favoarea *** este de 90%, ceea ce raportat in bani inseamna aproximativ 5 mil. euro castigati de către ***, pierderea fiind in jur de 300 mii euro.

Cu toate acestea, in mai 2016, managementul *** a prezentat Consiliului de Administraţie un material, cu privire la activitatea Direcţiei Juridice, cu propunerea desfiinţării acesteia si desfiinţarea posturilor acestora pentru motive ce nu tin de persoana salariaţilor. Materialul prezentat, a fost întocmit in totalitate pe date false privind salariile acestora, privind activitatea lor si „argumente” ce clar se refera la activitatea profesionala si nicidecum la reorganizarea activitatii companiei. La data respectiva, AGA nu a aprobat desfiinţarea Direcţiei Juridice.

Insa, angajatorul a stăruit in a dezinforma si a prezenta date/informatii false către AGA printr-un alt material, care a fost prezentat către AGA in iulie 2016 si urmare a caruia s-a decis desfiinţarea Direcţiei Juridice.

Aceştia au primit preavize de desfiinţare a posturilor in data de 31.08.2016, după care au urmat trei cercetări disciplinare.

Or, din comportamentul angajatorului reiese foarte clar ca, acesta a încercat prin orice modalitate desfiinţarea Direcţiei Juridice, fara a exista motive reale care ţin de aceştia, fara a exista motive reale legate vreo reorganizare, cel puţin cu privire la activitati juridice, fara a exista orice alt motiv care sa tina de persoana acestora (costurile cu onorariile avocaţilor sunt net superioare ca si valoare comparativ cu salariile de 2.800 lei, iar daca compania nu are fonduri, asa cum s-a afirmat si in materialele menţionate mai sus, in contradicţie cu angajarea de avocaţi, pe onoraţii, mult mai mari decât, salariile acestora, ar fi trebuit cel mult sa angajejze alţi consilieri juridici pe acelaşi salariu ca al acestora).

 Mai mult, chiar si fostul Director General -, a recunoscut intr-un e-mail postat pe intra netul companiei, ca motivul cel mai important pentru care a fost destituit, a fost refuzul acestuia de a pune in aplicare hotararea CA de desfiinţare a Direcţiei Juridice.

Prin Hotărârile Consiliului de Administraţie nr. 11/22.07.2014 si nr. 1/14.01.2015 li s-au impus o sarcina suplimentara Fisei Postului si li s-a solicitat un Raport privind situaţia reprezentării companiei in litigii.

In consideraţia acestor hotarari, ***a considerat ca au savarsit o „abatere disciplinara” comuna si de aceasta data si le-a emis decizii de sancţionare disciplinara cu reducerea de 10% a salariului de baza a fiecaruia dintre aceştia.

Prin Sentinta nr. 4355/25.04.2016 data de Tribunalul Bucuresti-Sectia a- VII-a in Dosarul nr. 31606/3/2015, instanta a constatat ca suntem in prezenta unei obligaţii care excede Fiselor de Post si contractelor individuale de munca ale reclamanţilor, ca aceasta sarcina nu a fost data „sub rezerva legalitatii” si „in condiţiile legii”, nu exista fapta culpabila a salariaţilor, dispunandu-se anularea deciziilor de sancţionare disciplinara emise reclamanţilor de către angajatorul ***.

Referitor la aplicarea de tratamente ostile si punerea intr-o situatie dificila ca urmare a faptului ca s-au adresat justiţiei si instanţele au constatat prin sentinţe definitive o serie de incalcari ale drepturilor acestora materiale si morale s-a precizat că este un tratament singular in sensul ca, cu titlul de exemplu si Directorul General *** are 4 dosare contra ***, Directorul Financiar un dosar, foştii membri CA - 6 dosare, fostul Director Administrativ - 4 dosare, exista numeroşi salariaţi cu funcţii de conducere - vreo 20 care au ajuns fiecare din ei la peste 25 de dosare contra *** si peste 250 de salariaţi cu mai mult de 5 procese contra *** in ultimii 10 ani. Este un drept pe care ceilalţi salariaţi si-l pot exercita neîngrădit conform art. 21 din Constituţie, fara sa sufere represalii din partea angajatorului, însă aceştia nu.

Referitor la caracterul simulat al emiterii deciziilor de sancţionare disciplinara in raport de prevederile art. 1 alin. (3) ai O.U.G. nr. 26 /2012, reclamanţii au arătat că C.N.T.A.R *** S.A. este o societate cu capital majoritar de stat aflata sub autoritatea acţionarului majoritar si autoritate de stal Ministerul Transporturilor si este definita de către O.U.G. nr. 109/201 1 ca fiind o întreprindere publica administrata privat.

Alături de aceste acte normative, i se aplica si dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 26/2012 care prevede in art. 1 alin. (3) urmatoarele:

"(1) Autoritatile si institutiile publice ale administraţiei publice centrale si locale, indiferent de modul de finanţare si subordonare, societatile naţionale, companiile naţionale si societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome care au in Structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare.

(2)In situatii temeinic justificate, in care activitalile juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare necesare autoritatilor si institutiilor publice prevăzute la alin. (1) nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridica angajat in aceste enlilati, poli fi achiziţionate servicii de aceasta natura, in condiţiile legii, numai cu aprobara:

(3)In situatii temeinic justificate, in care activitalile juridice de consultanta, de asistenţa si/sau de reprezentare, necesare societăţilor naţionale, companiilor naţionale si societcitilor comerciale, precum si regiilor autonome prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personului de specialitate juridica angajat in aceste entitati, poti fi achiziţionate servicii de aceasta natura, in condiţiile legii, numai cu aprobarea sau mandatar ea reprezentanţilor statului sau unităţilor  adminisrativ-teriloriale in organele de conducere ale acestora: a) de către ordonatorul principal de credite coordonator, in cazul celor la care statul este acţionar integral sau majoritar”.

Rezulta in mod clar ca numai Adunarea Generala a Acţionarilor ***, organul suprem de conducere al unitatii, format numai din reprezentanţi ai statului, este in masura sa aprobe desfiinţarea personalului propriu de specialitate juridica si achiziţionarea de servicii juridice de consultanta, ele asistenta si/sau de reprezentare.

Acest fapt e recunoscut de parata *** prin insasi Hotararile Adunării Generale a Acţionarilor din iunie si august 2015 prin care s-a desis achiziţionarea de servicii juridice pe legislaţia statului New York pentru firma de avocatura Knight si Asociaţii in vederea finalizarii unui leasing financiar pentru doua aeronave.

In concluzie, numai o Hotarare a Adunării Generale a Acţionarilor *** publicata in Monitorul Oficial al României prin care se decidea desfiinţarea structurii juridice din cadrul ***, era singura de natura sa constituie motiv real si serios de desfiinţare a posturilor subsemnaţilor.

Reclamanaţii au apreciat ca, un grup obscur de interese a găsit in Consiliul de Administraţie ***, organ neexecutiv de conducere (adica fara putere reala, avand doar posibilitatea de a face propuneri AGA si de a aproba anumite acte ale Directorului General conform propriului Statut ***) o portita in susţinerea desfiinţării structurii juridice si a posturilor acestora intrucat membrii Consiliului de Administraţie, desi ar trebui sa fie profesionişti in management, sunt in realitate un grup eterogen format din agenţi faliţi de publicitate si vanzatori de maşini uzate.

Consiliul de Administraţie a propus, in consecinţa, atat in data de 6 iulie 2016 cat si in data de 29 septembrie 2016 Adunării Generale a Acţionarilor ** desfiinţarea acestora, dar fara succes intrucat nu aveau o argumentaţie legala si coerenta, nu au efectuat nici un moment vreun audit al activitatii juridice si pe deasupra nici nu sunt capabili sa convingă pe cineva de ceva, lucru sesizat si de reprezentanţii statului care au ajuns la concluzia ca trebuie sa mai cheltuie *** cateva sute de mii de euro pe angajarea unui consultant extern - o firma de consultanta financiara in aviaţie care sa decidă ce rute sa opereze *** si cum sa fie restructurata societatea din punct de vedere operaţional.

Consecinţele respingerii de doua ori de către Adunarea Generala a Acţionarilor atat in data de 6 iulie 2016 cat si in data de 29 septembrie 2016 a propunerii de desfiinţare a posturilor acestora a constat in crearea unei frustari maxime a acestui, grup de interese si in luarea deciziei intempestive de confecţionare a unor decizii de sancţionare disciplinara spre a scapa de aceştia, întrucât pentru concedierea individuala a acestora, nu o puteau fundamenta pe o Hotarare AGA de desfiinţare a structurii juridice, singurul act ce putea susţine concedierea individuala a lor.

În Bugetul de Venituri si Cheltuieli ***, un veritabil act administrativ al administraţiei centrale de stat asa cum a fost aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 446/2016 nu s-au prevăzut si aprobat cheltuieli cu avocaţii pe legislaţia romana, ci numai pe legislaţia altor state.

Confecţionarea deciziilor de sancţionare disciplinara in cascada a inceput in data de 29 septembrie 2016, exact data in care reprezentanţii statului in Adunarea Generala a Acţionarilor au decis respingerea celei de-a doua propuneri a Consiliului de Administraţie de desfiinţare a structurii juridice si a posturilor noastre.

In conformitate cu anunţurile postate pe site-ul ***, s-a initiat inca din data de 22 august 2016 achiziţia de servicii juridice de reprezentare in litigii a ***, achiziţie facuta pe procedura de licitatie publica, adica pentru o valoare mai mare de 120.000 euro anual, pentru un contract valabil 3 ani, fara posibilitate de denunţare din partea ***, fara indici de performanta in sarcina câştigătorului licitatiei.

De altfel, insusi *** a postat un anunţ pe site, in data de 14 septembrie 2016, din care rezulta ca cei care au castigat licitatia sunt SCPA Volonciu si Asociaţii.

Asa cum se aştepta, castigatorul licitatiei a fost ***, castigator de altfel si al serviciilor de reprezentare in contra acestora din luna iunie 2016 (atunci a fost pe procedura de achiziţie prin cerere de oferta). Practic, pentru aceeaşi firma sunt doua feluri de onorarii, obtinute in doua proceduri distincte, valoarea contractelor acestora depăşind limita impusa de Regulamentul de Achiziţii *** si de Bugetul de Venituri si Cheltuieli.

Parata *** a reuşit performanta de a transforma o licitatie de achiziţii servicii juridice in 5 licitatii distincte (adica 5 proceduri a căror valoare estimata conform propriului regulament de achiziţii inseamna 120.000 euro pe an ori 5 licitatii, respectiv 600.000 Euro/an).

Acest fapt le-a dat de gândit participanţilor la licitatie care au pus intrebarea fireasca: a existat vreun audit al activitatii juridice din cadrul ***? Daca „Da” care erau cheltuielile cu consilierii juridici? Răspunsul dat de *** a fost succint in sensul ca nu a existat vreo auditare a costurilor si beneficiilor reale ale structurii juridice din cadrul ***.

Aşadar, fara o fundamentare de costuri a procedat angajatorul la indepartarea acestora disciplinara din cadrul ***, spre a nu fi obligat sa justifice o depăşire de peste 15 ori a cheltuielilor cu servicii juridice.

Prin Raportul Corpului de Control s-a constatat ca, ponderea de castig a dosarelor de către aceştia in favoarea *** este de 90%, ceea ce raportat in bani inseamna aproximativ 5 mil, euro castigati de către ***. pierderea fiind in jur de 300 mii euro.

Singurul care si-a dat seama ca nu este legal si ca nu trebuie sa isi asume riscuri penale, este fostul Director General Interimar al ***, dl. *.

Atunci când domnia sa a observat ca nu s-a aprobat de către Guvernul României in BVC (bugetul de venituri si cheltuieli) nici o cheltuiala cu avocaţii pe legea romana, ca Adunarea Generala a Acţionarilor a respins propunerile Consiliului de Administraţie *** de desfiinţare a structurii juridice, a decis sa se desesizeze de comiterea unei fapte penale si a declarat asta.

Reclamanţii au arătat că este evidenta simularea concedierii disciplinare a acestora in condiţiile in care primise, fiecare din aceştia, inca din data de 31.08.2016, preavize de concediere individuala cu expirarea termenului de preaviz in 5 octombrie 2016, in temeiul art. 65 alin. (1) C. Muncii, iar ***a emis in data de 5 octombrie 2016 inca 30 de preavize de concediere individuala, creând astfel premisele concedierii colective, fara respectarea de către angajator a prevederilor art. 68 si urm. din C. Muncii si cu incalcarea văditei a drepturilor acestora si a celorlalţi salariaţi ai ***.

Li s-au emis trei decizii de sancţionare, una după alta, in 5 zile consecutive de munca, pe 29.09.2016, vineri, luni pe 03.10.2016 si marti pe 04.10.2016, in condiţiile in care preavizul expira pe 05.10.2016.

In temeiul art. 65 alin, (1) si art. 75 alin. (1) C. Muncii au fost notificati cu privire la „desfiinţarea postului” fiecaruia dintre aceştia, acordandu-li-se preavizul in „perioada 01.09.2016-05.10.2016 (inclusiv)”

In perioada de preaviz pentru desfiinţarea postului, au fost in mod repetat „cercetaţi disciplinar” si li s-au emis si decizia de concediere, desi reclamantele *** s-au aflat in concediu de odihna conform art. 144 si urm. C. Muncii, iar reclamantul *** era in concediu medical, cu incidenţa art. 50 lit. b) C. Muncii si a suspendării de drept a contractului individual de munca.

Emiterea deciziilor de concediere a avut loc in ziua anterioara expirării termenului de preaviz iar comunicarea acesteia, prin posta, a avut loc ulterior expiram preavizului.

Conform R.I.L. nr. 8/8 decembrie 2014 (M.Of. 138/febr. 2015), nerespectarea termenului de preaviz, atrage nulitatea absoluta a măsurii concedierii si a deciziei de concediere.

In perioada de preaviz, au fost daţi afara din biroul in care îşi desfasurau activitatea, li s-au luat calculatoarele, actele, dosarele, legislaţia, internetul, fiind lasati in condiţii total improprii de desfasurare a activitatii acestora  (o incapere cu 4 scaune, un birou rupt si o canapea). Or, in perioada de preaviz, angajatorii au loate obligaţiile incumbate de legislaţie, inclusiv pe cea de a asigura ,,condiţii corespunzătoare de munca" conform art. 40 alin. (2) lil. c) C. Muncii.

Prin Decizia nr. 90/15.09.2016 a Directorului General li s-a solicitat, să părăsească biroului in mod intempestiv, in termen de 3 ore, având dreptul de a lua doar lucruri le personale. Avand in vedere ca, li s-a comunicat decizia in ziua de vineri, dupa-amiaza iar reclamantele *** si *** se aflau in concediu de ordihna, nepuntand ca ceilalţi doi reclamanţi sa preia lucrurile personale ale colegelor, s-a solicitat prorogarea termenului pana luni, sapatamana urmatoare, data la care salariaţii s-au conformat si au părăsit biroul.

In data de 5 octombrie 2016 au fost emise 30 de preavize de concediere individuala de către ***, fapt de natura a conduce la urmatoarele concluzii: acele 30 de preavize au fost intocmite cu cel puţin o saptamana inainte de a fi emise fix in 5 octombrie, respectiv in perioada in care angajatorul a confecţionat deciziile acestora de sancţionare si concediere disciplinara; emiterea deciziilor de desfacere disciplinara a CIM nu este intamplatoare pentru aceasta perioada. Deja pentru toti consilierii juridici din ***, in număr de 8 erau emise cele 8 Notificări de Preaviz si, practic se depasea valoarea prag impusa de art. 68 alin. (1) lit. e) din C. Muncii privind procedura concedierii colective, conducând unitatea la efectuarea de cheltuieli mai mari cu salariile compensatorii asa cum prevede CCM ***.  Practic, conducerea executiva ***, in speţa, Directorul General si neexecutiva, in speţa Consiliul de Administraţie erau deja in situatie delicata, in condiţiile in care, Adunarea Generala a Acţionarilor le-a refuzat a doua oara posibilitatea de a se incasa comisioane pe externalizarea serviciilor juridice, iar la momentul depăşirii valorii prag pentru salarii compensatorii deja reuşeau performanta de a depasi Bugetul de Venituri si Cheltuieli al ***, buget care nu prevede insa sume pentru salarii/indemnizaţii de concediere individuala sau colectiva.

De menţionai ca, insasi Curtea de Conturi a României a fost extrem de stricta in Rapoartele sale, imputând conducerii executive si neexecutive *** suma de 2.800.000 lei pentru cheltuieli peste buget cu salariile.

Referitor la comunicarea convocării scrise la cercetarea prealabilă reclamanaţii au arătat următoarele:

Reclamantul *** a primit Decizia nr. 781 din 29.09.2016 de sancţionare cu avertisment in data de 3.10.2016 prin condica si a semnat de primirea ei. A mai primit aceasta decizie in data de 7.10.2016 prin posta, semnând confirmarea de primire. Decizia nr. 785 din 3.10.2016 de sancţionare cu reducerea salariului cu 5 la suta pe o luna a primit-o in data de 7.10.2016 prin posta semnând confirmarea de primire. Decizia nr. 791 din 4.10.2016 de desfacere disciplinara a contratului individual de munca a primit-o prin posta in data de 14.10.2016, semnând confirmarea de primire.

Nu cunoaşte de ce a procedat angajatorul astfel, întrucât de-a lungul ultimului an a mai inteles sa îl sancţioneze disciplinar iar nu a refuzat nici un moment sa primească deciziile de sancţionare, înţelegând sa le conteste.

Nu înţelege de ce a procedat angajatorul intr-un mod atat de nelegal, sa nu ii comunice convocări la aceste cercetări disciplinare, sa nu ii permită sa se apare si de ce a inteles sa inceteze contractul de munca exact in momentul cand deja ii expirase preavizul si in opinia angajatorului nu mai avea de ce sa ii plateasca salariul.

Nici una dintre decizii nu i-a fost comunicata cu anexele despre care se face vorbire in conţinutul acestora.

Reclamanta *** a găsit in cutia poştala, in data de 12.10.2016, la întoarcerea sa din Italia, un plic in care se aflau toate cele 3 decizii contestate, fiindu-i inaintate prin Executor Judecătoresc. Nu cunoaşte data la care documentele i-au fost puse in casuta poştala, luând la cunoştinţa de acestea la data intoarcerii in tara.

Reclamanta a menţionat că s-a aflat in concediu de odihna începând cu data de 28.09.2016, fiind plecata in Italia. Mama sa, rezidenta in Italia, a fost operata in aceasta perioada, fiind diagnosticata cu cancer mamar.

A mai menţionat faptul ca, deciziile nu aveau nico anexa.

Astfel, la data emiterii celor trei decizii de sancţionare si de concediere se afla in concediu de odihna si plecata din tara, intervenind sancţiunea nulităţii absolute a acestora, în baza prevederilor art. 60 alin. 1 lit. h) din C. Muncii, concedierea salariatului nu poate fi dispusa pe perioada concediului de odihna.

Reclamanta a arătat că a înştiinţat angajatorul despre situaţia mamei sale si de asemenea a anexat la cererea de concediu si dovada programarii operaţiei si dovada plecării din tara.

Reclamanta ***, a ridicat toate deciziile de la Oficiul Postal in data de 13.10.2016, deciziile nu aveau nicio anexa.

In baza prevederilor art. 60 alin. 1 lii. h) din C. Muncii, concedierea salariatului nu poate fi dispusa pe perioada concediului de odihna. La data emiterii celor trei decizii de sancţionare si de concediere se afla in concediu de odihna.

Reclamantul *** a arătat că i-au fost comunicate toate cele 3 decizii contestate in data de 05.10.2016 prin Executor Judecătoresc, iar deciziile nu aveau nicio anexa. A semnat pentru primire, fiind la domiciliu din motive medicale, astfel cum rezulta din Certificatul medical seria CCMAJ/06.10.2016 acordat pentru perioada 05-07.10.2016, fiind incidente prevederile art. 50 lit. b) coroborat cu art. 60 alin. 1 lit. a) Codul muncii.

Conform art. 247 al. 1 din Codul muncii, angajatorului ii revine preorgativa disciplinară, cu dreptul de a aplica, conform legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de cale ori constata ca acest a săvârşit o abatere disciplinară.

Prin alin. (2) a aceluiaşi text de lege defineşte "abaterea disciplinara ” ca fiind o fapta in legătură cu munca si care consta intr-o acţiune sau inacţiune savarsita cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, prevederile contractului individuale de munca ale contractului colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Cu intentie si rea-credinta, angajatorul le-a comunicat deciziile contestate fara a fi insotite de anexele aratate in conţinutul fiecareia in parte, fiind pusi in acest fel, in situtia de a nu îşi putea face o aparare completa prin prezenta acţiune, angajatorul incalcandu-le dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si liberul acces la jutitie, drepturi conferite prin art. 6 si 13 C.proc.civ., art. 6 CEDO si art. 21 din Constitutie.

Pentru aceste considerente, au solicitat instantei sa pună in vedere angajatorului sa înainteze la dosarul cauzei - in suficiente exemplare pentru comunicare conform art. 150 C.proc.civ.-, toate înscrisurile si anexele de care angajatorul a făcut vorbire si a precizat in cuprinsul tuturor deciziilor contestate, rezervandu-şi dreptul de a formula cerere completatoare si precizatoare de acţiune conform art. 204 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziilor de sancţionare contestate in raport de dispoziţiile art. 251 alin. (2)Codul Muncii - respectiv lipsa convocării in scris si aplicarea sancţiunii nulităţii absolute conform art. 251 alin. (1) Codul Muncii, reclamanţii au arătat că pârâta *** nu a binevoit a-i convoca in scris la cercetările disciplinare asa cum prevede art. 251 alin. (2) C. Muncii, recunoaşte acest fapt si ca justificare afirma ca in speţa ar fi incidente prevederi din Regulamentul de Organizare si Funcţionare al C.N.T.A.R *** S.A.

Aceasta justificare este aberanta, Regulamentul de Organizare si Funcţionare al C.N.T.A.R *** S.A. este o creaţie proprie a angajatorului, nu este obiect al relaţiilor de munca si nu are incidenţa in speţa de fata.

Procedural vorbind s-a incalcat o dispoziţie obligatorie a legii, respectiv art. 251 alin. (2) C. Muncii, fapt de natura sa conducă la nulitatea absoluta a deciziilor de sancţionare in raport de prevederile art. 251 alin. (1) C. Muncii.

Convocările la cercetările disciplinare nu au fost efectuate, ci doar se mentioneaza in decizii ca au fi fost convocaţi in scris - fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziilor.

Cercetările disciplinare au fost desfasurate intr-un mod strategic si netransparent de către angajator, neaducandu-li-se la cunostiinta faptele pentru care sunt cercetati, astfel incat dreptul acestora la aparare a fost zădărnicit, contrar prevederilor art. 251 alin. (4) Codul Muncii, iar dreptul de a se apara, nici un moment, nu a fost respectat.

Relevant e insusi faptul ca pentru Mihaela Pascaru si Georgiana Fasie, Sindicatul, ale căror membre sunt nu a fost convocat, desi acest lucru era obligatoriu conform Contractului Colectiv de Munca ***.

Neconvocarea Sindicatului a căror membre sunt releva activitatea dolosiva a paratei si strategia ilegala de înfrângere completă a dreptului la aparare in cadrul cercetărilor disciplinare, de care nu aveau cunostiinta la acele momente.

Daca ar fi ştiut de aceste cercetări disciplinare, efectuate in perioada de preaviz si dupa desfiinţarea de către Consiliul de Administraţie *** a posturilor acestora (din data de 6 iulie 2016) ar fi putut sa se apere. Nu aveau niciun motiv sa nu se prezinte sau sa dea dovada de rea credinţa asa cum susţine parata in decizii, fiind in interesul acestora sa-şi susţină apararea drepturilor lor legitime.

De altfel, insusi parata *** recunoaşte intr-o adresa din septembrie 2016 semnata chiar de Directorul Administrativ, ca „ne-a desfiintat locurile de munca dar ca trebuie sa respectam disciplina muncii”. Or, din motive pur etice pana in ultima clipa au muncit, intocmind acte pentru *** si reprezentând in instanta compania, chiar daca aveau un birou cu 4 scaune si o canapea, fara calculator si mijloace tehnice adecvate profesiei.

Referitor la nelegalitatea deciziilor de sancţionare contestate in raport de dispoziţiile art. 252 alin. (3)si (4) raportat la art. 78 C. Muncii - in ceea ce priveşte comunicarea direct prin posta a deciziilor contestate in timpul concediului medical (pentru Contestatorul Rudolf Florian Cojocarii) si pentru ceilalţi dupa expirarea termenului de preaviz.

Prin deciziile emise de *** sub nr. 780/ 29.09.2016 pentru ***, nr.781/ 29.09.2016pentru ***, nr. 782/29.09.2016 pentru ***, nr 783/29.09.2016 pentru ***, au fost sancţionaţi pentru aceeaşi presupusa abatere disciplinara, respectiv pentru neindeplinirea Deciziei nr. 32.29.04.2016a Directorului General, in baza aceloraşi texte de lege, pentru aceeaşi motivatie faptică si juridica, cercetarea realizandu-se de către aceeaşi Comisie Disciplinara numita prin Decizia nr, 332/25.04.2016.

Conform conţinutului deciziilor contestate, constituirea comisiei de disciplina s-a realizat prin decizia nr 332/25.04.2016 pentru ca sa li se impute nerespectarea unei decizii ulterioare nr. 32/29.04.2016, fiind constituita comisia anterior emiterii deciziei pentru a cărei nerespectare s-a constituit comisia.

Fapta pentru care au fost sancţionaţi este comisa ulterior constituirii Comisiei de disciplina, iar Referatul de sesizare din 04.08.2016 este intocmit ulterior constituirii comisiei de disciplina in 25.04.2016.

Referatul de sesizare menţionat in preambulul deciziilor nu poate fi intocmit de directorul administrativ acesta nefiind şeful ierarhic. Acesta nu poate aprecia asupra vinovăţiei ori nevinovăţiei cu atat mai puţin sa faca propuneri de sancţionare disciplinara. Conform regulamentului intern, numai şeful ierarhic poate face propuneri de constituire de comisii de disciplina pentru salariaţi. In lipsa şefului serviciului juridic, post vacant, singura autoritate in fata careia răspund este directorul general.

De asemenea, Directorul Administrativ nu are studii de specialitate juridica, fiind inginer chimist si nu poate aprecia asupra activitatii lor juridice.

Nu au primit convocarea la cercetarea disciplinara. Se face vorbire despre convocare in cadrul art. 5 din decizii si se precizeaza ca ar reprezenta Anexe la deciziile emise, dar nici unul dintre aceştia nu au primit nici o anexa.

Fapta imputata acestora, prin art. 2 din Decizia Directorului General - CEO nr. 32 din 29.04.2016,s-a decis ca „după fiecare termen de judecata, consilierii juridici vor informa in scris superiorul ierarhic asupra tuturor acţiunilor intreprinse/ce se vor întreprinde, precum si asupra masurilor/soluţiilor ce se vor lua de către salariat pentru gestionarea eficienta, corecta si legala a litigiilor repartizate, in scopul neafectarii patrimoniului si imaginii Companiei ***, urmând ca dupa avizarea acestei informări salariatul sa o ataşeze la dosarul cauzei si sa acţioneze in consecinţa. Or, conform codului muncii, raporturile de munca se stabilesc in baza unui contract individual de munca, fundamentat pe principiul pacta sunt servanda, drepturile si obligaţiile angajatului/anagajatorului fiind stabilite prin acest act bilateral si consensual.

Conform art. 17 alin. 1 lit. d) C. Muncii, atributiile de serviciu sunt cele stabilite prin CIM si dezvoltate prin Fisa Postului, anexa la contractul individual de munca.

Fata de atributiile din Fisa Postului si CIM si obligaţiile si indatoririle reclamanţilor ce rezulta din Legea nr. 514/2003, privind Statutul profesiei de consilier juridic, reclamanţii nu au o asemenea obligaţie in sensul celei instituite prin punctul 2 din Decizia 32/29.04.2016 a Directorului General.

De asemenea, in situaţia in care i se traseaza angajatului o sarcina suplimentara fata de cele din CIM si Fisa Postului, aceasta trebuie sa fie clara si neechivoca si trebuie sa respecte atribuţiile postului.

Or, punctul 2 din Decizia 32/29.04.2016 a DG, pe langa faptul ca excede obligaţiilor mai sus indicate, este ambigua si neclara si nu respecta rezerva legalitatii.

Au trimis solicitare de clarificare a pct. 2 din decizie cu nr. 19326/23.06.2016 la care nu au primit răspuns, fapt recunoscut de insasi *** in decizia de sancţionare.

Prin aceasta solicitare au cerut explicitarea clara a obligaţiei impuse, in sensul de a li se comunica: ce anume doreşte sa fie informat ori ce acţiune doreşte sa intreprindă si ce masuri/soluţii doreşte sa ia, in condiitile in care, prin modul de concepere a obligaţiei, se deduce  că aceştia ar gestiona dosarele ineficient, incorect si nelegal si ar afecta patrimoniul ***.

Au solicitat punctual sa li se comunice: "Ce informaţii doriţi, care este natura ei si ce urmează să avizaţi, care este rostul şi finalitatea unei asemenea solicitări ori temeiul ei juridic.

I-au adus la cunostiinta ca semneaza toate actele procesuale si le fotocopiaza si poate cu uşurinţa sa observe daca este sau nu "corect, eficient si legal”: i-au readus la cunostinta lipsa Şefului Juridic si faptul ca Directorul General este cel care il substituie, dumnealui revenindu-i obligaţia de a lua masuri si de a găsi soluţii la litigiile companiei, sarcina ce nu poate fi transferata personalului cu funcţie de execuţie, cum este cazul acestora.

In esenţa, nu exista fapta culpabila a angajatului in condiţiile in care, sarcina este neclara si echivoca si nici nu au vreo obligaţie din cele menţionate in Decizia 32129.04.2016, aceştia avand funcţii de execuţie, nefiind sefi ori directori pentru a găsi soluţii sau masuri la litigiile companiei.

De altfel, la descrierea faptei, inclusiv *** a mentionat imposibilitatea de executare a deciziei datorita anibiguitatii si neclaritatii, fara a menţiona de ce nu s-a dat un răspuns la solicitarea acestora, dar reţinând in mod nelegal asa-zisa vinovăţie a angajaţilor.

Situatia Litigiilor pe care o intocmesc de 4 ani are rubrica "stadiu", in care se menţionează toate demersurile efectuate in orice dosar la orice termen. Acest format a fost agreat si primit de catre conducere pana acum fara nici o obiectiune, de asemea a fost primit de către audit, Corpul de Control al Ministerului Transportului, Curtea de Conturi. De asemenea, a transmis către conducerea pârâtei situatii ale avocaţilor care au avut in administrare dosare *** (Firmele Musat, Pop, Constantinescu), care cuprindeau cu mult mai puţine informaţii decât cele prezentate de aceştia si care oricum au fost acceptate de către conducerea ***.

De asemenea, ultima situaţie juridica transmisa conţine rubrica "masuri/soluţii ce s-au luat si se vor lua de către salariat pentru gestionarea eficienta, corecta si legala a litigiilor repartizate", situatie inaintata către conducere in iulie 2016, data anterioara asa-zisei cercetări disciplinare. Reprezentantul legal Trarom - in speţa, Directorul General- semneaza toate actele ce se depun in orice dosar (intampinari, răspunsuri la interogatorii, concluzii scrise, imputerniciri, ele.), astfel incat atata timp cat acestea au fost semnate si restituite spre a fi depuse la dosare, este de la sine-inteles ca acesta are cunostinta de masurile ce se luau in dosare. Mai mult, acesta mai nou, din anul 2015, are angajaţi consilieri personali, cu studii juridice, care s-ar fi ocupat si de "verificarea" documentelor întocmite de reclamanti in dosare.

 Regulamentul Intern nu le-a fost adus la cunostinta si nu produce efecte fata de aceştia, desi e temei de sancţionare in deciziile contestate.

Or, conform art. 243 alin. 1 C. Muncii, "Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora”.

Din discuţiile purtate cu angajatorul, au inteles ca acesta se aduce la cunostinta salaritatilor sub semnătură acestora, conform insasi conţinutului si clauzelor sale.

Or, pana la data concedierii nu au semnat pentru luarea la cunostinta a acestuia, Regulamentul invocat de *** prin deciziile contestate, neproducand efecte juridice fata de aceştia.

*** a solicitat clarificari prin nota Directorului General administrativ nr. 1188/1/22.06.2016 privind motivul neexecutarii pct. 2 din decizia 32/29.04.2016 insa nu a dat curs solicitărilor de clarificare din partea acestora.

Afirmaţia *** de la art. 7 paragraf ultim din decizia de sancţionare privind gradul de vinovăţie si comportamentul general al acestora salariaţi se refera la neindeplinirea unei dispoziţii anterioare date de Consiliul de Administraţie prin Hotararea nr. 5/03.03.2015, a făcut obiectul unei alte sancţiuni disciplinare ce a fost contestata, formandu-se dosarul nr. 31606/3/2015, dosar in care, Tribunalul Bucureşti, a admis contestaţia si a anulat deciziile de sancţionare pe motiv de neiegalitate a dispoziţiei angajatorului (Sentinta Civila nr, *** a Tribunalului Bucureşti).

Practic, ***, in justificarea gradului de vinovăţie si comportamentul general al angajatului, se foloseste si isi justifica masura disciplinara actuala pe luarea unei masuri discplinare anterioare calificata de instanta ca fiind abuziva si nelegala, dispunând anularea acestora.

De asemenea, salariata *** este încadrata la Compartimentul Consultanta si Avizare conform Deciziei nr. 774/17.11.2014/DRU reconfirmata prin Decizia nr. 555/07.08.2015/DRU, aceasta neavand atribuţii de a prezenta informări cu privire la activitataea Compartimentului Litigii iar sancţionarea disciplinara a acesteia este total nejustificata, aceasta neputand prezenta o informare despre o activitate pe care nu o desfasura.

De asemenea, salariata *** nu are Fisa Postului la care face referire decizia de sancţionare. Nu i s-a întocmit Fisa Postului la data încheierii contractului individual de munca si nici ulterior nu a semenat un asemenea document. Neexisland Fisa Postului, atribuirile sale sunt cele prevăzute prin CIM si prin legea consilierilor juridici.

In contextul cele mai sus aratate, nu se găsesc in situatia unei fapte care sa constituie abatere disciplinara, savarsita cu vinovăţie in exercitarea atribuţiilor de serviciu, raspunderea disciplinara neputand fi angajata.

În ceea ce priveşte sacţiunea disciplinară a reducerii salariului cu 5% pe doua luni, au arătat:

Prin deciziile emise de *** sub nr. 784/03.10.2016 pentru ***, nr. 785/03.10.2016 pentru ***, nr. 786/03.102016 pentru ***, nr. 787/03.10.2016 pentru ***, au fost sancţionaţi pentru aceeaşi presupusa abatere disciplinara, respectiv pentru neparticiparea in data de 25.07.2016 la o şedinţa de lucru avand ca tema trei dosare "repartizate reclamanţilor” si aflate in administrarea acestora, in baza aceloraşi texte de lege, pentru aceeaşi motivaţie faptica si juridica, cercetarea realizandu-se de către aceeaşi Comisie Disciplinara numita prin Decizia nr.332/25.04.2016.

În preambul exista o neconcordanta cu privire la data constituirii comisiei de disciplina prin Decizia nr. 332/25.04.2016, in condiţiile in care li se imputa nerespeetarea unei dispoziţii ulterioare, fiind constituita comisia anterior emiterii dispoziţiei din 25.07.2016 pentru a cărei pretinsa nerespectare s-a constituit comisia.

Referatul de sesizare din preambul din 12.08.2016 este datat ulterior constituirii comisiei de disciplina din 25.04.2016.

Fapta pentru care au fost sancţionaţi este comisa ulterior constituirii comisiei de disciplina.

Directorul General administrativ nu este şeful acestora nefiind prevăzut ca sef in niciun document de incadrare.

Conform Fisei Postului, care este anexa la CIM, se subordonează doar Directorului General si şefului serviciului juridic.

Nu s-a operat o modificare a CIM prin care sa se modifice raporturile de subordonare dintre aceştia si şefii ierarhici, iar *** avea obligaţia de informare in cazul iniţiativei de modificare a CIM prin care sa li se aduca la cunostinta clauzele pe care intenţioneaza sa le modifice, cu privire la o noua subordonare, fata de un nou sef, a cărei funcţie de director administrativ a aparut ulterior semnării CIM, obligaţie care se considera îndeplinita de angajator la momentul semnării actului adiţional (art. 17 alin. 1 si 2 C. Muncii).

Nu au fost instiintati de angajator cu privire la existenta unui nou sef, nici cu privire la o noua organigrama, care nu are nicio valoare juridica in lipsa modificării CIM prin act adiţional, conform art. 17 alin. (5) C. Muncii si an. 41 alin. lit.C. Muncii.

Nu puteau fi convocaţi de secretara directorului administrativ ori de directorul administrativ nici ea nici el nefiind conducătorii lor ierarhici.

Referatul de sesizare din preambul nu poate fi intocmit de directorul administrativ, acesta nefiind şeful lor ierarhic si deci nu poate aprecia asupra vinovăţiei ori nevinovăţiei lor, cu atat mai puţin, sa faca propuneri de sancţionare disciplinara. Conform regulamentului intern numai seful ierarhic poate face propuneri de constituire comisii de disciplina pentru salariaţi.

Directorul General Administrativ nu le este superior ierarhic nefiind prevăzut ca sef ierarhic in fisa postului acestora.

Nu au primit o asemenea solicitare la o şedinţa de lucru si nu sunt obligaţi sa se prezinte la şedinţe de lucru, neavand asemenea atribuţii. Şedinţele se fac intre persoane încadrate in funcţii de conducere si faptul ca nu exista un sef la direcţia juridica se datoreaza ***, aceştia nefiind incadrati si nici remuneraţi pentru o asemenea funcţie.

Cu privire la fapta imputatata ca fiind abatere disciplinara: este echivoca, abuziva si neclara. Nu se face nicio menţiune in descrierea faptei din deciziile de sancţionare, la ce dosare se face referire si daca acele dosare au fost sau nu date in administrarea vreunuia dintre aceştia.

Or, *** trebuia sa invedereze punctual: identificarea celor trei dosare in cauza (număr, instanta, faza procesuala, parti, orice element minim de identificare a acestora, cui i-au fost repartizate dosarele, cand s-a realizat repartizarea către un consilier juridic sau altul, reclamanţii fiind sancţionaţi in colectiv pentru o fapta ce nu putea fi comisa decât in mod individual.

Desi in deciziile de sancţionare nu se face vorbire despre ce dosare este vorba, acestea sunt Dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov - Secţia Civila sub numerele *** si *** care erau in administrarea salariatei *** (preluate din propria iniţiativa), fiind ajutata de ***.

Ceilalţi doi salariaţi, *** si *** nu au avut nici o legătură cu aceste dosare, fiind sancţionaţi “la gramada”, pentru ca erau colegi de birou.

Pentru aceştia, nu exista fapta care sa reprezinte abatere disciplinara, respectiv acţiunea sau inacţiunea savarsita cu vinovăţie, nu poate fi apreciata gravitatea vreunei fapte inexistente, decizia de sancţionare emisa acestora fiind evident nelegala si neteminica. Conform art. 247si urm. C. Muncii, raspunderea disciplinara este individuala si nu solidara.

In aceste trei dosare înregistrate la instanta sub numerele *** si , ***, ajutata de ***, a indeplnit toate apararile si a efectuat toate demersurile procesuale: depunere intampinari, răspuns interogatoriu, prezentare actelor solicitate, solicitare incuviintare expert parte. Cu expertul parte dna. ***, a avut doua întâlniri, in care i-a prezentat situatia completa a fiecărui dosar, a discutat cu Direcţia Financiara a ***, a redactat Nota cu privire la necesitatea angajării dnei. Expert parte, a discutat inclusiv onorariul, urmând ca aceasta sa încheie un act adiţional la contractul deja existent cu ***. In ziua in care dna. Exeprt a fost la sediul ***, nu cunoaşte in ce împrejurări aceasta a ajuns la directorul administrativ, care dupa susţinerea ulterioara a expertei, intr-o convorbire telefonica, i-a transmis ca acesta avea absolut toate informaţiile si documentele despre si din aceste dosare fiind de acord cu toate cele discutate.

Dupa ce a avut loc discuţia cu expertul, acesta a trimis secretara in biroul litigii, care a inceput sa îi ameninţe la propriu, sa se prezinte in biroul Directorului Administrativ, fara a le comunica pentru ce anume. Dupa plecarea acesteia, la o ora in birou a intrat Directorul Administrativ cu un salariat de la resurse umane, incepand o discuţie pe un ton inadecvat, neexplicandu-le ce anume doreşte de la aceştia, decât ca trebuie sa meargă la el in birou, invocând ca daca el vrea acest lucru aceştia trebuie sa se conformeze, ca altfel îi va cerceta disciplinar.

De asemenea, şedinţele de lucru privind lamurirea dosarelor aflate pe rolul instantelor de judecata in care *** este parte, se fac intre sefi ori directori cu şeful direcţiei juridice, post vacant din culpa ***, si nu cu persoane angajate in funcţii de execuţie, *** transferând atributiile unui sef al direcţiei juridice către aceştia in mod ilegal fara a fi încadraţipe  aceasta funcţie si nici remuneraţi desi au candidat pe acest post si au fost respinşi.

Regulamentul Intern nu le-a fost adus la cunostinta si nu produce efecte fata de ei conform art. 243 alin. (1) C. Muncii, desi este temei de sancţionare.

Nu au primit convocarea la cercetarea disciplinara.

Nu au incalcat nicio prevedere legala ori contractuala si nimic din fisa postului ori contractul de munca nu conţine asemenea obligatii din partea acestora ca cele pentru care au fost sancţionaţi.

Afirmaţia *** de la art.7 paragraf ultim din decizia de sancţionare privind gradul de vinovăţie si comportamentul general al acestora salariaţi se refera la: neindeplinirea unei dispoziţii anterioare date de Consiliul de Administraţie prin Hotararea nr. 5/03.03.2015, a făcut obiectul unei alte sancţiuni disciplinare ce a fost contestata, formandu-se dosarul nr. 31606/3/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti prin care instanta a admis contestaţia si a anulat decizia de sancţionare pe motiv de nelegalitate a dispoziţiei angajatorului; deciziile de sancţionare cu avertisment in 29.09.2016, contestate in cauza si analizate mai sus in prezenta acţiune.

***, in justificarea gradului de vinovăţie si comportamentul general al angajatului, se foloseste si isi justifica masura disciplinara actuala pe luarea unei masuri disciplinare anterioare calificata de instanta ca fiind abuziva si nelegala, dispunând anularea acestora precum si pe o sancţiune cu avertisment, data fara baza legala si netemeinica si care este supusa cercetării judecătoreşti.

De asemenea, salariatei Paşcaru Mihaela nu i s-a intocmit Fisa Postului la data încheierii contractului individual de munca si nici ulterior nu a semnat un asemenea document. Neexistand fisa Postului, atributiile sale sunt cele prevăzute prin CIM si prin legea consilierilor juridici, atributii indeplinite din plin in raport de cele trei dosare de instanta, astfel cum au invederat anterior.

În ceea ce priveşte desfacerea disciplinara a contractelor individuale de munca, prin deciziile emise de *** sub nr. 788/04.10.2016 pentru ***, nr. 791/04.10.2016 pentru ***, nr. 790/04.10.2016 pentru ***, nr. 789/04.10.2016 pentru ***, au fost sancţionaţi pentru aceeaşi presupusa abatere disciplinara, respectiv pentru nerespectarea comunicării Directorului General Administrativ nr 482/30.06.2006, care prevedea semnarea condicii de prezenta si întocmirea Ordinelor de deplasare, cercetarea realizandu-se de către aceeaşi Comisie Disciplinara numita prin Decizia nr. 332/25.04.2016.

Conform art. 78-79 din C. Muncii: „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

In caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. ”

Conform art. 80 din C. Muncii:

"(1) In cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul

(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere".

In preambul exista o neconcordanta cu privire la data constituirii comisiei de disciplina prin Decizia nr. 332/25.04.2016 in condiţiile in care ni se imputa nerespectarea unei dispoziţii ulterioare. Fiind constituita comisia anterior emiterii dispoziţiei din 25.07.2016 pentru a cărei pretinsa nerespectare s-a constituit comisia

Referatul de sesizare din preambul din 16.08.2016 este datat ulterior constituirii comisiei de disciplina din 25.04.2016.

Fapta pentru care au fost sancţionaţi este comisa ulterior constituirii comisiei de disciplina. Regulamentul Intern nu le-a fost adus la cunostinta si nu produce efecte fata de aceştia conform art.243 alin. (1) C. Muncii, desi este temei de sancţionare. Nu au primit convocarea Ia cercetarea disciplinara.

De asemenea, conform deciziilor de concediere, cercetarea ar fi avut loc in data 23.09.2016.

Ori, *** a stabilit cu rea-credita data de 23.09.2016, angajatorul cunoscând faptul ca nu se puteau prezenta la cercetare, din motive obiective.

Pentru  data de 23.09.2016, atat aceştia, cat si pârâta ***, au fost citati de Judecatoria Buftea in Dosarul nr. ***, citatia fiind comunicata *** in data de 08.08.2016. Cauza a ramas in pronunţare la data de 23.09.2016, fiind solutionata si aceasta, tot in favoarea acestora.

Conform deciziilor de concediere, Convocările s-au emis ulterior datei de 08.08.2016, respectiv ulterior primirii Citatiei de către angajator, fiind evidenta formalitatea presupusei cercetări disciplinare.

Li s-a incalcat dreptul de preaviz, in condiţiile art. 75 si urm. C. Muncii, deciziile de concediere fiind lovite de nulitate absoluta. In nici o decizie de concediere, nu se face vorbire, despre acordarea si durata preavizului, lipsa acestei menţiuni fiind o cauza de nulitate absolută expresa a deciziilor de con ce di re, condiţia menţiunilor obligatorii fiind prevăzută ad validitatem.

Practic, au fost demişi deindata si lipsiţi de orice mijloc de existenta, fiind-le afectata întreaga viata, pe toate palierele acesteia (profesionala, financiara, sociala, familiala).

Cu privire la fapta imputata, nu li se imputa lipsa de la serviciu ci nesemnarea condicii de prezenta desi pontajele întocmite de angajator si in raport de care şi-au încasat salariile, arata prezenta zilnica de 8 ore, cu respectarea contractelor lor individuale de munca (Lit. it – Norma de lucru: 8 ore).

Pontajele, dovada a respectării normei de lucru, au fost acceptate si semnate de către Directorul General.

De asemenea, prin Seninţei nr. ** pronunţata de Tribunalul Ilfov in Dosarul nr. ** instanta a obligat *** sa le recunoască si sa le acorde sporul de 25% pentru lucrul sistematic peste programul norma de lucru, parata *** fiind obligata si la plata de daune morale in beneficiul acestora pentru neacordarea sporului cuvenit pentru depasirea programului normal de lucru.

Nu a primit Comunicarea Directorului General Administrativ -CAO- nr. 482/30.06.2016 si nu au intrat in posesia acesteia niciodata. Ori, nu li se poate imputa ca abatere discipliniara nerealizarea unei obligaţii de care nu au avut cunostinta.

De asemenea, nu stiu daca aceasta ‘'comunicare” are valoare juridica sau nu. Nu stiu daca este Nota Informativa/act intern/decizie, valoarea sa juridica nefiind precizata in cuprinsul deciziilor de concediere.

Cu privire la semnarea condicii de prezenta, cunosc ca a fost o Decizie anterioara a Directorului General -CEO- nr. 29/20.04.2016. Cu privire la aceasta decizie au solicitat lămuriri in sensul:

"Cu privire la Decizia DG nr. 29/20.04.2016 privind semnarea condicilor de prezenta la sosire si plecare, va rugam sa ne informaţi care este procedura in cazul consilierilor juridici încadraţi la Direcţia Juridica. Compartimentul Litigii se prezintă in instantele de judecata (la termenele de judecata, la registratura pentru legalizări sentinte sau depunere acte, la arhive pentru programari dosare, la legalizare, consultarea dosarelor s.a.m.d).

Mai mult, in cazul in care se depasesc orele de program, unde se semneaza condica, având in vedere ca registratura companiei are program exclusiv pana la ora 16.

Spre soluţionare propunem semnarea Condicii de prezenta la Compartimentul Litigii.

Pentru ducerea la îndeplinire a deciziei, va rugam sa ne informaţi cu privire la cele expuse mai sus ",

Lămuririle mai sus relatate au fost solicitate pe mail iar in aceeaşi zi de 20.04.2016, Directorul *** le-a răspuns urmotoarele: “O sa revin precizări.

La voi situaţia este diferita si trebuie clarificata”.

Ori, pana la data concedierii noastre, nu au primit vreo clarificare/precizare din partea Directorul General fata de care aveau raporturi de subordonare directa, ca urmare a lipsei Şefului Direcţiei Juridice.

Acestea fiind condiţiile, pentru a respecta voinţa angajatorului si pentru a-şi putea desfasura activitatea profesionala de reprezentare *** in fata instantei si nu numai, au semnat Condica de prezenta la Compartimentul Litigii.

De asemenea, Directorul General Administrativ nu este şeful lor nefiind prevăzut ca sef in niciun document de încadrare.

Conform Fisei Postului, care este anexa la CIM, aceştia se subordonează doar Directorului General si şefului serviciului juridic.

Nu s-a operat o modificare a CIM prin care sa se modifice raporturile de subordonare dintre aceştia si şefii ierarhici, iar *** avea obligaţia de informare in cazul iniţiativei de modificare a CIM prin care sa li se aduca la cunostinta clauzele pe care intenţionează sa le modifice cu privire la  onoua subordonare fata de un nou şef, a cărei funcţie de director administrativ a aparut ulterior semnării CIM, obligaţie care se considera îndeplinita de angajator la momentul semnării actului adiţional (art. 17 alin. 1 si 2 C. Muncii).

Nu au fost instiintati de angajator cu privire la existenta unui nou sef si nici cu privire la o noua organigrama, aspecte lipsite de consecinţe juridice in lipsa modificării CIM prin act adiţional, conform art. 17 alin.5 C. Muncii si art. 41 alin.l C. Muncii.

Conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr. 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar-contabile, ordinul de deplasare este un act eminamente fmanciar-contabil si nu un document juridic care sa intre in atributiile consilierilor juridici, se întocmeşte de către angajator si nu de angajat, scopul acestuia fiind evidenta contabila si deducerea cheltuielilor de deplasare pe teritoriul tarii.

Ori, nu exista nici o legătură intre Ordinul de Deplasare si Condica de prezenta, in condiţiile in care aceştia aveau delegaţii de reprezentare in instanţa semnate si avizate de către Directorul General ***, iar activitatea la instanţe se limita la Judecatoria/Tribunalul Ilfov si la Judecatorii/Tribunal/Curte de Apel/Înalta Curte, toate cu sediul in Bucureşti/Ilfov. Nu au realizat deplasari pe teritoriul tarii pentru a trimite spre avizare un asemenea Ordin.

Un refuz justificat sau o imposibilitate reala de executare nu poate fi sanctionata ca abatere disciplinara. Nu exista vinovatia acestora.

Or, in raport de cele mai sus aratate, sancţiunea aplicata s-a realizat cu incalcarea art. 247 din C. Muncii, neexistand abaterea disciplinara. De asemenea, sancţiunea aplicata este excesiva in raport cu gravitatea presupusei abateri, fara a se tine seama de prevederile art. 250 C. Muncii.

La art. 6 din decizie angajatorul precizeaza ca au creat o stare de nesiguranţa in cadrul companiei, in condiţiile in care întreaga atitudine manifestata de salariat ar fi una caracterizata de o vădita indiferenta fata de obligaţiile asumate prin semnarea contractului individual de munca, precum si fata de procedurile de lucru din cadrul angajatorului.

Este evidenta contrazicerea *** cu privire la afirmaţia facuta in condiţiile in care li se imputa nerespeclarea obligaţiilor din CIM, desi nu exista nicio obligaţie in contract care sa prevada semnarea condicii de prezenta si a ordinelor de deplasare.

De asemenea, nu cunosc la ce "proceduri de lucru" face referire angajatorul intrucat nu le-au fost aduse la cunostinta niciodata si nu pot face obiceiul sanctionarii disciplinare nişte proceduri interne de lucru emise de angajator, neopozabile salaritilor si fara nicio forţa juridica.

Totodata nu se specifica in decizie in ce consta starea de nesiguranţa pe care ar fi cauzat-o si fata de cine in raport de pretinsa abatere savarsita si de atributiile din fisa postului, in ce condiţii nesemnarea condicii de prezenta ori a ordinelor de deplasare ar produce o nesiguranţa la nivelul *** si ce urmări negative ar fi cauzat.

Justificarea *** de la art. 7 din decizia de incetare disciplinara a raporturilor de munca, privind gradul de vinovăţie si comportamentul general al acestora se intemeiaza pe neindeplinirea unei dispoziţii anterioare date de Consiliul de Aclministratie prin Hotararea nr. 5/03.03.2015 ce a facul obiectul unei alte sancţiuni disciplinare - a fost contestata, formandu-se dosarul nr. 31606/3/2015, dosar in care Tribunalul Bucureşti a admis contestatia si a anulat deci ziile de sancţionare pe motiv de nelegalitate a dispoziţiei angajatorului (Sentinta Civila nr.*** a Tribunalului Bucureşti), deciziile de sancţionare cu avertisment din 29.09.2016, contestate in cauza si analizate mai sus in prezenta acţiune; deciziile de sancţionare cu 5% din 03.10.2016, contestate in cauza si analizate la  punctul 6 din prezenta acţiune.

Practic, ***, in justificarea gradului de vinovăţie si comportamentul general al angajatului, se foloseste si isi justifica desfacerea disciplinara a raporturilor de munca pe baza unei masuri discplinare anterioare cercetatat deja judecatoreste de către instanta si calificata de aceasta ca fiind abuziva si nelegala, dispunând anularea acesteia - regulile de drept; quod nul fum este, nullum producit efect um si accesorium sequitur principale- precum si pe 2 sancţiuni date la o zi lucratoare distanta una de alta (joi/luni a saptamanii urmatoare), sancţiuni ce fac obiectul prezentei cercetări judecătoreşti.

In succesiunea evenimentelor mai sus prezentate, a situaţiei anterioare si concomitente emiterii deciziilor contestate, rezulta ca deciziile contestate sunt lovite de nulitate, sunt nelegale si neteminice, emiterea acestora realizandu-se cu nerespectarea art. 247 si urm. C. Muncii, a art. 61 alin. (1) litUt. a) C. Muncii, iar fata de prevederile art. 252 alin. (5) C. Muncii si a art. 78 si urm. C. Muncii, au solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziilor de sancţionare si de desfacere disciplinara a raporturilor de munca si restablirea legalitatii.

Cu privire la daunele morale, au arătat că au solicitat obligarea pârâtei, la plata ccitre fiecare reclamant a sumei de 250.000 lei cu titlul de daune morale pentru tratament ostil, degradant: si umilitor, pentru incalcarea demnitatii, onoarei si reputaţiei pe parcursul cercetărilor disciplinare si prin emiterea deciziilor de desfacere disciplinara contestate, precum si dobandirea si agravarea unor afecţiuni medicale relativ permanente, pentru lipsirea de mijloace de existenta, pentru punerea in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile asumate fata de terii si de nevoile familiilor acestora, pentru afectarea vieţii de familie, pentru restrictionarea temporara si pentru unii definitiva a stilului de viata avand in vedere incapacitatea vădita de a ascede la funcţii publice unde se solicita prezentarea de recomandari si dovezi despre modul in care s-a terminat ultimul raport de munca, in speţa la ***.

Din economia prevederii art. 1357 Cod civil rezulta ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicita, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar si pentru cea mai uşoară culpa.

Obligaţia generala de a nu aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat. Este evident ca atunci cand se savarseste o asemenea fapta, vinovăţiei exista, in lipsa unor cauze exonerat oare, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul moral rezultând expres din insasi savarsirea faptei.

Ca urmare a caracterului subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directa este practic imposibila, instanta urmând sa analizeze argumentele si indiciile deduse judecaţii din care sa rezulte, in ce masura drepturile personale nepatrimoniale le-au fost afectate.

In considerentul art. 41 din Convenţia Europeana. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Tolstoy-Miloslavsky c. Regatului Unit, in decizia din 23 iunie 1995, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporlionalitale cu atimerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora. Aceleaşi principii de baza au fost învederate de Curte in Hotarari ulterioare ale acesteia date inclusiv im potriva României (Cauza losif şi alţii împotriva României-Cererea nr. 10.443/03 din 20.12.2007).

În cazul acestora, angajatorul a abuzat deprerogativa disciplinara contrar principiului bunei credinţe ce trebuie sa guverneze raporturile de munca, prin conduita sa abuziva sinelegala, pârâta le-au adus un prejudiciu moral cert, existând o legătură evidenta decauzalitateintre faptele ilicite ale pârâtei si prejudiciul cauzat.

Or, angajatorul a săvârşit faptele ilicite in contra acestora, cu intentie vadita si rea-credinta. incalcandu-le toate drepturile rezultate din raporturile de munca, incalcandu-le in mod constant dreptul la imagine si buna reputaţie, fiind umiliţi si tratati diferit fata de ceilalti salariti, dispunadu-se in sarcina acestora sarcini excesive, nejustificate si nelegale cu intenţia vadita de a-i determina sa îşi dea demisia pentru a putea fi externalizate serviciile juridice ale angajatorului. Li s-a dat preaviz pentru motive neimputabile angajatului, pentru ca ulterior, sa li se fabrice asa-zise sancţiuni disciplinare finalizate cu concedierea in baza art. 61 lit. a) C Muncii, cu scopul de a le mai creea inca un prejudiciu si de a nu le achita salariile compensatorii conform CCM. Fiind concediaţi in acest fel, au fost lipsiţi si de ajutorul de şomaj.

Atat cercetările disciplinare cat si concedierea s-au realizat cu incalcarea drepturilor de salariaţi si a prevederilor legale, angajatorul urmărind in orice mod concedierea cu cauzarea de prejudicii materiale si morale pentru acestia si de aceasta data, prejudicii morale imposibil de limitat in timp. Practic, angajatorul a creat premisa de a nu putea fi angajaţi decât cu foarte mare dificulatate (desi au peste 15 ani de vechime in profesie si rezultate deosebite obtinute angajatorul ***), pe posturi inferioare experienţei si pregătirii noastre profesionale, pe posturi lipsite de perspectiva in viitor si la angajatori de gen SRL. Angajatorul le-a luat fiecaruia dintre acestia dreptul de a accede la funcţii publice unde se solicita prezentarea de recomandari si dovezi despre modul in care s-a terminat ultimul raport de munca.

De asemenea, stresul psihic si emoţional, suferinţa, degradarea si umilinţa produse acestora, sentimentele de nedreptate profunda, imaginea si deontologia profesionala, demnitatea, onoarea si reputatia acestora, imaginea in familie, societate si in rândul colegilor, au fost grav si iremediabil vatamate.

Faptele ilicite si repetate ale angajatorului le-au creat probleme de sanatate, fiind afectati atat acestia cat si familiile si copii lor.

S-a mai arătat că in acest moment, nu au acces la asigurarea medicala, unii dintre aceştia avand boli cronice ce necesita analize la perioade scurte de timp si achiziţionarea de medicatie corespunzătoare.

Au fost expuşi imposibilităţii de a-şi respecta angajamentele juridice si sociale asumate, i-au expus unor situatii degradante pentru a nu suporta repercursiuni iremediabile. S-au împrumutat explicând motivul lipsurilor financiare, in sensul ca au fost concediaţi de angajator, pentru a-şi putea achita creditele bancare, pentru a-şi pierde casele si a nu fi expuşi unor executări silite.

Reclamanta Paşcani Mihaela a arătat că nu poate fi alaturi de mama sa, aflata in covalescenta dupa operaţie de cancer mamar, cu extirpare, pentru ca nu îşi poate permite nici macar contravaloarea biletului de avion. Nu o poate ajuta sa isi cumpere medicamentele necesare, neputinta, frustrarea si suferinţa sa fiind deosebite, existând riscul de a-şi pierde mama.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 si următoarele C.proc.civ., art. 247 si următoarele, art. 269 alin. 3 C. Muncii, art. 61 si următoarele C. Muncii, art. 78 si următoarele C. Muncii, ari. 6 CEDO si orice alta prevedere legala aplicabila in domeniu.

În susţinerea cererii de chemare în judecată reclamanţii au depus la dosar înscrisuri (filele 26-200 vol. I, vol. II, vol. III).

La data de 06.12.2016 pârâta *** (denumita in continuare „***" , „Societatea" sau „Angajatorul")  a depus  întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii in integralitatea sa, astfel cum a fost formulata de reclamanţi cu privire la capetele 1-8 de cerere, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la nivel *** exista o structură juridică (Direcţia juridică) impartită in doua substructuri: o structura dedicata litigiilor si o structura dedicata avizarii contractelor. Trei dintre reclamanţii din prezentul dosar isi derulau activitatea in cadrul Compartimentului Litigii, respectiv, reclamanţii  ***. Reclamanta *** isi desfasoara activitatea in cadrul Compartimentului Avizare Contracte. Intre reclamanţi si paratul angajator au existat in decursul timpului o serie de neînţelegeri, multe dintre acestea fiind deduse judecaţii in fata instantei.

In prezentul dosar sunt contestate mai multe decizii de către toti cei 4 consilieri juridici enunţaţi mai sus.

Referitor la fapta constând în încălcarea art. 2 din Decizia nr. 32/2016 a Directorului General s-a arătat că Directorul General Administrativ sesizeaza prin Referatul 766/04.08.2016 CAO, înregistrat la Secretariatul General sub nr. 5797/04.08.2016, ca pana la acel moment, niciodata salariaţii consilieri juridici din cadrul Compartimentului Litigii nu au informat in nicio zi asupra acţiunilor întreprinse sau care urmeaza a fi întreprinse in legătură cu dosarele alocate, si nici in legătură cu gestionarea eficienta, corecta si legala a dosarelor alocate.

Conform art. 2 din Decizia Directorului General nr. 32/29.04.2016 : "Consilierii juridici din cadrul Companiei *** vor intocmi si prezenta Directorului General, pana in data de 06.05.2016, o situatie a tuturor litigiilor existente la nivelul Companiei, care sa cuprinsa cel puţin urmatoarele informaţii:Art. 2 Dupa fiecare termen de judecata, consilierii juridici vor informa in scris superiorul ierarhic asupra tuturor acţiunilor intreprinse/ce se vor intreprinde precum si asupra masurilor/soluţiilor ce se vor lua de către salariat....". Or, niciunul din salariaţii reclamanti nu au informat cu privire la acţiunile întreprinse referitor la dosarele alocate şi nici în legătură cu rezultatele/soluţiile date de instanţă pentru dosarele respective. Cerinţa art. 2 din Decizia 32/2016 presupunea o raportare după fiecare termen, respectiv, practic, transmiterea unei scurte note de termen pentru fiecare dosar, astfel încât organismele de conducere şi decizie să fie la timp informate pentru a putea gândi cea mai bună strategie pentru o gestionare eficientă a acestor dosare.

Observând această neîndeplinire a dispoziţiei Directorului General, şi reţinând că Direcţia juridică, deci inclusiv Compartimentul Litigii din cadrul acesteia se află în directa sa subordonare, (A se vedea Organigrama din care rezultă că în subordinea Directorului General Administrativă se află şi Compartimentul Litigii, precum şi contractul de mandat al Directorului General Administrativ din care rezulta ca acesta este chemat sa coordoneze activitatea compartimentelor din subordinea sa, deci si a compatimentului Juridic, respectiv a Compartimentului Litigii, Directorul General Administrativ emite o Nota inregistrata sub nr. 1188/1/22.06.2016, prin care solicita clarificari cu privire la motivul pentru care cei 4 salariaţi nu au dus la îndeplinire art. 2 din Decizia 32/29.04.2016.

Salariata Fasie a fost sanctionata cu Avertisment pentru nerespectarea art. 2 din Decizia Directorului general nr. 32/29.04.2016 - Conform acestei decizii, fiecare din salariaţii implicaţi in activitatea de litigii a angajatorului avea obligaţia ca dupa termenul de judecata sa informeze superiorul ierarhic asupra acţiunilor întreprinse sau a celor ce se vor întreprinde, precum si a masurilor, respectiv soluţiilor in vederea gestionarii eficiente, corecte si legale a litigiilor gestionate.

Fata de aceasta Nota prin care Directorul General Administrativ, isi exprima punctul de vedere, Compartimentul Litigii răspunde printr-o Adresa nr. 19326/23.06.2016 inregistrată la Secretariatul General sub nr. 4567/23.06.2016. Practic prin Nota compartimentului litigii sus mentionata, consilierii juridici, susţin ca ei nu doresc sa prezinte o nota cu privire la dosarele administrate pentru că o astfel de activitate ar reprezenta o pierdere de timp ei având multe dosare de gestionat, că soluţiile litigiilor sunt cele prevăzute/conforme cu legea, ca cine doreşte amănunte despre acestea ar trebui să le consulte la arhiva tribunalelor, iar Directorul General, singurul "agreat" şi recunoscut ca superior ierarhic, atâta vreme cât semnează Deciziile cu impact juridic, ar trebui să cunoască şi toate dosarele pentru care semnează.

Fata de acest răspuns si fata de faptul ca in continuare nu s-a pus in executare cerinţa cuprinsă la art. 2 din Decizia Directorului General nr. 32/29.04.2016, in sensul comunicării dupa fiecare termen de judecata asupra acţiunilor întreprinse sau a soluţiilor rezultate din dosarele administrate, Directorul general administrativ emite Nota nr. 766/04.08.2016 înregistrat la Secretariatul General al Companiei *** sub nr. 5797/04.08.2016, prin care sesizeaza fapta celor 4 salariaţi - consilieri juridici de la Compartimentul Litigii de a nu duce la indeplinire dispoziţiile pct. 2 din Decizia Directorului General nr. 32/29.04.2016. Aceasta Notă este aprobata la aceeaşi data de Directorul General, care, mai mult, confirma olograf pe document ca de la data Deciziei nr. 32/29.04.2016 si pana la 17.06.2016 nu a primit niciun fel de documente, conform art. 2 din Decizia nr. 32. Rezulta deci ca, nu numai Directorul General Administrativ, dar si Directorul General CEO, afirma acelaşi lucru: ca salariaţii de la Compartimentul Litigii nu s-au conformat cerinţei ce se regaseste la art. 2 din decizia CEO 32/2016. Pentru aceasta neexecutare a ordinului superiorului, se dispune deschiderea cercetării disciplinare împotriva celor 4 salariaţi.

Comisia de cercetare determinată conform Deciziei nr. 332/25.04.2016 se constituie în vederea cercetării faptei sesizate.

Faţă de fapta prezentată mai sus, cei 4 consilieri juridici au fost convocaţi la cercetarea disciplinara pentru această faptă pentru data de 23 august 2016, astfel:

-Fasie Georgiana prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr. DRU 1529/1/09.08.2016;

-Cojocaru Rudolf, prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr.DRU 1528/1/09.08.2016;

-*** prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr.DRU 1527/1/09.08.2016-/4;

-*** prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr. DRU 1526/1/09.08.2016.

Deşi convocarea s-a făcut cu deplina respectare a dispoziţiilor art. 251 alin. 2 din Codul muncii şi respectiv art. 3.1 din Procedura de cercetare disciplinară anexă la Regulamentul intern (în cuprinsul Convocării figurând locul şi data convocării, precum şi obiectul convocării cu descrierea extinsă a faptelor în legătură cu care s-a făcut convocarea), niciunul dintre cei patru reclamanţi nu s-au prezentat la audieri pentru a-şi susţine toate apărările şi a prezenta probe în favoarea lor.

Angajatorul a dat dovada de maximă diligenta pentru comunicarea actelor de convocare, dar, din pacate salariaţii au refuzat primirea acestora. Astfel, exista Proces Verbal înregistrat sub nr. 1542/10.08.2016 din care rezulta ca 2 salariaţi ai angajatorului s-au deplasat la Biroul Litigii încercând sa transmita convocările către reclamanti. Predarea documentelor de convocare nu a fost posibila ca urmare a faptului ca Biroul era închis cu lacatul, fie cei convocaţi lipsind fără nici o motivare şi fără să anunţe pe nimeni, fie aceştia pur şi simplu refuzând să deschidă uşa biroului, pe care, oricum, în permanenţă o ţineau închisă cu cheia. În aşa numita "condica de prezenta", prezentata de către reclamanti in Anexa nr. 102 depusa odata cu Cererea introductivă, pentru data de 10.08.2016 există semnaturi din care ar rezulta ca cei 4 consilieri juridici s-au aflat la locul de munca toată ziua. Cu toate acestea, deşi în repetate rânduri funcţionari adminsitrativi ai angajatorului pârât au încercat să intre în biroul lor pentru a le preda corespondenţa, acest lucru a fost imposibil.

Drept urmare a faptului ca nu s-a putut realiza remiterea Scrisorilor de convocare direct către reclamanti, s-a încercat convocarea acestora prin intermediul emailului, solicitandu-li-se ca pana la data de 11.08.2016, ora 15:50, cei 4 consilieri juridici sa se prezinte la Direcţia Resurse Umane, Biroul Administrare Personal, pentru a li se remite şi personal Scrisorile de Convocare. Procedura de comunicare prin e-mail s-a realizat, asa cum rezulta din e-mailurile pe care le-a depus la dosar, pe data de 09.08.2016 în jurul orei 15.50.

După cum rezultă din expertizele interne IT ale Companiei ***, există evidenţe care atestă faptul că cei 4 au deschis email-urile primite de la angajator cu Scrisorile de convocare, astfel luând la cunoştinţă despre Convocare, locul şi data acesteia precum şi obiectul Convocării.

Totodata, cele 4 Convocări au fost transmise la data de 10.08.2016 si prin intermediul Poştei, cu confirmare de primire.

Mai mult, pentru ca interesele reclamanţilor sa fie intr-adevar aparate, a fost convocat si sindicatul - in acest sens exista emailul din partea secretariatului comsiei de cercetare din data de 23.08.2016 la ora 09:22 prin care comisia convoaca un reprezentat al Sindicatului National Tehnic *** la cercetarea celor 4 consilieri juridici.

Comisia de cercetare s-a intrunit in data de 23.08.2016, la ora 13:00, asa cum era mentionat in convocator, dar niciunul din cei 4 consilieri juridici nu s-au prezentat in vederea cercetărilor disciplinare. Comisia a aşteptat o ora, dupa cum rezulta din Procesul verbal încheiat cu această ocazie, respectiv de la ora 13:00 pana la ora 14:00, neprimind în acest răstimp nici un fel de justificare din partea salariaţilor convocaţi cu privire la absenta lor de la audierea din cadrul cercetării disciplinara.

In cuprinsul PV se face menţiune despre faptul ca in data de 22.08.2016, constatand faptul ca nu s-au intors recipisele cu privire la comunicarea prin posta, s-a transmis salariaţilor prin secretariatul companiei, toate documentele scanate, respectiv scrisoarea de convocare si anexele, care fuseseră comunicate si prin posta si a căror comunicare personala s-a incercat in repetate rânduri si pe mai multe cai.

Cu toate acestea, Comisia a înţeles să încerce totuşi o discuţie cu cei 4 consilieri juridici cărora li se imputau anumite fapte de încălcare a disciplinei (nerespectarea art. 2 din decizia nr. 32/2016 a Directorului general), tocmai pentru a le asigura acestora întru-totul dreptul la apărare, şi pentru a şti care ar fi elementele pe care cei 4 le-ar invoca în apărarea lor şi ca justificare a actului de indisciplină. Pentru aceasta, Comisia de cercetare a hotărât sa amane audierea celor 4 consilieri juridici pentru data de 31.08.2016, astfel incat aceştia sa aiba opţiunea de a-si formula toate apararile si susţinerile si sa ofere comisiei toate probele si motivatiile pe care le considera necesare in conformitate cu dispoziţiile legale. A se vedea în acest sens scrisorile de reconvocare a celor 4 consilieri juridici, astfel: Fasie Gerogiana prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr. DRU 1613/1/23.08.2016; Cojocaru Rudolf, prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr.DRU 1614/1/23.08.2016; *** prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr.DRU 1615/1/23.08.2016; *** prin Scrisoarea de Convocare înregistrată sub nr. DRU 1612/1/23.08.2016.

Faptul ca s-a incercat comunicarea celor 4 reconvocari, rezulta si din PV înregistrat sub nr. DRU 1617/1/24.08.2016, în cuprinsul acestui proces verbal fiind mentionate orele la care s-a incercat transmiterea convocatoarelor si a faptului ca in tot cursul zilei de la ora 08:15 pana la 15:45 salariaţii nu s- au aflat in unitate pentru a da curs convocării pentru a primi documentele de convocare de la angajator.

De asemenea, analizand condica de prezenta depusa de reclamanti, anexa nr. 102 la acţiunea introductivă, pentru data de 24.08.2016 toti cei 4 reclamanti semneaza ca fiind prezenţi întreaga zi. Cu toate acestea, deşi au fost căutaţi în birou în repetate rânduri, după cum rezultă din procesul verbal nr. 1617/1/24.08.2016 (cauză fiind încuiaţi în birou, refuzând nejustificat să răspundă, fie salariaţii în cauză nefiind în birou şi deci lipsind fără justificare de la locul de muncă.

Totodată, s-a încercat transmiterea Scrisorilor de reconvocare şi prin Posta electronică, după cum rezultă din e mailurile transmise către cei 4 consilieri juridici la data de 24.08.2016, în jurul orei 15.53. Aceste e - mailuri au fost deschise de către reclamanti, astfel reconvocarea acestora realizându-se şi pe această cale, aspect relevat si de captarile tehnice IT, precum şi explicaţii cu privire la evidenţa faptului că email-urile în discuţie au fost deschise de către reclamanti.

In sfârşit, s-au transmis Scrisorile de Reconvocare şi prin Poştă cu confirmare de primire, astfel cum rezulta Anexele 28-31 la prezenta.

Reclamantii nu s-au prezentat nici in data de 31.08.2016, in fata comisiei de cercetare, astfel cum au fost reconvocati. De asemenea, nu au prezentat niciun fel de justificare pentru neprezentarea lor la comisie. Faţă de această situaţie, Comisia a încheiat un Proces verbal de constatare. Fata de aceasta situatie, Comisia de cercetare incheie un Raport de cercetare pentru fiecare dintre salariaţi, pe care le înregistrează la Secretariatul general, astfel: pentru **- Nr. SG 6966/20.09.2016, pentru ** - nr. SG 6965/20.09.2016, pentru *** - nr. SG 6919/20.09.2016, pentru *** - nr. 6920/20.09.2016.

In toate rapoartele analizeaza situatia de fapt, probele existente, faptul ca niciunul dintre cei 4 salariaţi pentru care s-a deschis cercetarea disciplinara nu a inteles sa se prezinte la audieri pentru a se apăra, aspecte in circumstantiere în toate cele 4 cazuri pentru fapta mentionata, respectiv nerespectarea dispoziţiei cuprinse in art. 2 din Decizia Directorului General nr. 32/2016, s-a propus sancţionarea cu avertisment a fiecaruia dintre salariaţi.

Analizând raportul Comisiei şi dosarul disciplinar, Directorul general a dispus sancţionarea cu avertisment, în temeiul art. 247 alin. (1) din Codul muncii pentru toţi cei 4 consilieri juridici din cadul Compartimentului Litigii, fiind emise Deciziile de sancţionare, astfel: pentru Fasie Georgiana - Decizia nr. 782/29.09.2016; pentru *** - Decizia nr. 780/29.09.2016;pentru *** - Decizia nr. 781/29.09.2016; pentru Cojocaru Rudolf - Decizia nr. 783/29.09.2016.

In ce priveşte comunicarea acestor decizii sunt de făcut urmatoarele menţiuni:din condica de corespondenta din data de 03.10.2016 se face menţiunea ca dna ***, dna ***  si dl.**f nu au fost gasiti la locul de munca in data de 03.10.2016 ora 13:30, cand s-a incercat comunicarea efectiva a deciziilor de sancţionare, prin remiterea materială a acestora. In ce priveşte situatia lui dlui ***, acesta a refuzat primirea plicului susţinând ca nu primeşte plicuri nedesfacute ( A se vedea Extras din condica de corespondenţă pentru data de 3.10. 2016 cu menţiunile corespunzătoare - Anexa 43 la prezenta întâmpinare) s-a încercat încă odată comunicarea directă a celor 3 decizii în data de 4.10.2016, când, de asemenea, nu s-a putut intra în biroul celor 4 consilieri juridici de la Compartimentul Litigii, destinatari a celor 4 decizii de sancţionare cu avertisment.

Fata de aceasta situatie, angajatorul a incercat transmiterea deciziilor si prin executor judecătoresc. Astfel, la data de 05.10.2016, respectiv 7.10.2016, agentul executorului judecătoresc s-a prezentat la domiciliul fiecăruia dintre reclamanti, pentru a le aduce la cunoştinţă deciziile de sancţionare 781, 782, 783 şi respectiv 784 din 3.10.2016, astfel: notificarea 153/2016 prin care se atesta comunicarea deciziilor către ***, la domiciliul din str. , nr.  bl. , sc. , et., ap. , sector ,  agentul deplasandu-se la orele 16:00 la aceasta adresa, in data de 05.10.2016, dar negasind pe nimeni la domiciliu, a depus documentele la cutia poştala; totodata, tot in data de 05.10.2016 agentul executorului judecătoresc s-a deplasat la orele 14:10 la cealalta adresa cunoscuta pentru doamna ***, respectiv , nr. , et., ap. , sector  , unde de asemenea nu a găsit destinatarul acasa, motiv pentru care i-a lasat documentele la cutia poştala; notificarea nr. N150/2016, prin care se atestă comunicarea deciziilor către dna ***, la domiciliul acesteia, agentul deplasându-se la domiciliul din Bd. , dar negăsind destinatarul la domiciliu documentele au fost depuse la cutia poştala; notificarea N 154/2016 prin care se atestă comunicarea deciziilor către dl. ***, la domiciliul acestuia din Ploieşti. Executorul judecătoresc transmite actul in data de 07.10.2016, la orele 15:00, salariatul *** fiind absent la acel moment, motiv pentru care transmiterea documentelor s-a făcut prin depunerea acestora la cutia poştala, Notificarea nr. N 151/2016 pentru salariatul *** - In cazul salariatului ***, tot in data de 05.10.2016, la ora 16:30, s-a încercat comunicarea către acesta.

In plus, comunicarea s-a făcut si prin posta cu confirmare de primire si continut declarat. In acest sens au depus actele care fac dovada acestei comunicări a deciziei către reclamanti.

Faptul ca aceştia au primit mai târziu actele prin posta, nu prezintă relevanta, cel mult, ei pot susţine ca ar fi trebuit sa fie in continuare remuneraţi pana la data cand au primit efectiv comunicarea, dar nu se poate afirma ca deciziile de sancţionare date de angajator nu ar fi producătoarea de efecte juridice, cu atat mai mult cu cat angajatorul a încercat in permanenta sa comunice cu cei 4 salariaţi, refuzul venind cu rea credinţa din partea acestora.

În ceea ce priveşte fapta constând în refuzul de a se prezenta la şedinţa de lucru organizată în data de 25.07.2016 de către Directorul general Administrativ, pârâta a arătat:

In data de 25.07.2016, cei 4 consilieri juridici de la Compartimentul Litigii au fost convocaţi prin intermediul dnei ***, secretara Directorului General Adiminsitrativ la biroul Directorului General Administrativ pentru o şedinţa de lucru, avand ca tema discutarea unor dosare aflate pe rolul instantelor judecătoreşti. Cei patru consilieri juridici, reclamanţiii din prezentul dosar, au refuzat sa dea curs solicitării de întâlnire, motiv pentru care, insusi Directorul General Administrativ, împreuna cu un salariat din cadrul Direcţiei Resurse Umane, respectiv dl **, s-au prezentat la Biroul Litigii pentru a solicita celor de acolo sa se prezinte la şedinţa, convocandu-i din nou personal şi justificându-şi convocarea prin faptul că ar trebui lămurite anumite aspecte legate de unele dosare aflate in administrarea celor 4. Nici de data aceasta cei patru consilieri juridici nu au dat curs solicitării de a se prezenta la şedinţa de lucru din biroul Directorului General Administrativ (a se vedea Procesul verbal inregistrat sub numărul DRU1399/25.07.2016 in care s-a constatat refuzul de participare a celor patru salariaţi, reclamanţii din prezenta cauza, la  convocarea la şedinţa de lucru facuta de Directorul General Administrativ şi NOTA Directorului General administrativ înregistrată sub.nr. 5980/12.08.2016 din care rezultă de asemenea refuzul celor patru consilieri juridici de la Compartimentul Litigii de a se prezenta la şedinţa de lucru organizată de Directorul general Administrativ, inclusiv nota olografă a secretarei Directorului general Administrativ, dna Tatiana Stănescu, prima persoană care a solicitat expres celor 4 să meargă la şedinţă.

Acest refuz nu a avut la baza niciun fel de argument sau justificări. A solicitat să se observe şi modalitatea în care, in acţiunea introductiva, reclamanţii fac referire la acest episod: la faptul ca in biroul consilierilor juridici, s-a prezentat un individ, ***, care le-a solicitat sa se prezinte la o şedinţa si ca la data de 25.07.2016 consilierii juridici nu ştiau cine este acest personaj - cred că vom folosi o adresă către Consiliul de administraţie din 25 august 2016 în care îl face pe dl. cum le vine la gură, mai încolo, pentru a le dovedi reaua credinţă şi insubordonarea. Aceasta este o informaţie publica pe site-ul *** chiar unde se regaseste si Regulamentul de Organizare si Funcţionare a ***. Şi anterior acestui moment, consilierii juridici ştiau exact ca cel care se prezentase era directorul administrativ, dar ei refuzau sa se subodoneze autorităţii acestuia, considerând ca nu sunt obligaţi să se supună decât autorităţii directorului general.

Pârâta a făcut referire din nou atat la organigrama societatii, cat si la contractul de mandat al directorului general administrativ, din care rezulta fara dubiu ca departamentul juridic se afla in subordonarea directorului general administrativ si ca acesta are, printre alte atributii, si obligaţia de a coordona activitatea departamentelor din subordine, deci inclusiv a departamentului juridic. Mai mult in calitate de consilieri juridici si deci persone care reprezintă interesele companiei *** in diferite procese, era imposibil ca cei patru reclamanţi sa nu aiba cunostinta despre noua structura de conducere de la nivelul *** si deci despre faptul ca domnul era Director General Administrativ iar Departamentul juridic se afla in subordinea Directorului General Administrativ.

Nu in ultimul rand, si anterior a existat o corespondenta prin care Directorul general administrativ le solicita consilierilor juridici sa respecte Decizia numărul 32/2016 a Directorului General Executiv (A se vedea adresa numărul DRU 1188/1/22.06.2016 - Anexa nr. 4 la întâmpinare, si răspunsul salariaţilor din compartimentul litigii,inregistrat la registratura companieisub numărul 19326/23.06.2016 si la secretariatul general sub numărul 4567/23.06.2011- A se vedea Anexa nr. 5 la întâmpinare).

Ca urmare a refuzului celor patru salariaţi din compartiemntul litigii de a se prezenta la şedinţa de lucru organizata de Directorul general administrativ, refuz manifestat atat in fata doamnei ** cat si ulterior direct in fata directorului general care insotit de domnul *** s-a prezentat la Compartimentul Litigii, Directorul General Administrativ a întocmit nota înregistrata sub numărul 5980/12.08.2016, prin care a solicitat Directorului general declanşarea cercetării disciplinare prealabile împotriva celor patru salariaţi).

La Nota mai sus mentionata s-aataşat si procesul verbal înregistrat sub numărul DRU1399/25.07.2016  in care s-a constatat refuzul de participare a celor patru salariaţi, reclamanţii din prezenta cauza, la şedinţa de lucru convocată de Directorul General Administrativ. Directorul General Executiv a aprobat la 12.08.2016 declanşarea cercetării disciplinare impotriva celor patru salariaţi.

Şi în cazul acestei situaţii, cercetarea disciplinară a fost asigurată de Comisia constituită conform Deciziei nr. 332/25.04.2016. In continuare, la data de 18.08.2016 celor patru reclamanti li se transmit Scrisorile de convocare la cercetarea disciplinarapentru fapta mai sus mentionata, acestea fiind înregistrate astfel: pentrudl. ***-Scrisoare de convocare înregistratăsub. nr. DRU1580/1/18.08.2016; pentru***-Scrisoare de convocare înregistratăsub. nr. DRU 1583/1/18.08.2016; pentru *** - Scrisoare de convocare înregistrată sub nr. DRU1581/1/18.08.2016; pentru *** - Scrisoare de convocare înregistrată sub. nr. DRU 1582/1/18.08.2016.

S-a incercat a se transmite către reclamanti convocarea la cercetarea disciplinara pentru fapta mai sus enuntata, prin diferite mijloace astfel: in data de 24.08.2016 in repetate rânduri de la 8:00 a.m. si pana la sfarsitul programului s-a incercat transmiterea persoanala a scrisorilor de convocare, astfel dupa cum rezulta din procesul verbal numărul DRU1617/1/24.08.2016. Desi au fost încercări repetate pentru gasirea salariaţilor la locul de munca, de fiecare data salariatul insarcinat pentru comunicare nu a găsit pe nimeni la locul acestora de munca, facand menţiune despre acest lucru in procesul verbal DRU1617/1/24.08.2016.

S-a încercat transmiterea convocărilor in discuţie prin e-mail la data de 25.08.2016 la adresele de e-mail de serviciu.

In sfarsit, s-a realizat şi convocarea prin posta, prin scrisoarea recomandata cu confirmare de primire si continut declarat, scrisorile recomandate fiind transmise la adresele enuntate de către reclamanţi la data de 22.08.2016.

In consecinţa, angajatorul *** a adoptat toate masurile ce s-ar fi impus pentru transmiterea Scrisorilor de Convocare in vederea asigurarii dreptului la aparare a salariaţilor. Totodată, Scrisorile de Convocare cuprind toate elementele impuse de art. 251 din Codul muncii. Angajatorul si-a îndeplinit obligaţia de comunicare, dovedind buna credinţa totala si transmitand prin toate formele de comunicare acest convocator. Nu exista nicio raţiune care sa justifice lipsa de la programul de lucru a salariaţilor pentru data de 24.08.2016, cand salariaţii au fost cautati la ore diferite de către reprezentantul angajatorului pentru a li se comunica convocarea.

Faptul ca aceştia nu erau la locul de munca, desi chiar din propriile lor evidente ar fi rezultat ca ar fi trebui sa se regaseasca la locul de munca, nu poate reprezenta o situatie imputabilă angajatorului, ci exclusiv salariaţilor care, cu rea credinţa, fie au lipsit fără nici o justificare de la programul de lucru, fie au refuzat să primească documentaţia, ţinând încuiată uşa biroului. Mai mult, din actele pe care înţelege sa le folosească in probatoriu, rezulta fara dubiu ca salariaţii au fost incunostintati cu privire la documentele transmise si prin intermediul e-mailului, aceştia deschizând e- mailul care cuprindea convocarea si actele anexate. Cu toate acestea, cei patru reclamanţi fara niciun fel de justificare au refuzat sa se prezinte la cercetarea disciplinara organizata in data de 30.08.2016, devenind astfel incidente dispoziţiile articolului 251 din Codul Muncii, dispoziţii conform carora cercetarea disciplinara se considera legal indeplinita si in lipsa audierii salariaţilor cercetati, in masura in care aceştia in mod nejustificat nu se prezintă la convocare. Ca o consecinţă a acestei situaţii, Comisia de cercetare a încheiat un proces verbal de constatare a lipsei la audieri a salariaţilor cercetaţi, făcând aplicaţia dispoziţiilor art. 251 din Codul muncii: pentru salariata *** - procesul verbal încheiat in 30.08.2016 înregistrat sub numărul DRU27/30.08.2016; pentru salariata *** - procesul verbal încheiat in 30.08.2016 înregistrat sub numărul DRU 30/30.08.2016; pentru salariatul *** - procesul verbal încheiat in 30.08.2016 înregistrat sub numărul DRU29/30.08.2016; pentru salariatul *** - procesul verbal încheiat in 30.08.2016 înregistrat sub numărul DRU28/30.08.2016.

Ca urmare a cercetării realizate, avand in vedere cele mai sus precizate, s-au incheiat rapoartele de cercetare din cuprinsul cărora rezultă situatia de fapt avuta in vedere de comisie, dispoziţiile incalcate de salariaţi, gradul de vinovăţie al salariaţilor, probele si documentele utilizate de comisie, aspecte in circumstantiere pentru buna aplicare a dispoziţiile art.250 din Codul Muncii si propunerea de sancţionare pentru fiecare din cei patru salariaţi, constând in reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de doua luni in temeiul art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii. Rapoartele de cercetare încheiate in cazul fiecărui reclamant pentru fapta constând în refuzul de a se prezenta la şedinţa de lucru organizată de Directorul General Administrativ sunt: in cazul salariatei *** Raport înregistrat sub. nr. SG 7269/29.09.2016;în cazul salariatului***- Raport înregistrat sub. nr. 7268/29.09.2016; in cazul salariatei *** - Raport înregistrat sub nr. 7267/29.09.2016; in cazul salariatului *** - Raport înregistrat sub nr. SG7266/29.09.2016.

Ca urmare a Rapoartelor de cercetare întocmite pentru fiecare din cei patru salariaţi, Compania *** prin reprezentantul sau, a dispus sancţionarea celor 4 consilieri juridici din cadrul Compartimentului Litigii cu sancţiunea cu reducerea salariului cu 5% pe o perioada de doua luni, in temeiul art.248 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, fiind emise următoarele decizii de sancţionare: Decizia nr. 786/03.10.2016 pentru salariata ***; Decizia nr. 787/03.10.2016 pentru salariatul ***; Decizia nr. 784/03.10.2016 pentru salariata ***: Decizia nr. 785/03.102.106 pentru salariatul ***.

Aceste decizii s-a incercat a fi comunicate direct prin remiterea lor materială către salariaţii în cauză, dar aceştia au refuzat sa le primeasca, dupa cum rezulta din procesul verbal incheiat la data de 04.10.2016 de către salariatele împuternicite cu predarea deciziilor de concediere, procesul verbal fiind înregistrat sub nr. DRU 1839/1/04.10.2016. Din procesul verbal rezulta ca salariatele imputernicite pentru comunicare s-au deplasat in data de 04.10.2016 in repetate rânduri la biroul Compartimentului Litigii pentru transmiterea deciziilor 784,785,786, 787/03.10.2016, dar salariaţii nu au fost gasiti la birou, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal.

De asemenea, fata de faptul ca nu s-a putut face comunicarea directa a deciziilor de sancţionare disciplinara nr. 784-787/03.10.2016, acestea au fost transmise şi prin posta cu confirmare de primire, dupa cum rezulta din documentele depuse odata cu întâmpinarea la Anexele 61-64 la prezenta.

In sfarsit, tocmai pentru ca procedura de comunicare sa fie realizata sub toate aspectele, angajatorul parat a inteles sa comunice deciziile de sancţionare si prin executor judecătoresc astfel cum se observa la Anexa nr. 44 la prezenta.

În ceea ce priveşte fapta constând în refuzul celor 4 reclamanti de a respecta dispoziţiile din Comunicarea CAO nr. 482/30.06.2016 înregistrată la registratura Generală sub. nr. 2005/30.06.2016, pârâta a arătat:

Astfel, prin comunicare înregistrata sub nr. CAO nr. 482/30.06.2016 si înregistrata la registratura companiei *** sub nr. 20005/30.06.2016, s-a solicitat consilierilor juridici ca incepand cu data de 01.07.2016, aceştia sa semneze zilnic condica de prezenta aflata la secretariatul Directorului General Administrativ, camera 124A. De asemenea, se solicita consilierilor juridici ca, cu 24 de ore înainte oricărei acţiuni derulate in afara incintei unitatii, sa comunice acest aspect Directorului General Administrativ, pentru ca sa beneficieze de întocmirea unui ordin de deplasare, urmând astfel a se respecta procedura pentru derularea deplasarii in afara unitatii. Totodată, s-a solicitat si vizarea ordinelor de deplasare.

Desi au primit o astfel de dispoziţie, niciunul dintre cei 4 reclamanţi nu s-au supus acesteia, nesemnand niciodata condica deschisa la camera 124A, Secretariatul Directorului General administrativ. De asemenea, nu s-a întocmit niciodată vreun ordin de deplasare in perioada 01.07.2016 si pana la data de 16.08.2016, data la care Directorul general administrativ a făcut prin intermediul unei note sesizarea faptelor consilierilor juridici de natura a putea atrage raspunderea disciplinara a acestora.

Comunicarea directorului general nr. 482/30.06.2016 înregistrata la registratura *** sub nr. 2005/30.06.2016 a fost comunicata la biroul Litigii dupa cum rezulta din extrasul de pe condica de corespondenta.

Desi cei 4 salariaţi de la Compartimentul Litigii au fost astfel notificati, niciunul dintre aceştia nu au semnat condica de prezenta si nu au întocmit ordine de deplasare, fara a motiva in vreun fel aceasta atitudine.

Ca urmare a acestei situatii, Directorul general adjunct, prin nota înregistrata sub nr. SG6027/16.08.2016, sesizeaza directorul general cu privire la premisele savarsirii de către cei 4 salariaţi a unei abateri disciplinare care, de data aceasta se savarseste zi la zi, si solicita cercetarea disciplinara a celor 4 pentru fapta mai sus mentionata.

La data de 16.08.2016, nota înregistrata sub nr. SG6027/16.08.2016 - a se vedea anexa nr. 67la prezenta întâmpinare - a fost aprobata de către directorul general.

Ca urmare a acestui aspect, comisia de cercetare disciplinara constiuită în baza deciziei nr. 332/2016, s-a întrunit din nou si a emis scrisori de convocare pentru cei 4 salariaţi astfel: Scrisoarea de convocare inregistrata sub nr. DRU 1748/1/13.09.2016, pentru ***; Scrisoarea de convocare inregistrata sub nr. DRU 1747/1/13.09.2016,pentru salariatul **n; Scrisoarea de convocare inregistrata sub nr. DRU 1749/1/13.09.2016,pentru salariata ***; Scrisoare de convocare inregistrata sub nr. DRU1746/1/13.09.2016, pentru salariatul ***.

In toate situatiile, salariaţii erau convocaţi la sediul *** pentru audierea lor in cadrul cercetării disciplinare pentru data de 23.09.2016, ora 10:00.

S-a incercat comunicarea scrisorilor de convocare astfel:

In data de 14.09.2016, s-a incercat in repetate rânduri transmiterea convocatorului personal la locul de munca al salariaţilor. In acest sens, s-a incheiat procesul verbal inregistrat sub nr. DRU1754/1/14.09.2016 din care rezulta ca incepand cu orele 13:30, funcţionarii imputerniciti pentru a face comunicarea s-au deplasat in cladirea Corp F unde se regasea Compartimentul Litigii pentru a inmana salariaţilor convocatoarele 1746,1747,1748 si 1749/13.09.2016, dar nu au găsit pe nimeni in biroul respectiv.

S-a incercat si comunicarea prin e-mail a documentelor scanate tot în data de 14.09.2016, facandu-se transmiterea către adresa de serviciu a celor 4. S-a constatat ca mesajul electronic transmis in data de 14.09.2016, ora 3.56 PM avand ataşate convocatoarele pentru fiecare dintre salariaţi si documente anexate, au fost primite de către salariaţi, aceştia accesandu-si casuta de e-mail dupa transmiterea respectivelor mesaje. De asemenea, li s-a comunicat acestora ca documentele au fost transmise si la adresa de domiciliu ale fiecăruia dintre ei. De asemenea, Scrisorile de Convocare au fost transmise şi prin poştă cu confirmare de primire, scrisorile recomandate fiind transmise la adresele enuntate de către reclamanţi la data de 22.08.2016.

Desi reclamanţii au fost convocaţi pentru data de 23.09.2016, in vederea audierii lor in cadrul cercetării disciplinare, fara nicio justificare aceştia nu s-au prezentat si nici nu au transmis vreun mesaj legat de motivatia pentru care nu s-au prezentat.

Fata de aceasta situatie, Comisia a ajuns la opinia ca devin incidente dispoziţiile art. 251 alin. (3) din Codul Muncii, bazandu-se in consecinţa pe celelalte documente existente la dosar pentru întocmirea raportului de cercetare disciplinara. A se vedea: procesul verbal din data de 23.09.2016 privind neprezentarea la audiere a dnei ***, proces verbal înregistrat sub nr. DRU39/23.09.2016; procesul verbal încheiat in 23.09.2016 privind neprezentarea la audiere a dl Cojocaru Rudolf Florin, înregistrat sub nr. DRU 38/23.09.2016; procesul verbal privind neprezentarea la audiere a dnei *** înregistrat sub nr. DRU37/23.09.2016; procesul verbal privind cercetarea disciplinara a dl. ***.

Ca urmare a cercetării disciplinare, s-a întocmit raportul final de cercetare in cazul celor 4 salariaţi constatandu-se ca aceştia au încălcat regulile de disciplina in unitate, săvârşind o abatere disciplinară, s-a retinut situatia de fapt, faptele savarsite de salariaţi si reglementările incalcate, gradul de vinovăţie al salariaţilor, caracterul repetat al savarsirii de abateri disciplinare, fapt ce a determinat Comisia sa propună ca sactiune disciplinara, desfacerea disciplinara a contractului de munca in temeiul art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii.

Astfel, Comisia de disciplină a emis un raport de cercetare pentru fiecare dintre cei patru reclamanti, astfel:

Raportul de cercetare înregistrat sub nr. 7314/30.09.2016 pentru salariata ***; Raportul de cercetare inregistrat sub nr. 7315/30.09.2016 pentru ***; Raportul de cercetare inregistrat sub nr. 7313/30.09.2016 pentru salariata ***; Raportul de cercetare inregistrat sub nr. 7312/30.09.2016 pentru salariatul ***.

Ca urmare a acestor rapoarte de cercetare disciplinara, angajatorul *** prin reprezentantul sau emite decizii de sancţionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in temeiul art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, cu luare in considerare a dispoziţiilor din procedurile interne, decizii contestate in prezenta cauza, respectiv: Decizia nr. 790/04.10.2016, pentru salariata **; Decizia nr. 789/04.10.2016, pentru salariatul ***; Decizia nr. 788/04.10.2106, pentru salariata ***; Decizia nr. 791/04.10.2016, pentru salariatul ***.

Comunicarea acestor decizii s-a făcut astfel:

S-a incercat remiterea materiala a deciziilor mai sus rubricate, dupa cum rezulta din condica de corespondenta din data de 04.10.2016 - a se vedea Extras din Condica de corespondenţă, dar si din procesul verbal incheiat in data de 05.10.2016, proces verbal din care rezulta ca deciziile 788, 789, 790, 791 din 04.10.2016 urmau a fi comunicate salariaţilor care insa nu au fost gasiti in birou. De asemenea se face menţiunea asupra faptului ca la ora 12:45, salariata ** s-a prezentat la biroul registratura, ocazie cu care s-a incercat inmanarea deciziei nr. 790/04.10.2016, dar aceasta a refuzat. Procesul verbal in 05.10.2016 cu ocazia încercării de a se preda deciziile de sancţionare cu desfacere disciplinara a contractului individual de munca consilierilor juridici care isi desfasoara activitatea in cadrul companiei *** a fost inregistrat sub nr. DRU1844/1/05.10.

In procesul verbal mai sus amintit se face referire la faptul ca s-a încercat predarea deciziilor de sancţionare cu desfacerea contractului individual de munca prin cautarea salariaţilor in cauza la locul de munca, in mod repetat, intre orele 08:30 si 12:00. Pentru ca salariaţii nu au fost gasiti s-a apelat la transmiterea către aceştia a deciziilor prin executor judecătoresc - a se vedea in acest sens notificările executoruui judecătoresc.

De asemenea, s-a incercat comunicarea acestor decizii si prin posta, cu confirmare de primire.

Fata de cele menţionate mai sus, rezulta ca angajatorul *** a fost pus in situaţia de a aprecia cu privire la faptele savarsite de salariaţii sai si, in raport cu acestea, pentru cele 3 fapte savarsite de către cei 4 consilieri juridici, sa dispună in ordine sancţiuni corespunzătoare, respectiv avertisment, reducerea salariului cu 5% pe o perioada de 2 luni şi, in final, avand in vedere existenta a inca 2 abateri savarsite de către salariaţi si sancţionate de angajator, sa dispunsa sancţionarea disciplinara a salariaţilor in temeiul art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Angajatorul, Compania ***, a respectat toate cerinţele legii in toate cele 3 situatii si pentru fiecare dintre salariaţii sancţionaţi. Astfel, in ceea ce priveşte elementele abaterii disciplinare:

Prima fapta care a condus la sancţionarea cu avertisment a constat in refuzul consilierilor juridici de a respecta un ordin al directorul general, respectiv art. 2 din Decizia nr. 32/2016, in baza careia salariaţii consilieri juridici la Compartimentul Litigii aveau obligaţia de a raporta dupa fiecare termen de judecata, respectiv de a arata ce s- a intamplat la termen si, dupa caz, care sunt soluţiile dispuse de către instanta de judecata.

Astfel, conform acestei decizii ( Decizia nr. 32/2016) cei patru consilieri juridici, reclamanţii din prezentul dosar, aveau obligaţia ca dupa fiecare termen de judecata sa prezinte o nota cu cele intamplate la termen şi/sau cu soluţiile pronuntate la acel termen, astfel incat sa poata exista o gestiune eficienta a dosarelor judecate in instanta. Desi, celor patru consilieri juridici li s-a pus in vedere sa tina cont de dispoziţia Directorului general, aceştia au refuzat si, mai mult, au refuzat sa prezintă un punct de vedere expres cu privire la cele intamplate la fiecare termen de judecata la care se prezentau.

Or, o astfel de atitudine este de natura a incalca regulile de disciplina pentru ca, (cei 4 salariaţi au incalcat un ordin dat de un superior, in speţa de directul general). Ordinul este dat in limitele legii, fiind normal ca directorul general sa pretindă sa cunoasca in mod direct sau prin reprezentanţii sai, situatia concreta dintr-un dosar sau altul, ce se intampla la un termen de judecata, cum sunt administrate si gestionate dosarele de instanta si daca soluţiile pronuntate de instanta pot sau nu sa fie de natura a determina anumite costuri sau anumite masura specifice. Nu se poate considera ca un astfel de ordin ar fi in afara legii. Dimpotrivă, raportarea in sensul unei note de termen este, de principiu, un lucru normal si uzual la nivelul oricărui angjator.

Si aceasta fapta reprezintă o incalcare a obligaţiilor de serviciu a salariaţilor in cauza, o incalcare a disciplinei in munca, aceştia netinand cont de o dispoziţie data in limitele legii de către un superior, in speţa de Directorul general. Pentru aceasta fapta sunt întrunite elementele necesare pentru existenţa abaterii disciplinare de natura a atrage raspunderea salariaţilor culpabili. Exista o fapta prin care s-au incalcat dispoziţiile concrete ale unui superior, dispoziţii date in limita legii, salariaţii incalcand disciplina in munca in perfecta cunostinta de cauza, astfel intrunindu-se si elementul subiectiv al răspunderii lor disciplinare.

Cu privire la sancţionarea acestei abateri disciplinare, in situatia de speţa, sunt întrunite toate condiţiile de forma si procedurale impuse de lege: salariaţii au fost convocaţi la cercetare disciplinara pentru data de 23 august, si pentru ca la acea data nu s-au prezentat fara o cauza care sa determine lipsa lor, s-a recurs la o a doua convocare pentru data de 31august, nici cu aceata ocazie salariaţii in cauza neprezentandu-se.

Fata de aceasta situatie, angajatorul a considerat ca sunt intrunite, condiţiile art 251 alin. (3) din Codul Muncii, astfel incat a continuat cercetarea disciplinara, si a incheiat raportul de cercetare, în baza căruia s-au emis deciziile de sancţionare disciplinara, fara audierea salariaţilor în cauză, atata vreme cat aceştia nu au inteles sa se prezinte la convocare si nici nu au inteles sa prezinte un motiv pentru lipsa lor de la audierea din cadrul cercetării disciplinare.

Motivatia din cuprinsul acţiunii introductive conform careia cei patru consilieri juridic nu au fost convocaţi la cercetarea disciplinara nu se poate retine atat vreme cat, asa cum demonstrează cu probatoriul corespunzător, s-a incercat convocarea lor prin remiterea directa a convocatorului in doua rânduri, de asemenea prin email, facand dovada ca cei în cauză au accesat căsuţa de email, si prin corespondenta. In consecinţa, angajatorul si-a îndeplinit obligaţia de convocare astfel cum aceasta a fost dispusa de art. 261 din Codul muncii, dar salariaţii convocaţi nu s-au prezentat fara o cauza justa, motiv pentru care angajatorul a fost totalmente indreptatit sa continue cerecetarea si in final sa dispună o sancţiune disciplinara, chiar daca in situatia de speţa salariaţii in cauza nu au fost audiaţi. Dispoziţiile din legea română care impun audierea salariatului cercetat disciplinar au în vedere ocrotirea dreptului la apărare a acelui salariat în procedurile interne. Un astfel de drept recunoscut de lege nu poate fi însă exercitat discreţionar. Or, în măsura în care angajatorul încearcă prin toate mijloacele să convoace salariaţii pentru care există premisele unei eventuale răspunderi disciplinare, dar aceştia, cu rea voinţă nu primesc nicicum convocatorul, zădărnicind orice încercare a angajatorului de a face procedura cerută de lege, considerăm că angajatorul şi-a îndeplinit întrutotul obligaţia impusă de lege.

Fapta de natura a determina începerea cercetării disciplinare a fost prezentata directorului general, acesta aproband solicitarea din Nota - referat de constatare a faptei, in sensul demararii cercetării disciplinare.

Comisia de cercetare disciplinara a încheiat pentru fiecare salariat în parte un Raport in care a analizat si constatat existenta elementelor răspunderii disciplinare, totodata apreciind, raportat la disp. art. 260 din Codul Muncii, şi tinand cont de atitudinea generala a celor 4 salariaţi precum si de anumite circumstanţe existente in cauza, sancţiunea aplicabilă.

Analizand Rapoartele Comisiei de cercetare disciplinara prealabila, angajatorul prin reprezentantul sau a dispus sancţionarea slariatilor prin deciziile nr .785 786 787 788 din 3 oct 2016 avertisment, în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Deciziile in discuţie îndeplinesc condiţiile de forma impuse de art 252 Codul Muncii, fiind întemeiate in fapt si in drept si stabilind instanta competenta unde pot fi contestate si termenul in care pot fi contestate. Totodata in cuprinsul deciziilor este precizata in mod detaliat situatia de fapt si motivele pentru care reclamanţii nu au fost audiaţi in cadrul cercetării disciplinare.

Salariaţii susţin că nu li se poate imputa vreo fapta de incalcare a regulamentului intern, pentru ca regulamentul intern nu le este cunoscut si nu le-a fost comunicat. Este greu de crezut ca la nivelul unei unitati, un consilier juridic nu cunoaşte continutul regulamentului intern, cu atat mai mult cu cat acel consilier juridic reprezintă interesele companiei in instanta si, de multe ori, a fost obligat sa aduca ca proba in instanta insusi regulamentul intern al companiei (a se vedea în acest sens, extras din situaţia litigiilor administrate de cei 4 consilieri juridici, din care rezultă că aceştia au reprezentat, conform sarcinilor de serviciu, interesele *** împotriva unor salariaţi care au contestat decizii de sancţionare disciplinară, invocând în apărarea *** şi regulamentul de odrine interioară, depus ca probă în instanţă.

Mai mult, regulamentul intern, ca de altfel si procedurile privind abaterea disciplinara sunt documente publice care sunt afişate in locuri vizibile.

In ce priveşte regulamentul de organizare si funcţionare din care rezulta si corelaţiile dintre diverse compartimente ale angajatorului, inclusiv subordonările, si acesta era cunoscut de către reclamanţi, atata vreme au lucrat cu acest document in calitatea lor de consilieri juridici. Mai mult, acest document se regăseşte spre consultare publică pe site-ul oficial al ***. Depune extrase din acest Regulament de organizare si funcţionare, din care rezultă subordonarea Compartimentului Litigii, ca de altfel a întregii Direcţii Juridice fată de Directorul General Administrativ. Mai mult, deşi reclamanţii din prezenta cauză afirmă că ei nu au cunoştinţă despre Directorul General Administrativ, cine este şi ce doreşte, tot pe site-ul oficial ***, există publicată, (deci ca informaţie de interes public), Organigrama ***, în care se precizează în mod expres numele Directorului general Administrativ - ***.

In consecinţa, se poate observa ca sunt întrunite toate elementele abaterii disciplinare, toti cei 4 angajaţi avand cunostinta despre faptul ca isi incalca obligaţiile de serviciu, nerespectand un ordin a directorului general, o dispoziţie a acestuia, respectiv art. 2 din Decizia nr. 32/2016. Exista o incalcare vadita a disciplinei muncii, savarsita cu vinovăţie din partea celor 4 salariaţi, astfel incat poate fi antrenata raspunderea disciplinara a acestora pentru o astfel de fapta.

Cu privire la fapta constând în refuzul ceelor 4 consilieri juridici de a se prezenta la şedinţa de lucru organizată în data de 25.07.2016 de către Directorul general Administrativ, a arătat că şi cu privire la această situaţie sunt întrunite condiţiile abaterii disciplinare, astfel:

Cei patru reclamanţi au săvârşit o faptă contrară reglementărilor interne, refuzând ordinul unui superior, Directorul General Administrativ, de a se prezenta la o şedinţă de lucru convocată de acesta. Refuzul a fost manifestat atât faţă de Secretara Direcţiei Administrative, cât şi faţă de Directorul general Administrativ care personal s-a deplasat la biroul compartimentului Litigii pentru a le solicita acestora să participe la o şedinţă de lucru; ordinul a fost dat în limitele legii, atâta vreme cât, aşa cum a arătat prin organigrama societăţii, prin mandatul Directorului General Administrativ, dar şi prin Extrasele de pe Regulamentul de organizare şi funcţionare al ***, Compartimentul Litigii se afla în subordinea Directorului general Administrativ, iar salariaţii din Direcţia juridică aveau obligaţia să răspundă la orice solicitare legată de raportări infromari sau pentru şedinţe de lucru din partea conducătorilor ierarhici.

Exista o fapta prin care s-au incalcat dispoziţiile concrete ale unui superior, dispoziţii date in limita legii, salariaţii incalcand disciplina in munca in perfecta cunostinta de cauza, astfel intrunindu-se si elementul subiectiv al răspunderii lor disciplinare.

De asemenea, angajatorul *** a respectat procedura legala si cea existenta in normele interne, deciziile prin care reclamanţii au fost sancţionaţi cu reducerea salariului cu 5% pentru o perioadă de 2 luni, fiind şi ele conforme cu cerinţele art. 252 din Codul muncii.

Fata de cele prezentate, rezulta fara dubiu ca deciziile angajatorului de sancţionare disciplinara a celor 4 reclamanti cu sancţiunea redducerii salariului cu 5% pentru o perioadă de 2 luni sunt pe deplin legale si temeinice.

Cea de a treia fapta ce a fost imputata celor 4 consilieri juridici are in vedere refuzul acestora de a respecta cele solicitate de Directorul Administrativ prin comunicarea nr 482/30.06.2016 intreeistrata si la Registratura *** sub nr. 20005 din 30.06.2016.

Aceasta comunicare a fost comunicata si transmisa celor 4 consileri juridici.

Directorul General Administrativ avea deplina competenta sa dispună masuri in legătură cu buna derulare a activitatii compartimentelor din subordinea sa, şi cum rezultă din coroborarea Organigramei Direcţiei Administrative, cu regulile generale cuprinse în regulamentul de Organizare şi funcţionare a *** şi respectiv din contractul de mandat al Directorului General Administrativ.

In consecinţa, dispoziţiile date de directorul general admistrativ prin Adresa nr. 20005 din 30.06.2016 nu vor fi altfel interpretate decât ca dispoziţii date in condiţiile si in limitele legii.

Prin dispoziţia mai sus amintita li se cerea consilierilor juridici sa semneze condica de prezenta care se gasea la secretriatul directorului administrativ si ori de cate ori pentru motive de serviciu ies din incinta locaţiei la care au locul de munca sa isi intomeasca un ordin de depasare in acest sens.

În repetate rânduri, de altfel asa cum chiar consilierii juridici arata in anexele depuse odata cu acţiunea introductiva, aceştia au solicitat sa li acorde bonuri de benzina pentru ca se deplaseaza la instante de judecata in Bucureşti si Buftea, in condiţiile in care locul de munca este la Otopeni, ori daca ar fi respectat ordinul transmis de Directorul General Administrativ prin Adresa inregistrata sub nr. 20005/2016, atunci conform legii, ar fi beneficiat de decontarea cheltuielilor de deplasare. Practic solicitarea directorului general administrativ a venit si in intampinarea solicitărilor celor 4 consilieri juridici, solicitări care de altfel au reprezentat si cereri in justitie, respinse, insa, de către instantele judecătoreşti, asa dupa cum rezulta din sentinta civila nr. 2547 pronuntata de către Tribunalul Ilfov in dosarul nr.3594/ 93/2014 la 15.10.2015.

In motivarea sentinţei mai sus mentionate, se face urmatoarea remarca : " ...pe de o parte nu exista un temei juridic in baza caruia sa li se acorde asemenea bonuri valorice sau sumele de bani solicitate de aceştia, neexistand o asemnea prevedere in contractual individual de munca, contractul colectiv de munca, regulament intern sau alte acte normative. Dimpotrivă, reclamanţii sunt indreptati sa li se deconteze sumele de bani ocazionate de deplasarile in interes de serviciu, in afara localitatii, pe baza de documente jusitificative in condiţiile prevăzute de lege, nefacandu-se dovada neacordarii unor asemenea cheltuieli de către parata.

Deci, a constat instanta de judecata ca numai in cazul in care exista documentele justificative adica ordin de deplasare, ordinul de delegare dublat de cheltuielile ocazionate de deplasare acele cheltuieli pot fi acoperite. Or, tocmai pentru a răspunde cerinţelor legii dar si solicitării exprese a celor 4 consilieri juridici, Directorul General Administrativ, prin dispoziţia intregistrata sub nr 20005/2016 a solicitat expres consilierilor juridici ca in cazul in care fac deplasari, sa solicite anterior ordinul de deplasare, aspect care este intrutorul conform legii in vigoare.

In ceea ce priveşte solicitarea de completare a condicii de prezenta, a considerat că este absolut normal ca un Director General Administrativ sa solicite subordonaţilor sai condica de prezenta, aceasta atestand faptul ca ei se afla sau nu la locul de munca. De altfel, prezentarea condicii de prezenţă de către diferitele Compartimente subordonate Directorului General Administrativ era un lucru absolut normal.

Faptul ca cei patru reclamanti au inteles sa isi preconstituie propria condica, nu reprezintă un act care sa ii exonereze de raspunderea fata de neindeplinirea dispoziţiei primite prin Comunicarea înregistrată sub nr. 20005/2016. Este greu de admis ca nişte salariaţi sa isi faca singuri propria condica, pe care să nu o prezinte spre verificare niciunui superior, şi ulterior să pretindă că si-au indeplinit obligaţiile privind raportarea prezentei lor la locul de munca, cu atât mai mult cu cât li s-a cerut în mod special să semneze condica într-o anumită locaţie. Practic si in aceasta ipoteza se poate observa refuzul de subordonare a salariaţilor in cauza, fapt ce reprezintă o incalcare a regulilor de disciplina a muncii. In consecinţa, se poate observa ca exista fapte de natura a incalca disciplina muncii, acestea au fost savarsite de salariaţi in legătură cu munca lor si au fost savarsite cu vinovăţie, deoarece aceştia au cunoscut dispoziţia primita dar, in mod culpabil, au refuzat sa o duca la îndeplinire. Vinovatia rezulta si din faptul ca cei 4 consilieri juridici de la Compartimentul Litigii, desi cunoasteau Regulamentul intern si procedurile interne ale angajatorului, nu au tinut cont de faptul ca trebuie sa se supună ordinelor superiorului si au incalcat in mod vădit atat dispoziţiile legii, art. 39 alin. (2) din Codul muncii,cat si dispoziţiile corespunzătoare din propriul contract individual de munca cat si cele din regulile interne aplicabile la nivelul angajatorului.

Faptul ca salariaţii susţin ca nu le este aplicabil Regulamentul Intern, deoarece nu aveau cunostinta de acesta, nu este o apărare pertinentă. Astfel, aşa cum a arătat şi mai sus, Regulamentul intern este afişat in toate avizierele din toate locatiiile ***, astfel încât orice salariat să ia la cunoştinţă cu privire la conţinutul său. În al doilea rând, având în vedere calitatea reclamantilor, în activitatea lor normală au lucrat cu regulamentul intern, pentru a asigura apărarea angajatorului *** . Este adevărat că legea impune încunoştinţarea salariaţilor cu privire la conţinutul Regulamentului Intern. Dar în cazul consilierilor juridici, aceştia au, la rândul lor, obligaţia de a cunoaşte normele interne ale angajatorului, pentru că în activitatea lor curentă trebuie să aplice aceste norme interne.

In consecinţa, nu se poate retine ca cei 4 reclamanti nu erau incunostintati cu privire la continutul Regulamentului Intern si a faptul ca in temeiul acestuia, dar şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare publicat pe site-ul oficial *** , respectiv a propriului contract indivdiual de muncă şi a legii, aveau obligaţia sa respecte dispoziţiile date de superiorul lor. Chiar si daca nu ar fi recunoscut dispoziţiile Regulamentului intern, insasi abaterea disciplinara conform art.2 47 din Codul Muncii se defineşte ca o "fapta savarsita cu vinovăţie de către un salariat, prin care acesta incalca legea, contractul individual de munca  contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau, dupa caz, ordinul superiorului". In situatia de speţa exista abatere diciplinira, deoarece, prin atitudinea lor, cei 4 reclamanţi au incalcat Dispoziţia nr. 20005/ 30.06.2016 emisa de Directorul General Administrativ.

Si in cazul faptei constând in nerespectarea dispoziţiei Directorului General Administrativ nr. 2005/30.06.2016, au fost respectate condiţiile legii, atat in ce priveşte termenele si procedura de urmat, cat si in ceea ce priveşte forma deciziiilor de sancţionare date cu privire la fapta respectivă.

Având in vedere, atitudinea, repetat indisciplinata acelor 4 consilieri juridici, prin rapoartele întocmite pentru fiecare, Comisia de cercetare a propus aplicarea celei mai drastice masuri, respectiv, desfacerea diciplinara a contractelor individuale de munca in temeiul art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

Angajatorul, prin reprezentantul sau, a dispus sancţionarea celor patru consilieri juridici, conform propunerii din Raportul de ceercetare, astfel fiind emise Deciziile de sancţionare 788,789,790 si 791 din 04.10.216.

Cele 4 decizii de sancţionare îndeplinesc condiţiile de forma impuse de art 252 din Codul muncii in sensul ca se regaseste întemeierea in fapt si in drept, situatia de fapt este amplu dezvoltata in cuprinsul deciziei, de asemenea se face referire la faptul ca s-a trecut la aplicarea sancţiunii fara audierea salariaţilor deoarece aceştia au fost convocaţi in conditile legii dar, fara a prezenta vreun motiv expres, aceştia nu s-au prezentat la convocarea emisa de angajator. În sfârşit, in cuprinsul deciziilor de sancţionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca se face referire si la raţiunile pentru care, facandu-se aplicarea art. 260 din Codul muncii, s-a ajuns la dispunerea celei mai grave sancţiuni, respectiv sancţiunea desfacerii disciplinara a contractului individual de munca.

În cuprinsul deciziei se regăsesc şi referirile corespunzătoare, legate de termenul in care decizia de concediere poate fi atacata si instanta competenta la care decizia poate fi atacata.

Cele 4 decizii de sancţionare au fost transmise salariaţilor incercandu-se comunicarea lor directa aceştia refuzând sa primeasca, s-a incercat transmiterea prin executor judecătoresc si prin corespondenta.

Fata de cele prezentate, rezulta ca toate cele 12 decizii de sancţionare contestate in prezentul dosar, sunt perfect legale si temeinice si in consecinţa, nu se justifica desfiinţarea acestora.

In ce priveşte unele argument invocate de reclamanti in favoarea lor, a arătat:

In cazul reclamantului ***, acesta susţine că s-a aflat în concediu medical si depune in acest sens la dosar certificatul de concediu medical invocând faptul că ar deveni incidente dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Codul muncii si in consecinţa împotriva sa nu s-ar fi putut emite o decizie de concediere.

In acest sens se depune la dosarul cauzei certificatul medical.

Dupa cum se poate observa din certificatul medical acesta este emis pe data de 06.10.2016 pentru perioada 05.10.-07.10.2016. Deci, Certificatul medical este emis ulterior momentului comunicării deciziilor către d-nul **, comunicarea realizandu-se in data de 05.10. 2016.

Mai mult, din cuprinsul Adeverinţei nr. 2260 din 13.10.2016 (de asemenea document depus de reclamanţi prin introductivă) rezulta fara dubiu ca contractul individual de munca al contestatarului *** incetase deja conform deciziei de sancţionare cu desfacere disciplinara a contractului individual de munca, comunicată la data de 05.10.2016.

Mai mult se poate observa conform Certificatul medical menţionat mai sus ca in cuprinsul acestuia nu apare viza plătitorului, adica acest certificat medical nu a fost transmis angajatorului. Certificatul de concediu medical s-a transmis angajatorului abia pe data de 01.11.2016, asa cum rezulta din corespondenţa referitoare la punerea în plata a acestui certificat medical (A se vedea fata la care solicitarea reclamantului a fost înregistrată la registratura Companiei şi corespondenţa internă cu privire la această solicitare).

Conform regulamentului intern, exista obligaţia ca salariaţii sa anunţe situatia de incapacitate temporara de munca de indata si sa transmita tot de indata o copie dupa certificatul de concediu medical. Or, reclamantul *** nu poate invoca faptul ca nu i s-a suspendat contractul de munca si ca s-a dispus încetarea raporturilor sale de munca cu titlu de sancţiune in perioada in care el susţine ca s-ar fi aflat in concediu medical, atata vreme cat nu a transmis actul doveditor angajatorului.

De altfel, daca ne-am raporta la dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Codul muncii, se poate observa ca acest text are in vedere momentul emiterii unei decizii care determină ca efect concedierea salariatului, si nicidecum momentul in care aceasta decizie este comunicata. Or, decizia de sancţionare cu desfacerea contractului individual de munca a fost emisa la data de 04.10.2016, iar starea de natura a conduce la suspendarea contractului individual de munca invocate de către salariatul *** este ulterioara,respectiv 05.10.2016, asa dupa cum rezulta din certificatul de concediu medical. Astfel, nu se poate pune in discuţie vreo suspendare de contract de munca de natura a împiedica încetarea raporturilor de munca.

De asemenea, in cazul d-nei *** , se invoca faptul ca aceasta s-a aflat in concediu de odihna in perioada 07.09.-16.09.2016, respectiv 22.09.-30.09.2016. Cele doua comunicări/informări se regăsesc in anexele depuse de reclamanti odată cu cererea introductiva. Fara a nega sub niciun aspect dreptul la concediu de odihna ca drept absolut pentru toti salariaţii, subliniază faptul că un astfel de drept nu poate fi exercitat decât in limitele normale, respectiv cu respectarea dreptului la propria organizare recunoscut angajatorului.

Este raţiunea pentru care un astfel de drept nu poate fi exercitat in mod unilateral si fara consimtamantul angajatorului in ceea ce priveşte momentul in care se exercita.

D-na ** nu a inteles nicio clipa sa tina cont si de consimtamantul angajatorului in ceea ce priveşte exerciţiul dreptului sau la concediu de odihna, în acest sens, modalitatea de a-şi pretinde dreptul la concediu, astfel cum aceasta rezultă din cele doua scripturi depuse de reclamanti la dosar, şi pe care le-a invocat şi în favoarea acesteia, facand dovada expresa ca din punctul lor de vedere al reclamantilor , simpla comunicare/informare a angajatorului este suficienta pentru a putea intra in concediu de odihna.

O astfel de atitudine este contrazisa in primul rand de o corectă interpretare a dispoziţiilor referitoare la concediul de odihna, astfel cum acestea sunt precizate in lege si pe de alta parte, sunt contrazise de regulile interne de la nivelul ***, reguli care stabilesc in mod expres faptul ca pentru plecarea in concediul de odihna este necesar acordul expres al angajatorului.

Rezulta ca lipsa de la locul de munca fara un astfel de acord nu poate reprezenta concediu de odihna in înţelesul legii; fata de aceasta situatie nu se poate considera ca in perioada 07.09.-16.09.2016 si respectiv 22.09.-30.09.2016 d-na *** s-a aflat in concediu de odihna cu toate efectele determinate de o astfel de stare de fapt; in realitate, pur si simplu salariata nu a inteles sa se prezinte la locul de munca pe perioada mai sus mentionată. În consecinţă, toate susţinerile ce se regasec in cuprinsul contestatiei introductive referitoare la acest aspect nu pot fi retinute.

Reclamanţii invoca faptul ca in mod simulat si cu rea credinţa angajatorul a "prefabricat" un caz de sancţionare disciplinara, mergând pana la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca deoarece s-a dorit a se "scapa" de consilierii juridici in discuţie si, in acest sens, Consiliul de administraţie a dispus desfiinţarea Direcţiei Juridice.

Intr-adevar, la nivelul *** S.A. s-a hotarat, pe raţiuni de eficienta economica, desfiinţarea Direcţiei juridice,asa dupa cum rezulta din hotararea Consiliului de administraţie nr 12 din data 12.07.2016. Ca urmare a hotararii Consiliului de administraţie, consilierii juridici de la Compartimentul litigii ca de altfel si colegii lor de la celelalte compartimente juridice au fost preavizaţi si in acelaşi timp li s-a ofertat alte locuri de munca vacante, existente in unitate. Conform preavizelor, cei 4 consilieri juridici s-ar fi aflat in perioada de preaviz pana la data de 05.10.2016 inclusiv.

In consecinţa,la momentul emiterii deciziilor de sancţionare, respectiv 29.09.2016, 03.10.2016si 04.10.2016, contractul de munca al celor patru consilieri juridici era in fiinţa; mai mult, asa cum a aratat, comunicarea s-a realizat la data de 05.10.2016 când contractul de munca a celor patru era in fiinţa.

Deci nu se poate spune ca încetarea contractului individual de munca in temeiul art.65 s-ar fi produs anterior momentului in care au intervenit deciziile de sancţionare.

Deciziile de sancţionare s-au aplicat unor salariaţi care, in opinia angajatorului au savarsit abateri disciplinare, au incalcat in mod repetat disciplina la locul de munca si, pentru aceste raţiuni, atata vreme cat aveau calitatea de salariat al Companiei ***, au fost sancţionaţi, mergandu-se in final, pana la cea mai drastica sancţiune, respectiv aceea constând in desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

In ceea ce priveşte solicitarea de daune morale a solicitat respingerea acesteia pentru următoarele motive:

Reclamanţii isi susţin cererea de daune morale motivând ca au fost supusi unui stres psihic, si unor umilinţe de către angajator, insanu explica in ce au constat efectiv măsurile stresante şi umilinţele suferite neaducândnici o dovada in acest sens. Mai mult, cumau fost stresaţi de către angajatorul care a abuzat de prerogativa sa disciplinară, din moment ce nu s-au prezentat la nici o convocare pentru nici una dintre abaterile disciplinare care au fost reţinute în sarcina lor.

Raportat la situaţia de fapt, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului în temeiul dispoziţiilor art. 253 din Codul muncii, nefiind întrunite condiţiile specifice. Răspunderea patrimonială a angajatorului reprezintă o formă de răspundere specifică în baza căreia angajatorul este obligat a repara prejudiciul efectiv produs salariatului său în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie şi în legătură cu munca sa.

In cauza de faţă nu sunt întrunite nici una din condiţiile generale pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, respectiv: existenţa unui prejudiciu (efectiv,cert, real, actual, direct); existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei angajatorului, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat acesta.

Dacă cel puţin una dintre condiţiile mai sus enumerate nu este îndeplinită, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului. Pe cale de consecinţă, nu se pot acorda despăgubiri pentru pretinse daune morale suferite de salariat, atâta vreme cât nici una dintre condiţiile de mai sus nu este indeplinita.

Simpla sancţionare a salariaţilor, chiar şi cu sancţiunea cea mai drastică, respectiv desfacerea disciplinară a contractelor lor individuale de muncă nu este de natură a proba faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu moral printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie de către angajator şi în legătură cu munca sa.

Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civila nr. ** a apreciat ca obligarea angajatorului la repararea prejudiciului moral suferit de salariat in timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul este posibila numai daca sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile contractuale, inclusiv cele care privesc existenta faptei ilicite si a vinovăţiei angajatorului. Pentru a se putea naşte dreptul la despăgubiri, este necesar ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare sa ii fie imputabila angajatorului. (...) Simpla enumerare a unor drepturi fundamentale pretins incalcate, fara indicarea modului in care li s-a adus atingere prin fapte ilicite culpabile, concrete si probate nu poate conduce la antrenarea răspunderii angajatorului.

In acest sens termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea; dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afecţiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare. Prin urmare, prejudiciul in discuţie, neavand continut economic, nu poate fi evaluat in bani.

Din înscrisurile depuse de reclamanţi condiţia legăturii de cauzalitate intre presupusa fapta ilicita si prejudiciu nu a fost dovedita.

Curtea Suprema de Justitie a decis ca in ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta „include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel in cauza pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa producă un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate..." - a se vedea in A.  (coordonator), D. D, L. D, L. G, M. l A. P(colaboratori), 12Codul muncii - comentat si adnotat cu legislaţie, doctrina si jurisprudenta, voi II, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2008, p. 476.

A considerat ca emiterea unor decizii de sancţionare nu pot reprezenta, prin ele însele, o fapta ilicita a angajatorului. In masura in care se dovedeşte faptul ca masura angajatorului a fost netemeinica sau nelegala, legea stabileşte modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de salariat ca urmare a unei concedieri netemeinice sau nelegale. Astfel, art. 80 alin. (1) din Codul muncii statueaza ca, „in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Prin urmare, este evidenta intentia legiuitorului, aceea de a acorda, cu titlu de despăgubiri, salariile indexate, majorate si reactualizate, fiind in acest fel acoperit integral prejudiciul creat fostului salariat prin insasi acordarea acestor despăgubiri si, de asemenea, prin insasi reintegrarea acestuia pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi următoarele Cod pr. civ., cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 247 şi urm. din Codul muncii şi a celorlalte texte de lege invocate în cuprinsul întâmpinării.

În susţinerea întâmpinării, au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 38-224 vol. IV, 1-239 vol. V).

La data de 27.12.2016 reclamanţii ***,  ***, *** *** au formulat  răspuns la intampinare prin care au solicitat instantei de judecata, inlaturarea apararilor formulate de către parata prin intampinare ca netemeinice si nelegale si admiterea contestatiei depusa de aceştia.

Reclamanţii au arătat că parata este in eroare in ceea ce priveşte atat denumirea cat si structura in care au functionat aceştia. Astfel, parata, in calitate de angajator, si inca odata abuzand de prerogativele sale, a emis Deciziile nr. 555/07.08.2015, nr. 557/07.08.2015, si nr. 558/07.08.2015 prin care in mod unilateral, a modificat locul de munca al reclamanţilor, fara a exista vreun acord din partea acestora si de asemenea si denumirea structurii juridice, impartind-o in doua compartimente si anume litigii si consultanta si avizare. Pe langa deciziile mentionate, aceasta a mai emis si acte adiţionale cu data de 06.03.2015 la contractele individuale de munca de modificare a locului de munca, care nu au fost niciodata agreate si/sau semnate de către aceştia.

Prin Sentinta Civila nr.  din data de  (Dosar nr.), data de Tribunalul Bucureşti, instanta a admis, in parte, acţiunea formulata de aceştia si a anulat Decizia nr. 555/07.08.2015, Decizia nr. 557/07.08.2015, Decizia nr. 558/07.08.2015 şi actele adiţionale din 06.03.2015 la contractele individuale de muncă ale reclamanţilor, emise de parata. Sentinta este executorie de drept.

Astfel, atat in opinia acestora, cat si in opinia Tribunalului Bucureşti, juridicul nu a fost niciodata impartit in doua compartimente, ci a functionat ca o structura unitara, astfel incat atributiile de serviciu cat si volumul de munca trebuiau sa fie impartite in mod corect, real si echitabil către toti cei 8 consilieri, si nu asa cum a procedat parata - consilierii care se ocupau de avizarea cererilor de concediu de maternitate, pensionare, contracte draft standard - au beneficiat de protectia neechivoca din partea paratei, prin acordarea de facilitati cum ar fi condiţii de munca net superioare celor ale acestora, participarea la cursuri de perfecţionare in tara si strainatate, acordarea de bonuri de combustibil, salarii de trei ori mai mari decât ale acestora, etc. (toate acestea au fost retinute de către Tribunalul Ilfov în  Sentinta Civila nr. , de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia Civila nr. ) pe cand aceştia, avand un volum de munca net superior fata de cei al celorlalţi 4 consilieri si responsabilitati pe masura, dosarele cu salariaţii *** fiind de o complexitate crescută, a functionat intr-un birou mizer din cladirea veche ***, fara a beneficia de nici o facilitate, ba chair nici de condiţiile minime obligatorii, prevăzute de statutul consilierului juridic, nemaivorbind de salariul mizer, care a ramas neschimbat de la angajare.

Insa, pe parata, ca si in multe cazuri anterioare, nu a interesat-o existenta unei hotarari judecătoreşti, pe care aceasta este obligata sa o respecte si ca o consecinţa a respectării si a acestei hotarari sa ia toate masurile cu privire la respectarea acesteia si la corectarea situatiei de fapt, in sensul cel puţin de a modifica toate documentele care sa conţină denumirea corecta a structurii juridice, distribui in mod echitabil lucrările cu repartizarea dosarelor si către ceilalţi consilieri juridici, de a nu face discriminare intre angajaţii acesteia, etc.

Se pare ca parata nici macar nu este in cunostinta de cauza cu privire identitatea si la locul de munca al acestora, de altfel nici nu cred ca a interesat-o vreodata. Astfel, ***, nu a avut locul de munca niciodata la Compartimentul avizare contracte (de altfel parata probabil a dorit sa faca referire la asa-zisul *compartiment consultanta si avizare* , nu are niciun act adiţional de modificare a locului de munca.

S-a arătat că, toate lucrările subsemnaţilor au fost fotocopiate (sunt depozitate la secretariatul general), astfel incat este cu neputinta ca parata sa susţină ca nu a ştiut despre actele/demersurile efectuate de către aceştia in fiecare dosar in parte.

Mai mult, asa cum a mentionat si in intampinare, au solicitat clarificari cu privire la acel pct.2 invocat, clarificari care nu le-au fost date niciodata, parata nu a depus nici o dovada cu privire la rezolvarea acestei solicitări.

Referitor la invocarea de către parata a organigramei, au arătat că organigrama invocata nu le-a fost niciodata adusa la cunostinta, in contractele de munca ale acestora se stipuleaza foarte clar subordonarea fata de Directorul Juridic (post vacant, prin nerespectarea de către parata a sentinţei civile pronunţata de Tribunalul Ilfov si a Deciziei Civile pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti in Dosarul nr. ** prin care instanţa a anulat concursul pentru ocuparea postului de sef servicu juridic si a obligat parata sa reia procedura interna de ocupare a postului de sef serviciu juridic) si Directorului General ***. Mai mult, organigrama invocata a fost intocmita cu nerespectarea prevederilor Sentintei Civile nr** din data de 28.07.2016, din Dosarul nr.***5 pronuntata de Tribunalul Bucureşti, la care a făcut referire mai sus, cu privire la structura Serviciului Juridic, fiind lovita de nulitate absoluta.

De asemenea, s-a solicitat să se observe reaua credinţa, demonstrata si anterior in nenumarate rânduri a paratei, care inceraca sa inducă in eroare instanta de judecata, speculând continutul Adresei nr. 19326/23.06.2016, prin care au solicitat clarificau cu privire la pct.2 in discuţie, scoţând din contextul acesteia doar o parte, si anume o fraza prin care au sustinut faptul ca, volumul de munca este foarte mare in cele peste 100 de dosare raportat la numărul consilierilor juridici care se ocupa de acestea si nicidecum la nedorinta acestora de a informa conducerea asupra situatiei litigiilor.

De altfel, care ar fi sensul si justificarea formluarii unei adrese prin care sa solicite clarificari cu privire la pct. 2 din decizia in speţa. Mai mult, acest lucru l-au solicitat in condiţiile in care managementul *** cunoştea foarte bine situatia litigiilor din toate actele si demersurile intrepinse de subsemnaţii in dosare.

Referitor la rezoluţia olografa a Directorului General, data pe marginea Deciziei nr. 32, acelaşi Director General- **, era in funcţie la data la care au formulat nota nr. 1188/1/22.06.2016, prin care au solicitat clarificari cu privire la pct. 2 din Decizia nr. 32/29.04.2016, la care nu au primit răspuns niciodata.

Cu referire la susţinerea paratei ca au fost convocaţi in data de 23.08.2016 la cercetare disciplinara, aceasta avea cunostinta de faptul ca in acea data, erau chemaţi in fata judecătoriei Buftea, avand termen de judecata in Dosarul nr. **, fiind prezenţi in fata instantei, fapt pe care il poate confirma si aparatorul paratei.

In continuare, parata insista in a induce in eroare instanta de judecata, invocând faptul ca, a încercat in data de 10.08.2016, prin intermediul unor angajaţi ai *** transmiterea către aceştia a documentelor de convocare dar, predarea documentelor de convocare nu a fost posibila ca urmare a faptului ca biroul era inchis cu lacatul, fie aceştia pur si simplu refuzând sa deschidă usa biroului. Astfel, este foarte clar ca susţinerea paratei este falsa, deoarece aceasta face doua afirmaţii total opuse si nedovedite, in sensul ca, in ipoteza in care biroul ar fi fost închis cu lacatul in mod cert aceştia nu erau in interior, lacatul inchizandu-se doar pe exterior sau daca ar fi fost inchisi in birou nu ar fi existat lacat pe dinafara. De altfel, pontajele arata tocmai prezenta acestora la birou pe toata perioada la care parata face referire ca nu au fi fost in birou: mai mult in birou exista documente secrete si confidenţiale prin lege iar aceştia, prin natura profesiei, cat si parata aveau obligaţia asigurarii respectării secretului si confidentialitatii activitatii la locul de munca, secret care nu poate fi asigurat altfel decât printr-o limitare a accesului persoanelor neautorizate.

De altfel, acest comportament parata il are si in ceea ce priveşte cercetările disciplinare, abuzand din plin de acest drept.

Prin prisma faptelor relatate mai sus si demonstrate documentat, nimic nu o impiedica pe parata, ca si in cazul de fata sa prezinte date/fapte care nu corespund realitatii. Astfel, in ceea ce priveşte asa zisa cronologie de comunicare a convocărilor la cercetările disciplinare in cauza, nimic nu a impidicat-o pe parata sa intocmeasca nişte procese verbale neconforme cu realitatea cum ca nu ar fi fost găsiti la birou, pentru a induce in eroare instanta de judecata, fapt care contravine cu datele continute de foile de pontaj, intocmite si semnate de parata, nimic nu a imiedicat-o sa indice nişte martori, salariaţi ai sai, care bineiteles ca, de teama pierderii locului de munca, vor declara exact ceea ce li s-a comandat

 In continuare, parata insista in a-si demonstra reaua-credinta, prin a se contrazice in propriile susţineri, susţinând in contradicţie cu faptul ca nu au fost la birou, ca ar fi deschis mailurile, si recunoscând cu nonşalanta, printre altele ca, a savarsit infracţiunea de violare a corespondentei prevăzută de art. 302 din Codul penal, efectuând o asa-zisa expertiza IT, caz nemaitalnit in *** cel puţin in cei 6 ani de munca in cadrul acestei companii. De altfel, angajatorul avea obligaţia legala de a îi informa asupra supravegherii e-mailu-lui, neinformarea ducând la incalcarea principiilor finalitatii, transparentei si prportionalitatii.

Cu referire la reconvocare, din discuţiile avute cu personalul de la Resurse Umane, ulterior desfacerii contractelor individuale de muncă, au aflat ca reconvocarea a fost facuta pentru ca Direcţia Resurse Umane sa se acopere, deoarece la data reconvocarii nu primiseră de la posta dovezile de comunicare a convocărilor iniţiale si nicidecum pentru a le da o alta posibilitate de a-şi formula apararile.

Sustinera paratei conform careia in data de 24.08.2016 nu s-au aflat la birou este falsa, faptul ca aceasta susţine ca s-a încercat de doua ori sa li se comunice actele, aceasta trecând pe un asa zis proces verbal orele la care au fost cautati, nu demonstrează faptul ca nu erau la birou.

In ceea ce priveşte transmiterea deciziilor de sancţionare, in data de 03.10.2016si in data de 04.10.2016, reclamanta *** era in concediu de odihna si plecata la mama sa, care a fost operata de cancer in data de 30.09.2016, inclusiv pe 05.10.2016.

Reclamanţii au mai arătat că d-na care s-a przentat in biroul acestora in data de 25.07.2016, nu a dorit sa le comunice in ce calitate s-a prezentat, s-a adresat exclusiv ***, spunandu-i, de altfel, „Mihaela”, pe un ton total neadecvat, amenintand-o sa se prezinte „acum, de urgenta”, in biroul CAO, pentru a da explicaţii cu privire la dosarele 1923,1924,1923.

De asemenea, in data de 29.09.2016, data la care susţine parata ca ar fi avut loc cercetarea disciplinara, *** era in concediu de odihna, plecata din tara. De altfel, a plecat din tara ştiind ca are un preaviz, care expira in data de 05.10.2016. La acesta s-a raportat, afland de cele intamplate abia in data de 12.10.2016, cand s-a intors in Romania. Astfel, aceasta avea cunostinta doar de preavizul in care este stipulat ca, ultima zi de lucru este in data de 05.10.2016, iar de deciziile de sancţionare a luat la cunostinta doar in data de 12.06.2016. Astfel, in cazul reclamantei ***, raportat la prevederile art. 268 din Codul Muncii, a luat la cunostinta de deciziile de sancţionare, inclusiv cea de asa zisa defacere a contractului individual de munca, fara a exista un CIM in vigoare, parata demonstrând inca odata reaua credinţa a acesteia, in condiţiile in care, la cererea de concediu de odihna a ataşat biletele de avion, dus-intors, cu data de pecare 28.09.2016 si data de intoarcere 12.10.2016.

Referitor la ordinele de deplasare, parata iarasi isi demonstrează reaua credinţa, prin savarsirea de acte discriminatorii si sicanatoare fata de aceştia, solicitând doar de la ei aceste ordine de deplasare, spre deosebire de alti salariaţi ai companiei care fara nici o justificare, alţii chiar fara nici un drept, primind lunar bonuri de combustibil.

În data de 13.09.2016, cand, asa cum susţine parata, s-au comunicat convocările pentru ultima cercetare disciplinara, cea prin care s-a desfăcut contractul individual de munca, reclamanta ***, era in concediu de odihna.

În continuare parata insista in afirmaţiile sale cu privire la insubordonarea acestora, precum ca şi-au preconstituit o condica in birou, act de incalcare a disciplinei muncii din punctul acesteia de vedere, insa nici un moment nu face referire la incalcarile legale ale paratei, si anume la faptul ca, nu a inteles nici un moment sa puna in aplicare hotararea civila definitiva, data in Dosarul nr. 430/93/2015, prin care s-ar fi numit un sef juridic, care ar fi avut atributii in a tine condica, asa cum de altfel, este si firesc si normal.

Referitor la concediul medical al lui Cojocaru Rudolf, au considerat ca susţinerile paratei sunt neintemeiate, in cauza sunt incidente prevederile art.60 alin.1 din Codul Muncii. Nu are relevanta data emiterii certificatului medical (daca o persoana se simte rau, poate sa ridice certificatul medical si ulterior, avand in vedere ca certificatul de concediu medical se emite la data consultaţiei, dar faptul juridic al inaptitudinii temporare de munca este anterior emiterii lui cu cel mult 24 ore legea permiţând acordarea retroactiva cu cel mult 24 ore), ci perioada in care se afla in concediu medical. De asemenea, chiar daca contractul individual de munca incetase in data de 05.10.2016, reclamantul ***, nu putea fi nu doar concediat, ci si nici sancţionat disciplinar avand in vedere ca avea CIM suspendat de drept; la data emiterii certificatului de concediu medical avea inca calitatea de asigurat, calitate care inceteaza in termen de 3 luni de la plata ultimei contributii la fondul de sanatate, conform art.2 alin.3 din normele metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobandirea calitatii de asigurat aprobate prin Ordin al preşedintelui CNAS nr. 581/2014, aşadar certificatul de concediu medical indeplineste toate condiţiile de validitate cerute de lege si constituie document justificativ si probatoriu in acest sens.

Astfel, momentul comunicării deciziilor este 05.10.2016, orele 17.00, de unde rezulta clar incidenţa prevederilor art. 60 alin.1 din Codul Muncii. De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 67 alin.1 din Ordinul MSP nr. 60/2006 si O.U.G. nr.158/2005, privind concediile medicale si indemnizaţiile de asigurari de sanatate coroborate cu normele de aplicare a legii, certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului pana cel târziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul medical, ceea ce a si făcut comunicandu-l paratei la data de 01.11.2016, asa cum parata recunoaşte in intampinare. In aceste condiţii, toate susţinerile paratei referitoare la acest aspect, trebuiesc inlaturate ca neintemeiate si nelegale. In aceste condiţii, parata nu poate invoca faptul ca nu sunt întrunite condiţiile art 60 alini din Codul Muncii, dat fiind faptul ca Decizia produce efecte de la data comunicării si nu de la data emiterii acesteia.

In ceea ce priveşte susţinerile paratei, cu privire la concediul de odihna al reclamantei ***, in perioadele 07.09.-16.09.2016 si 22.09-30.09.2016, exercitarea concediului de odihna nu poate fi exercitat decât in limitele normale. Insa, in cazul acestora, aceste limite normale, nu au fost asigurate din anul 2013, de cand a decedat şeful de la juridic, in sensul ca nu au primit niciun formular de programare a concediilor de odihna, nu au fost intrebati niciodata de cum inteleg sa îşi efectueze concediile de odihna de trei ani de zile, ca brusc, in aceasta perioada parata sa se sezizeze ca nu ar fi un drept unilateral.

In ceea ce priveşte afirmaţiile paratei privind calitatea directorului general administrativ de sef ierarhic pe motiv ca ar avea incheiat un contract de mandat ori ca asa ar prevede organigrama, au solicitat să fie înlăturate, ca nefondate avand in vedere ca acest contract de mandat nu le este opozabil in niciun fel avand putere de lege numai intre părţile sale (directorul administrativ si *** prin Consiliul de Administraţie) si nu produce niciun efect fata de aceştia; lipsa oricăror efecte juridice fata de aceştia o are si regulamentul intern ca temei de sancţionare desi parata avea obligaţia legala de a le comunica regulamentul intern care este opozabil salariaţilor numai din momentul luării la cunostinta conform art.241 alin.1 Codul Muncii cat si organigrama care produce efecte numai din momentul modificării contractului individual de munca, prin act adiţional, ca obligaţie de informare a angajatorului, cand se modifica clauzele esenţiale din contract, conform art.17 alin.1 si 2 Codul Muncii.

In ceea ce priveşte daunele morale, au reiterat toate argumentele invocate in contestatie.

In drept, au fost invocate art. 201 C. Proc. Civ.

La termenul de judecată din data de 21.02.2017 instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, iar reclamanţilor şi proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

În fapt, reclamantul *** a fost salariatul societăţii pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11795/01.09.2010 (filele 40-42 vol. I), începând cu data de 01.09.2010, pe o perioadă nedeterminată, ocupând funcţia de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic.

Reclamantul *** a fost salariatul societăţii pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11745/16.08.2010 (filele 61-63 vol. I), începând cu data de 16.08.2010, pe o perioadă nedeterminată, ocupând funcţia de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic.

Reclamanta *** a fost salariata societăţii pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 32019/22.10.2010 (filele 80-83 vol. I), începând cu data de 22.10.2010, pe o perioadă nedeterminată, ocupând funcţia de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic şi Resurse Umane/Serviciul Juridic.

Reclamanta Făşie (fostă Holban) Georgiana Gabriela a fost salariata societăţii pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11744/16.08.2010 (filele 106-111 vol. I), începând cu data de 16.08.2010, pe o perioadă nedeterminată, ocupând funcţia de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic.

La data de 29.04.2016, directorul general al pârâtei a emis decizia nr. 32 (fila 38 vol. IV), prin care a hotărât că până în data de 06.05.2016 consilierii juridici din cadrul pârâtei vor întocmi şi prezenta directorului general o situaţie a tuturor litigiilor existente la nivelul companiei, inclusiv litigiile care nu au fost încă repartizate pentru administrare unui consilier juridic.

De asemenea, la art. 2 din decizie s-a stipulat că după fiecare termen de judecată, consilierii juridici vor informa în scris superiorul ierarhic asupra tuturor acţiunilor întreprinse/ce se vor întreprinde, precum şi asupra măsurilor/soluţiilor ce se vor lua de salariat pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a litigiilor repartizate, în scopul neafectării patrimoniului şi imaginii Companiei ***, urmând ca după avizarea acestei informări salariatul să o ataşeze la dosarul cauzei şi să acţiuneze în consecinţă.

La art. 3 din decizie s-a arătat că situaţia actualizată a litigiilor va fi prezentată directorului general în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni.

Ulterior, la data de 17.06.2016 s-a încheiat contractul de mandat nr. SG4472 (filele 40-55 vol. IV) între societatea pârâtă, în calitate de mandant şi domnul **, în calitate de mandatar (director general administrativ), prin care pârâta, reprezentată de Consiliul de Administraţie a împuternicit pe mandatar, să conducă, să organizeze şi să gestioneze activitatea sa, potrivit legii, hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor, hotărârilor Consiliului de Administraţie şi Actului Constitutiv al societăţii, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice, începând cu data de 17.06.2016 şi până la data de 16.06.2020.

Conform art. 4.2.2 din contract, directorul general administrativ, printre altele, are ca şi obligaţie coordonarea activităţii directorilor şi a departamentelor/compartimentelor aflate în subordinea sa directă.

Or, conform organigramei aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 23.05.2015 (fila 39 vol. IV), directorul general administrativ are în subordonare Direcţia Juridică, inclusiv Compartimentul Consultanţă şi Avizare, Compartimentul Litigii şi Serviciul Contracte şi Proceduri Achiziţii.

Mai mult decât atât, în Anexa 1 a contractului de mandat (fila 52 vol. IV), referitoare la criteriile de performanţă ale directorului general administrativ, s-a menţionat că acesta coordonează departamentul juridic-procese angajaţi-consultant extern.

Prin nota înregistrată sub nr. DRU 1188/22.06.2016, semnată de directorul general administrativ ** (fila 56 vol. IV), adresată Compartimentului Litigii/Direcţia Juridică (celor patru reclamanţi), s-a solicitat acestora, să prezinte în scris până la data de 23.06.2016, ora 14.00, motivul pentru care nu au adus la îndeplinire în totalitate decizia 32/29.04.2016, având în vedere că până la data emiterii acesteia la Secretariatul General nu a fost înregistrată nicio situaţie referitoare la art. 2 şi 3 din decizia respectivă.

În ziua următoare, la Secretariatul General al pârâtei s-a înregistrat sub nr. 19326 (fila 57 vol. IV),  adresa semnată de reclamantul ***, în numele compartimentului litigii, adresată directorului general, prin care a solicitat referitor la art. 2 din decizie clarificarea acestuia, mai exact ce intelege acesta concret prin textul semnat,  întrucât nu cunosc cu ce anume doreşte acesta să fie informat ori ce acţiuni sa intreprindă sau ce masuri/solutii să ia "pentru gestionarea eficienta, corecta si legala a litigiilor repartizate, in scopul neafectarii patrimoniului si imaginii companiei ***", ca si cum aceştia ar gestiona dosarele ineficient, incorect si nelegal si ar afecta patrimoniul si imaginea *** in exercitarea profesiei si fara sa îl informeze ori fără sa ia masuri sau sa găsească soluţii.

Reclamantul a mai precizat că aceştia nu cunosc  ce informare doreşte, care este natura ei si ce urmează sa avizeze, care este rostul si finalitatea unei asemenea solicitări ori temeiul ei juridic.

De asemenea, a menţionat că atâta timp cat directorul general semnează actele lor procesuale si le si fotocopiază, se poate observa din text daca este sau nu corect, eficient si legal, iar daca consideră ca nu este, este rugat să găsească acesta soluţii si ia masurile legale necesare in vederea "neafectarii patrimoniului si imaginii ***", ca sef ierarhic, intrucat acesta are obligaţia să găsească soluţii si nu aceştia care nu sunt sefi ori directori, funcţie pe care nu sunt încadraţi si nici remunerări.

Reclamantul a arătat că faţă de lipsa unui şef la nivelul Direcţiei Juridice, nu aceştia sunt responsabili ca nu e nimeni sa ia masuri ori sa găsească soluţii la litigiile companiei (litigii pe care nu aceştia le generează), si nu pot fi transferate in sarcina acestora atribuţiile unui sef/director doar pentru ca acesta nu exista. Soluţiile pe care le cunosc sunt cele prevăzute de lege si pe care ar trebui sa le stie si directorul general, ca superior ierarhic, daca tot semnează decizii cu impact juridic, iar masurile ce se vor lua sunt cele potrivite crezului lor profesional in exercitarea profesiei, conform principiului independentei profesionale a consilierului juridic, principiu de baza si inviolabil, reglementat de legea de organizare si funcţionare, de statutul profesiei si de contractul de munca.

Reclamantul a mai arătat că o asemenea solicitare, chiar clarificata fiind, nu face altceva decât sa le îngreuneze activitatea, si asa sufocata de multitudinea de dosare, si sa nu mai aibă timp si de "gestionarea corecta, legala si eficienta" a litigiilor, daca toata ziua nu fac altceva decât sa dea in scris, dupa fiecare termen, către conducere, explicaţii care nu au nicio baza legala.

Fata de răspunsul reclamanţilor, directorul general administrativ a emis Nota nr. 766/04.08.2016 înregistrat la Secretariatul General al pârâtei sub nr. 5797/04.08.2016 (fila 58 vol. IV), prin care a propus cercetarea disciplinară a reclamanţilor, motivat de faptul că nu au adus la indeplinire dispoziţiile pct. 2 din Decizia Directorului General nr. 32/29.04.2016.

Aceasta Notă este aprobata de directorul general, acesta menţionând de la data emiterii deciziei şi până la data de 17.06.2016 nu a primit documente conform  art. 2 din decizia nr. 32/2016.

În ceea ce priveşte constituirea comisiei de disciplină, Tribunalul reţine că la nivelul societăţii pârâte, prin Decizia nr. 332 din 25.04.2016/DRU (fila 60 vol. IV), începând cu data de 25.04.2016, s-a numit Comisia de Cercetare Disciplinară Prealabilă la nivel de unitate C.N.T.A.R.-*** SA.

Pentru această faptă, reclamanţii au fost convocaţi la cercetarea disciplinara pentru data de 23 august 2016, ora 12.00, la sediul societăţii pârâte din localitatea ,  nr., jud. , et.,  (filele 62-79 vol. IV, 85-89 vol. VI).

Totodată, prin intermediul emailului, la data de 09.08.2016 în jurul orei 15.50, li s-a solicitat reclamanţilor ca pana la data de 11.08.2016, ora 15:50, sa se prezinte la Direcţia Resurse Umane, Biroul Administrare Personal, pentru a li se remite şi personal scrisorile de convocare (filele 81-84 vol. IV).

După cum rezultă din expertizele interne IT ale Companiei ***, există evidenţe care atestă faptul că cei patru reclamanţi au deschis email-urile primite de la angajator cu scrisorile de convocare, luând la cunoştinţă despre convocare, locul şi data acesteia precum şi obiectul convocării.

Totodata, cele convocările au fost transmise la data de 10.08.2016 si prin intermediul Poştei, cu confirmare de primire (filele 85-95 vol. IV).

De asemenea, societatea pârâtă a încunoştiinţat Sindicatului National Tehnic *** despre efectuarea cercetării prealabile.

Conform proceselor-verbale încheiate la data de 23.08.2016 de către Comisia de Cercetare Disciplinară Prealabilă (filele 98-105 vol. IV), constatându-se că reclamanţii nu s-au prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, au hotărât reconvocarea acestora pentru data de 31.08.2016, ora 11.00, aşa cum rezultă din scrisorile de reconvocare înregistrată sub nr. DRU 1613/1/23.08.2016 pentru ***, nr.DRU 1614/1/23.08.2016 pentru ***, nr.DRU 1615/1/23.08.2016 pentru *** şi nr. DRU 1612/1/23.08.2016 pentru ***, comunicate acestora prin intermediul serviciului poştal (filele 110-125 vol. IV).

Tribunalul reţine că aceste scrisori de reconvocare au fost transmise reclamanţilor şi prin e-mail (filele 127-130 vol. IV).

Conform proceselor-verbale încheiate la data de 31.08.2016 de către Comisia de Cercetare Disciplinară Prealabilă (filele 131-134 vol. IV), reclamanţii nu s-au prezentat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile.

Aşadar, contrar susţinerii reclamanţilor, Tribunalul apreciază că în mod corespunzător pârâta a dispus sancţionarea reclamanţilor, fără a efectua cercetarea disciplinară prealabilă, având în vedere prevederile art. 251 al. 3 din Codul muncii, potrivit căruia „Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”. Or, reclamanţii au fost convocaţi în scris în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, neavând nicio relevanţă că nu s-au înmânat convocările personal, la birou.

Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii disciplinare cu avertisment nu impune obligaţia angajatorului de a efectua cercetare disciplinară prealabilă, aşa cum reiese din art. 251 al. 1 din Codul muncii.

Prin decizia nr. 782/29.09.2016 emisă de pârâtă (filele 152-153 vol. IV)), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu avertisment scris.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: pe toată perioada emiterii deciziei nr. 32/29.04.2014 şi până la emiterea deciziei, salariata nu a adus la îndeplinire dispoziţiile punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, respectiv nu a transmis nicio informare conducătorului ierarhic superior, asupra acţiunilor întreprinse în dosarul cu respectivul termen de judecată/a celor ce se vor întreprinde şi asupra măsurilor/soluţiilor care au fost luate de către consilierii juridici pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a dosarului în cauză şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 2 şi 3 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta nu a avut sancţiuni disciplinare.

Prin decizia nr. 780/29.09.2016 emisă de pârâtă (filele 189-185 vol. IV)), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu avertisment scris.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: pe toată perioada emiterii deciziei nr. 32/29.04.2014 şi până la emiterea deciziei, salariata nu a adus la îndeplinire dispoziţiile punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, respectiv nu a transmis nicio informare conducătorului ierarhic superior, asupra acţiunilor întreprinse în dosarul cu respectivul termen de judecată/a celor ce se vor întreprinde şi asupra măsurilor/soluţiilor care au fost luate de către consilierii juridici pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a dosarului în cauză şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 2 şi 3 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta nu a avut sancţiuni disciplinare.

Prin decizia nr. 781/29.09.2016 emisă de pârâtă (filele 186-193 vol. IV)), s-a decis sancţionarea reclamantului *** cu avertisment scris.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: pe toată perioada emiterii deciziei nr. 32/29.04.2014 şi până la emiterea deciziei, salariatul nu a adus la îndeplinire dispoziţiile punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, respectiv nu a transmis nicio informare conducătorului ierarhic superior, asupra acţiunilor întreprinse în dosarul cu respectivul termen de judecată/a celor ce se vor întreprinde şi asupra măsurilor/soluţiilor care au fost luate de către consilierii juridici pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a dosarului în cauză şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 2 şi 3 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul nu a avut sancţiuni disciplinare în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr. 783/29.09.2016 emisă de pârâtă (filele 194-200 vol. IV)), s-a decis sancţionarea reclamantului Cojocaru Rudolf-Florian cu avertisment scris.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: pe toată perioada emiterii deciziei nr. 32/29.04.2014 şi până la emiterea deciziei, salariatul nu a adus la îndeplinire dispoziţiile punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, respectiv nu a transmis nicio informare conducătorului ierarhic superior, asupra acţiunilor întreprinse în dosarul cu respectivul termen de judecată/a celor ce se vor întreprinde şi asupra măsurilor/soluţiilor care au fost luate de către consilierii juridici pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a dosarului în cauză şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 2 şi 3 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, punctului 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul nu a avut sancţiuni disciplinare.

În drept, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 247 din Codul muncii „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”, iar potrivit art. 252 din Codul muncii, „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. (3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta. (5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.”

Analizând cuprinsul deciziilor de sancţionare emise de pârâtă, instanţa observă că aceastea au fost întocmite cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 252 al. 2 din Codul muncii, în cuprinsul acestora fiind descrise faptele care constituie abatere disciplinară reţinute în sarcina reclamanţilor, au fost indicate prevederile care au fost încălcate de salariati, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară a fost aplicată, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond, Tribunalul reţine că pentru antrenarea răspunderii disciplinare, fapta săvârşită de salariat trebuie să reprezinte abatere disciplinară, fiind necesar ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii: să fie comisă în legătură cu munca sa; prin aceasta să se încalce normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici; să fie comisă cu vinovăţie.

Pe de altă parte, se reţine că sancţiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare şi respectarea normelor de comportare, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. În raport de dispoziţiile art. 250 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având competenţa de a stabili sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 250 lit. a-e din Codul muncii.

În cauza de faţă, în ceea ce priveşte fapta reclamanţilor, din probele administrate în cauză reiese că aceştia nu au respectat art. 2 din Decizia Directorului General CEO nr. 32/29.04.2014, respectiv aceştia nu au informat în scris superiorul ierarhic asupra tuturor acţiunilor întreprinse/ce se vor întreprinde, precum şi asupra măsurilor/soluţiilor ce se vor lua de salariat pentru gestionarea eficientă, corectă şi legală a litigiilor repartizate.

Prin aceasta, reclamanţii au încălcat un ordin dat de un superior, acesta nefiind dat cu încălcarea legii sau abuziv.

Reclamanţii au făcut referire în cuprinsul acţiunii că au întocmit de 4 ani „situaţia litigiilor”, care are rubrica stadiu, însă analizând cuprinsul acesteia (filele 186-200 vol. I, vol. II, 1-23 vol. III) se constată că la această rubrică s-ai menţionat termenele de judecată şi soluţiile dispuse de instanţe şi nicidecum relaţiile solicitate prin decizia nr. 32/29.04.2014.

Totodată, reclamanţii au afirmat că angajatorul nu le-au adus la cunoştinţă Regulamentul Intern, însă Tribunalul constată că aceştia aveau cunoştintă de acest regulament, dat fiiind faptul că anterior emiterii deciziilor contestate, au mai fost sancţionaţi, aceştia contestând deciziile de sancţionare, formându-se dosarul nr. ** al Tribunalului Bucureşti Sectia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, prin sentinţa civilă nr. ** fiind anulate deciziile de sancţionare, însă prin decizia nr. ** pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis apelul formulat de pârâtă şi au fost respinse contestaţiile formulate de reclamanţi, precum şi dosarul nr. ** al Tribunalului Prahova (reclamantul **), fiind pronunţată sentinţa civilă nr. ***, prin care s-a admis contestaţia formulată de acesta, iar prin decizia nr. **7 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a admis apelul formulat de pârâtă şi a fost respinsă contestaţia formulate de reclamantul **.

În cuprinsul cererilor de chemare în judecată ce au format obiectul dosarelor indicate mai sus, s-a invocat de către reclamanţi acelaşi motiv, respectiv necunoaşterea Regulamentului Intern, apărare respinsă de instanţe.

Or, conform art. 430 al. 2 din Codul de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat priveşte şi considerentele pe care dispozitivul se sprijină. 

Conform literei M din contractele individuale de muncă ale reclamanţilor, „Salariatul are in principal următoarele obligaţii: obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei postului; obligada de a respecta disciplina muncii; obligaţia de a respecta Contractul Colectiv de Munca in vigoare. Regulamentul Intern al Companiei si Contractul Individual de Munca”.

Cap. III, Responsabilităţi si activităţi principale specifice postului stabileşte că salariatul „tine evidenta dosarelor pe rolul instanţelor de judecata si prezintă şefului de serviciu/conducerii companiei situaţia litigiilor, conform solicitărilor”.

Cap. 4- art. 4.2.1.- Punctul A din Regulamentul Intern al C.N.T.A.R. *** S.A., prevede faptul ca: Salariaţii Companiei *** „au obligaţia sa îndeplinească in totalitate, cu profesionalism, sarcinile si obligaţiile ce le revin din fisa postului ocupat si din contractul individual de munca, ce le sunt aduse la cunoştinţa sub semnătura; au obligaţia sa respecte dispoziţiile şefilor ierarhici [...] "; "sa păstreze [...] disciplina la locul de munca "w)" sa cunoască, sa respecte si sa aplice prevederile legislaţiei in vigoare, ale Regulamentului Intern al Companiei, ale contractului individual de munca, deciziile conducerii companiei (condiţionat de aducerea la cunoştinţa salariaţilor a respectivelor decizii) si dispoziţiile şefilor ierarhici privind munca pe care o desfăşoară si disciplina in munca"; x) „au obligaţia sa respecte obligaţiile ce le revin cuprinse in Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivel de unitate, in Regulamentul Intern si in contractele individuale de munca ".

Cap. 5- punctul 5.4. Relaţiile de serviciu din Regulamentul Intern *** prevede la: alin. (2) In cadrul relaţiilor de ierarhie administrativa, fiecare salariat este subordonat direct unui singur sef ierarhic ", iar conform alin. (7) "Personalul este obligat sa execute întocmai si in termen dispoziţiile primite. "

Cap. II-17 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca *** in vigoare, prevede: "Salariatului ii revin, in principal, următoarele obligaţii:

a)obligaţia de a indeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei Postului;

b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul Intern al companiei. Contractul Colectiv de Munca, precum si contractul individual de munca”.

 Cap. 3 Dispoziţii Finale, Secţiunea II in Regulamentul de Organizare si Funcţionare ***, care prevede: „Toti salariaţii Companiei au următoarele obligaţii [...]:

a) respecta prevederile Regulamentului de Organizare si Funcţionare, ale Contractului Colectiv de Munca in vigoare si ale altor instrucţiuni ale Conducerii Companiei, in conditiie legii;

b) indeplinesc cu profesionalism, imparţialitate si in conformitate cu legea si/sau cu alte reglementari indatoririle de serviciu;

c) rezolva in termenele stabilite de superiorii ierarhici lucrările repartizate;

m) respecta ierarhia si se conformează dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici”.

Potrivit art. 39 alin. (2), lit. a, b si c din Codul Muncii, „Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă”.

Conform pct. 2 a Deciziei Directorului General - CEO nr. 32/29.04.2016, consilierii juridici au obligaţia de a informa superiorul ierarhic, in scris, dupa fiecare termen de judecata, asupra tuturor acţiunilor intreprinse/ ce se vor întreprinde si asupra masurilor/soluţiilor care au fost luate de către consilierii juridici pentru gestionarea eficienta, corecta si legala a litigiilor repartizate, in scopul neafectarii patrimoniului si imaginii Companiei ***, urmând ca dupa avizarea acestei informări salariatul sa o ataşeze la dosarul cauzei si sa acţioneze in consecinţa.

Cap.2- punctul 2.2. alin. (1) din Regulamentul Intern al . *** S.A., prevede că „Cunoaşterea, respectarea si aplicarea Regulamentului Intern este obligatorie pentru pentru [...] toti salariaţii Companiei ***, indiferent de categoria de personal din care fac parte, de natura si durata contractului individual de munca, de locul de munca sau de funcţia deţinuta”.

Aşadar, Tribunalul constată că reclamanţii, faţă de situaţia de fapt expusă, au încălcat prevederile menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte individualizarea faptei, Tribunalul reţine că în deciziile de sancţionare s-a menţionat că reclamanţii nu au mai fost sancţionati disciplinar în ultimele 12 luni.

Tribunalul apreciază că încălcarea obligaţiilor de serviciu astfel cum au fost reţinute mai sus, reprezintă o abatere care poate justifica măsura avertismentului scris, fiind încălcate, cu vinovăţie, obligaţiile de muncă.

Faţă de acestea, Tribunalul va respinge contestaţiile formulate de reclamanţi împotriva deciziilor de sancţionare cu avertisment, ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea deciziilor de sancţionare cu reducerea salariului cu 5% pe 2 luni emise de către pârâta *** sub nr. 784/03.10.2016 pentru ***, nr. 785/03.10.2016 pentru ***, nr. 786/03.10.2016 pentru ***, nr. 787/03.10.2016 pentru *** si restituirea contravalorii reţinuta din salariu, Tribunalul constată următoarele:

In data de 25.07.2016, reclamanţii au fost convocaţi prin intermediul asistentului de manager Tatiana Stanescu la solicitarea domnului director *** la biroul Directorului General Administrativ pentru o şedinţa de lucru, avand ca tema discutarea unor dosare aflate pe rolul instantelor judecătoreşti.

Reclamanţii au refuzat categoric, motiv pentru care, Directorul General Administrativ, împreuna cu un salariat din cadrul Direcţiei Resurse Umane, respectiv , s-au prezentat la Compartimentul Litigii/Direcţia Juridică pentru a le solicita reclamanţilor sa se prezinte la şedinţa, justificându-şi convocarea prin faptul că ar trebui lămurite anumite aspecte legate de unele dosare aflate in administrarea acestora.

Cu toate acestea reclamanţii au refuzat să se prezinte la şewdinţă, acest aspect rezultând din Procesul-verbal încheiat în 25.07.2016 cu ocazia convocării la o şedinţă de informare (fila 207 vol. IV).

Ca urmare a refuzului reclamanţilor de a se prezenta la şedinţa de lucru organizata de Directorul general administrativ, Directorul General Administrativ a întocmit nota înregistrata sub numărul 5980/12.08.2016 (filele 208-2010 vol. IV), prin care a solicitat Directorului general declanşarea cercetării disciplinare prealabile împotriva acestora.

Prin scrisorile de convocare înregistrate sub nr. DRU1580/1/18.08.2016, nr. DRU 1583/1/18.08.2016, nr.  DRU1581/1/18.08.2016 şi nr. DRU 1582/1/18.08.2016 (filele 211-224 vol. IV, 1-14 vol. V), reclamanţii au fost convocaţi la cercetarea disciplinara pentru data de 30 august 2016, ora 14.00, la sediul societăţii pârâte din localitatea , nr. , jud.  et. , Sala de Protocol (filele 62-79 vol. IV, 85-89 vol. VI).

Pârâta a comunicat prin intermediul serviciului poştal scrisorile de convocare, acestea fiind trimise şi prin email (filele 16-19 vol. V), Tribunalul constatând că pârâta a respectat prevederile 251 din Codul muncii cu privire la legalitatea convocării.

Potrivit proceselor-verbale încheiate la data de 30.08.2016 de către Comisia de cercetare disciplinară prealabilă (filele 20-27 vol. V) reclamanţii nu s-au prezentat în vederea cercetării, motiv pentru care comisia a constatat incident art.  251 din Codul muncii, conform caruia cercetarea disciplinara se considera legal indeplinita si in lipsa audierii salariaţilor cercetati, in masura in care aceştia in mod nejustificat nu se prezintă la convocare.

Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a încheiat rapoarte privind cercetarea disciplinară prealabilă (filele 28-60 vol. V) prin care au propus aplicarea sancţiunii disciplinare constând în reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Prin decizia nr.  784/03.10.2016 emisă de pârâtă (filele 61-66 vol. V)), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: la data de 25.07.2016, salariatul a refuzat să dea curs convocării superiorului ierarhic direct, adusă la cunoştinţă prin secretara Directorului General Administrativ, dar şi personal de către acesta, la o şedinţă de lucru în legătură cu atribuţiile de serviciu şi cu lucrările gestionate/administrate de către salariat, şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 1 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr. 785/03.102.106 emisă de pârâtă (filele 67-73 vol. V)), s-a decis sancţionarea reclamantului *** cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: la data de 25.07.2016, salariatul a refuzat să dea curs convocării superiorului ierarhic direct, adusă la cunoştinţă prin secretara Directorului General Administrativ, dar şi personal de către acesta, la o şedinţă de lucru în legătură cu atribuţiile de serviciu şi cu lucrările gestionate/administrate de către salariat, şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 1 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr.  787/03.10.2016 emisă de pârâtă (filele 74-79 vol. V)), s-a decis sancţionarea reclamantului *** cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: la data de 25.07.2016, salariatul a refuzat să dea curs convocării superiorului ierarhic direct, adusă la cunoştinţă prin secretara Directorului General Administrativ, dar şi personal de către acesta, la o şedinţă de lucru în legătură cu atribuţiile de serviciu şi cu lucrările gestionate/administrate de către salariat, şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 1 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr.  786/03.10.2016 emisă de pârâtă (filele 89-95 vol. I), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de 2 luni.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: la data de 25.07.2016, salariatul a refuzat să dea curs convocării superiorului ierarhic direct, adusă la cunoştinţă prin secretara Directorului General Administrativ, dar şi personal de către acesta, la o şedinţă de lucru în legătură cu atribuţiile de serviciu şi cu lucrările gestionate/administrate de către salariat, şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. III pct. 1 din fişa postului, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment în ultimele 12 luni.

În ceea ce priveşte legalitatea deciziilor de sancţionare menţionate mai sus, Tribunalul constată că aceastea au fost întocmite cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 252 al. 2 din Codul muncii, în cuprinsul acestora fiind descrise faptele care constituie abatere disciplinară reţinute în sarcina reclamanţilor, au fost indicate prevederile care au fost încălcate de salariati, temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară a fost aplicată, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond, Tribunalul reţine că pentru antrenarea răspunderii disciplinare, fapta săvârşită de salariat trebuie să reprezinte abatere disciplinară, fiind necesar ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii: să fie comisă în legătură cu munca sa; prin aceasta să se încalce normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici; să fie comisă cu vinovăţie.

Pe de altă parte, se reţine că sancţiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare şi respectarea normelor de comportare, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. În raport de dispoziţiile art. 250 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având competenţa de a stabili sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 250 lit. a-e din Codul muncii.

În cauza de faţă, în ceea ce priveşte fapta reclamanţilor, din probele administrate în cauză reiese că aceştia au refuzat să se prezinte la convocarea şefului ierarhic superior la o şedinţă de lucru, aspect ce nu a fost negat de către reclamanţi.

Cu privire la această faptă, reclamanţii s-au apărat în sensul că directorul general administrativ nu le este superior ierarhic, însă aşa cum s-a reţinut mai sus,  la data de 17.06.2016 s-a încheiat contractul de mandat nr. SG4472 (filele 40-55 vol. IV) între societatea pârâtă, în calitate de mandant şi domnul ***, în calitate de mandatar (director general administrativ), prin care pârâta, reprezentată de Consiliul de Administraţie a împuternicit pe mandatar, să conducă, să organizeze şi să gestioneze activitatea sa, potrivit legii, hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor, hotărârilor Consiliului de Administraţie şi Actului Constitutiv al societăţii, în vederea îndeplinirii obiectivelor şi criteriilor de performanţă specifice, începând cu data de 17.06.2016 şi până la data de 16.06.2020.

Conform art. 4.2.2 din contract, directorul general administrativ, printre altele, are ca şi obligaţie coordonarea activităţii directorilor şi a departamentelor/compartimentelor aflate în subordinea sa directă.

Or, conform organigramei aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 23.05.2015 (fila 39 vol. IV), directorul general administrativ are în subordonare Direcţia Juridică, inclusiv Compartimentul Consultanţă şi Avizare, Compartimentul Litigii şi Serviciul Contracte şi Proceduri Achiziţii.

Mai mult decât atât, în Anexa 1 a contractului de mandat (fila 52 vol. IV), referitoare la criteriile de performanţă ale directorului general administrativ, s-a menţionat că acesta coordonează departamentul juridic-procese angajaţi-consultant extern.

Aşadar, apărarea reclamanţilor este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor în sensul că dosarele în legătură cu care au fost convocaţi erau în administrarea reclamantei ***, fiind ajutată de reclamanta ***, Tribunalul constată pe de o parte că în cuprinsul deciziilor de sancţionare nu se face referire la nici un dosar, iar pe de altă parte, aceştia aveau obligaţia de a se prezenta la şedinţa de lucru organizată de şeful ierarhic superior, iar în cazul în care nu ar fi avut anumite dosare în lucru să clarifice acest aspect.

Conform literei M din contractele individuale de muncă ale reclamanţilor, „Salariatul are in principal următoarele obligaţii: obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei postului; obligaţia de a respecta disciplina muncii; obligaţia de a respecta Contractul Colectiv de Munca in vigoare. Regulamentul Intern al Companiei si Contractul Individual de Munca”.

Cap. III, Responsabilităţi si activităţi principale specifice postului stabileşte că salariatul „tine evidenta dosarelor pe rolul instanţelor de judecata si prezintă şefului de serviciu/conducerii companiei situaţia litigiilor, conform solicitărilor”.

Cap. 4- art. 4.2.1.- Punctul A din Regulamentul Intern al C.N.T.A.R. *** S.A., prevede faptul ca: Salariaţii Companiei *** „au obligaţia sa îndeplinească in totalitate, cu profesionalism, sarcinile si obligaţiile ce le revin din fisa postului ocupat si din contractul individual de munca, ce le sunt aduse la cunoştinţa sub semnătura; au obligaţia sa respecte dispoziţiile şefilor ierarhici [...] "; "sa păstreze [...] disciplina la locul de munca "w)" sa cunoască, sa respecte si sa aplice prevederile legislaţiei in vigoare, ale Regulamentului Intern al Companiei, ale contractului individual de munca, deciziile conducerii companiei (condiţionat de aducerea la cunoştinţa salariaţilor a respectivelor decizii) si dispoziţiile şefilor ierarhici privind munca pe care o desfăşoară si disciplina in munca"; x) „au obligaţia sa respecte obligaţiile ce le revin cuprinse in Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivel de unitate, in Regulamentul Intern si in contractele individuale de munca ".

Cap. 5- punctul 5.4. Relaţiile de serviciu din Regulamentul Intern *** prevede la: alin. (2) In cadrul relaţiilor de ierarhie administrativa, fiecare salariat este subordonat direct unui singur sef ierarhic ", iar conform alin. (7) "Personalul este obligat sa execute întocmai si in termen dispoziţiile primite. "

Cap. II-17 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca *** in vigoare, prevede: "Salariatului ii revin, in principal, următoarele obligaţii:

a)obligaţia de a indeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei Postului;

b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul Intern al companiei. Contractul Colectiv de Munca, precum si contractul individual de munca”.

 Cap. 3 Dispoziţii Finale, Secţiunea II in Regulamentul de Organizare si Funcţionare ***, care prevede: „Toti salariaţii Companiei au următoarele obligaţii [...]:

a) respecta prevederile Regulamentului de Organizare si Funcţionare, ale Contractului Colectiv de Munca in vigoare si ale altor instrucţiuni ale Conducerii Companiei, in conditiie legii;

b) indeplinesc cu profesionalism, imparţialitate si in conformitate cu legea si/sau cu alte reglementari indatoririle de serviciu;

c) rezolva in termenele stabilite de superiorii ierarhici lucrările repartizate;

m) respecta ierarhia si se conformează dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici”.

Potrivit art. 39 alin. (2), lit. a, b si c din Codul Muncii, „Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă”.

Cap.2- punctul 2.2. alin. (1) din Regulamentul Intern al . *** S.A., prevede că „Cunoaşterea, respectarea si aplicarea Regulamentului Intern este obligatorie pentru pentru [...] toti salariaţii Companiei ***, indiferent de categoria de personal din care fac parte, de natura si durata contractului individual de munca, de locul de munca sau de funcţia deţinuta”.

Aşadar, Tribunalul constată că reclamanţii, faţă de situaţia de fapt expusă, au încălcat prevederile menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte individualizarea faptei, Tribunalul reţine că în deciziile de sancţionare s-a menţionat că reclamanţii au mai fost sancţionati disciplinar în ultimele 12 luni cu avertisment.

Tribunalul apreciază că încălcarea obligaţiilor de serviciu astfel cum au fost reţinute mai sus, reprezintă o abatere care poate justifica măsura reducerii salariului de bază cu 5 % pe o perioadă de 2 luni, fiind încălcate, cu vinovăţie, obligaţiile de muncă.

Faţă de acestea, Tribunalul va respinge contestaţiile formulate de reclamanţi împotriva deciziilor de sancţionare cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o perioadă de 2 luni, precum şi a capătului de cerere accesoriu privind restituirea sumelor reţinute, ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte capetele de cerere constând în anularea deciziilor de concediere disciplinara emise de către pârâta *** sub nr. 788/04.10.2016 pentru ***, nr. 791/04.10.2016 pentru ***, nr. 790/04.10.2016 pentru ***, nr. 789/04.10.2016 pentru ***, repunerea reclamanţilor in situatia anterioara emiterii deciziilor de concediere cu reintegrarea acestora pe posturile detinute anterior concedierii disciplinare in cadrul pârâtei, obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data emiterii deciziilor de concediere contestate si pana la reintegrarea efectiva in funcţie a fiecaruia in parte, obligarea pârâtei la plata către stat a tuturor contribuţiilor raportate la salariul acestora (impozite, contibuţii sanatate, contribuia sociale, şomaj, ele.), aflate in sarcina pârâtei, in conformitate cu legislaţia in vigoare, de la data desfacerii contractelor individuale de munca, si pana la data integrării efective, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale către fiecare reclamant, Tribunalul reţine următoarele:

Prin comunicarea înregistrata sub nr. CAO nr. 482/30.06.2016 adresată Biroului Litigii (fila 81 vol. V), Direcţia CAO a informat faptul că începând cu data de 01.07.2016 condica de prezenţă se va afla la Secretariatul CAO, cam 124 A, unde se va efectua semnarea ei zilnic.

Totodată, se solicita ca orice acţiune derulată in afara incintei unitatii să fie comunicată directorului de resort cu 24 de ore înainte pentru a întocmi ordinul de deplasare vizat de şeful ierarhic superior şi se va preda cu stampilele unităţilor respective a doua zi după efectuarea deplasării.

Conform condicii de corespondenţă, la data de 30.06.2016 a fost comunicată această adresă la Biroul Litigii (fila 82 vol. V).

Prin nota înregistrata sub nr. SG6027/16.08.2016 (filele 83-84 vol. V) directorul general administrativ  CAO sesizează directorul general CEO, cu privire la faptul că reclamanţii nu au înţeles să dea curs acestei solicitări, motiv pentru care s-a propus constituirea comisiei de disciplină, propunere aprobată de directorul general.

Prin scrisorile de convocare nr. DRU 1748/1/13.09.2016, nr. DRU 1747/1/13.09.2016, nr. DRU1746/1/13.09.2016 şi nr. DRU 1749/1/13.09.2016 (filele 85-104 vol. V), reclamanţii au fost convocaţi la cercetarea disciplinara pentru data de 23.09.2016, ora 10.00, la sediul societăţii pârâte din localitatea , nr. , jud., et., .

Pârâta a comunicat prin intermediul serviciului poştal scrisorile de convocare, acestea fiind trimise şi prin email (filele 106-109 vol. V), Tribunalul constatând că pârâta a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii cu privire la legalitatea convocării.

Potrivit proceselor-verbale încheiate la data de 23.09.2016 de către Comisia de cercetare disciplinară prealabilă (filele 110-116 vol. V) reclamanţii nu s-au prezentat în vederea cercetării, motiv pentru care comisia a constatat incident art.  251 din Codul muncii, conform caruia cercetarea disciplinara se considera legal indeplinita si in lipsa audierii salariaţilor cercetati, in masura in care aceştia in mod nejustificat nu se prezintă la convocare.

Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a încheiat rapoarte privind cercetarea disciplinară prealabilă (filele 117-149 vol. V) prin care au propus aplicarea sancţiunii disciplinare constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin decizia nr.  788/04.10.2106 emisă de pârâtă (filele 150-156 vol. V), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: începând cu data de 01.07.2016, salariatul nu a dat curs dispoziţiilor prevăzute in comunicarea nr. CAO 482/30.06.2016,  desi a intrat in posesia acestui document prin registratura, neindeplinind astfel sarcinile trasate de şeful ierarhic superior, mai exact, pana la momentul intocmirii referatului Directorului General Administrativ - CAO (superior ierarhic direct al Salariatei) înregistrat la Secretariatul General al Companiei *** sub nr.SG 6027/16.08.2016, salariatul nu a semnat condica de prezenta, nu a intocmit ordine de deplasare, desi avea acesta obligatie conform comunicării nr. CAO 482/30.06.2016, înregistrata la registratura Companiei *** sub nr. 20005/30.06.2016 şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment şi reducerea salariului de bază cu 5 % pe o durată de 2 luni în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr.  789/04.10.2106 emisă de pârâtă (filele 150-156 vol. V), s-a decis sancţionarea reclamantului *** cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: începând cu data de 01.07.2016, salariatul nu a dat curs dispoziţiilor prevăzute in comunicarea nr. CAO 482/30.06.2016,  desi a intrat in posesia acestui document prin registratura, neindeplinind astfel sarcinile trasate de şeful ierarhic superior, mai exact, pana la momentul intocmirii referatului Directorului General Administrativ - CAO (superior ierarhic direct al Salariatei) înregistrat la Secretariatul General al Companiei *** sub nr.SG 6027/16.08.2016, salariatul nu a semnat condica de prezenta, nu a intocmit ordine de deplasare, desi avea acesta obligatie conform comunicării nr. CAO 482/30.06.2016, înregistrata la registratura Companiei *** sub nr. 20005/30.06.2016 şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment şi reducerea salariului de bază cu 5 % pe o durată de 2 luni în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr. 790/04.10.2106 emisă de pârâtă (filele 164-170 vol. V), s-a decis sancţionarea reclamantei *** cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: începând cu data de 01.07.2016, salariatul nu a dat curs dispoziţiilor prevăzute in comunicarea nr. CAO 482/30.06.2016,  desi a intrat in posesia acestui document prin registratura, neindeplinind astfel sarcinile trasate de şeful ierarhic superior, mai exact, pana la momentul intocmirii referatului Directorului General Administrativ - CAO (superior ierarhic direct al Salariatei) înregistrat la Secretariatul General al Companiei *** sub nr.SG 6027/16.08.2016, salariatul nu a semnat condica de prezenta, nu a intocmit ordine de deplasare, desi avea acesta obligatie conform comunicării nr. CAO 482/30.06.2016, înregistrata la registratura Companiei *** sub nr. 20005/30.06.2016 şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment şi reducerea salariului de bază cu 5 % pe o durată de 2 luni în ultimele 12 luni.

Prin decizia nr.  791/04.10.2106 emisă de pârâtă (filele 171-176 vol. V), s-a decis sancţionarea reclamantului *** cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin decizia de sancţionare disciplinară, s-a reţinut următoarea faptă: începând cu data de 01.07.2016, salariatul nu a dat curs dispoziţiilor prevăzute in comunicarea nr. CAO 482/30.06.2016,  desi a intrat in posesia acestui document prin registratura, neindeplinind astfel sarcinile trasate de şeful ierarhic superior, mai exact, pana la momentul intocmirii referatului Directorului General Administrativ - CAO (superior ierarhic direct al Salariatei) înregistrat la Secretariatul General al Companiei *** sub nr.SG 6027/16.08.2016, salariatul nu a semnat condica de prezenta, nu a intocmit ordine de deplasare, desi avea acesta obligatie conform comunicării nr. CAO 482/30.06.2016, înregistrata la registratura Companiei *** sub nr. 20005/30.06.2016 şi încălcarea următoarelor dispoziţii: lit. M din contractul individual de muncă, Cap. 4, art. 4.2.1., pct. A, Cap. 5 pct. 5.4 din Regulamentul Intren al pârâtei,  Cap. II-17 al. 2 din Contractul colectiv de muncă ***, Cap. 3, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare  ***, art. 39 al. 2 lit. a, b şi c din Codul muncii, Cap. 2, pct. 2.2. al. 1 din Regulamentul Intern al pârâtei.

De asemenea, s-a menţionat că reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment şi reducerea salariului de bază cu 5 % pe o durată de 2 luni în ultimele 12 luni.

Tribunalul reţine că potrivit art. 252 al.1 şi 2 din Codul muncii „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”.

Analizând deciziile contestată sub aspectul respectării cerinţelor obligatorii prevăzute de art. 252 din Codul muncii, Tribunalul apreciază că acestea cuprind toate precizările necesare privind prevederile regulamentare şi contractuale pretins a fi fost încălcate, respectând exigenţe legale în acest sens.

De asemenea, instanţa constată că au fost respectate şi prevederile art. 251 din Codul muncii, cu privire la cercetarea disciplinară prealabilă, reclamanţii fiind convocaţi în vederea desfăşurării acesteia (prin scrisori recomandate şi prin email) şi lipsind, motiv pentru care s-a decis sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. 

Analizând temeinicia faptelor imputate reclamanţilor, Tribunalul constată că nici un reclamant nu s-a conformat comunicarii nr. CAO 482/30.06.2016, respectiv nu au semnat condica de prezenta aflată la Secretariatul CAO şi nu au intocmit ordine de deplasare.

Într-adevăr, reclamanţii au semnat o condică de prezenţă aflată la Compartimentul Litigii, însă aceştia nu s-au conformat dispoziţiei şefului ierarhic superior în ceea ce priveşte semnarea condicii aflate la Secretariatul CAO şi a regulilor impuse de către conducerea societăţii.

Conform literei M din contractele individuale de muncă ale reclamanţilor, „Salariatul are in principal următoarele obligaţii: obligaţia de a îndeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei postului; obligaţia de a respecta disciplina muncii; obligaţia de a respecta Contractul Colectiv de Munca in vigoare. Regulamentul Intern al Companiei si Contractul Individual de Munca”.

Cap. III, Responsabilităţi si activităţi principale specifice postului stabileşte că salariatul „tine evidenta dosarelor pe rolul instanţelor de judecata si prezintă şefului de serviciu/conducerii companiei situaţia litigiilor, conform solicitărilor”.

Cap. 4- art. 4.2.1.- Punctul A din Regulamentul Intern al C*** prevede faptul ca: Salariaţii Companiei *** „au obligaţia sa îndeplinească in totalitate, cu profesionalism, sarcinile si obligaţiile ce le revin din fisa postului ocupat si din contractul individual de munca, ce le sunt aduse la cunoştinţa sub semnătura; au obligaţia sa respecte dispoziţiile şefilor ierarhici [...] "; "sa păstreze [...] disciplina la locul de munca "w)" sa cunoască, sa respecte si sa aplice prevederile legislaţiei in vigoare, ale Regulamentului Intern al Companiei, ale contractului individual de munca, deciziile conducerii companiei (condiţionat de aducerea la cunoştinţa salariaţilor a respectivelor decizii) si dispoziţiile şefilor ierarhici privind munca pe care o desfăşoară si disciplina in munca"; x) „au obligaţia sa respecte obligaţiile ce le revin cuprinse in Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivel de unitate, in Regulamentul Intern si in contractele individuale de munca ".

Cap. 5- punctul 5.4. Relaţiile de serviciu din Regulamentul Intern *** prevede la: alin. (2) In cadrul relaţiilor de ierarhie administrativa, fiecare salariat este subordonat direct unui singur sef ierarhic ", iar conform alin. (7) "Personalul este obligat sa execute întocmai si in termen dispoziţiile primite. "

Cap. II-17 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca *** in vigoare, prevede: "Salariatului ii revin, in principal, următoarele obligaţii:

a)obligaţia de a indeplini atribuţiile ce ii revin conform Fisei Postului;

b)obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c)obligaţia de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul Intern al companiei. Contractul Colectiv de Munca, precum si contractul individual de munca”.

 Cap. 3 Dispoziţii Finale, Secţiunea II in Regulamentul de Organizare si Funcţionare ***, care prevede: „Toti salariaţii Companiei au următoarele obligaţii [...]:

a) respecta prevederile Regulamentului de Organizare si Funcţionare, ale Contractului Colectiv de Munca in vigoare si ale altor instrucţiuni ale Conducerii Companiei, in conditiie legii;

b) indeplinesc cu profesionalism, imparţialitate si in conformitate cu legea si/sau cu alte reglementari indatoririle de serviciu;

c) rezolva in termenele stabilite de superiorii ierarhici lucrările repartizate;

m) respecta ierarhia si se conformează dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici”.

Potrivit art. 39 alin. (2), lit. a, b si c din Codul Muncii, „Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă”.

Cap.2- punctul 2.2. alin. (1) din Regulamentul Intern al ***., prevede că „Cunoaşterea, respectarea si aplicarea Regulamentului Intern este obligatorie pentru pentru [...] toti salariaţii Companiei *** indiferent de categoria de personal din care fac parte, de natura si durata contractului individual de munca, de locul de munca sau de funcţia deţinuta”.

Aşadar, Tribunalul constată că reclamanţii, faţă de situaţia de fapt expusă, au încălcat prevederile menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, Tribunalul are în vedere că anterior reclamanţii au fost sancţionaţi cu avertisment şi cu reducerea salarului cu 5 % pe o perioadă de 2 luni.

De asemenea, la data de 11.08.2015 au mai fost sancţionaţi cu reducerea salariului cu 10 % pe o durată de o lună,  sancţiuni contestate şi menţinute de către instanţele judecătoreşti.

Faţă de faptul că anterior reclamanţii a mai fost sancţionaţi disciplinar, că încălcarea obligaţiilor de serviciu astfel cum au fost reţinute mai sus, reprezintă abateri care justifica măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, fiind încălcate, cu vinovăţie, obligaţiile de muncă, Tribunalul va respinge şi acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte apărarea reclamantului în sensul că acesta se afla în concediu medical la momentul comunicării defciziilor de sancţionare, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată.

Conform certificatului medical (fila 236 vol. VI) acesta a fost emis pe data de 06.10.2016 pentru perioada 05.10.2016 - 07.10.2016, deci ulterior comunicării deciziilor de sancţionare (05.10.2016).

 Acest certidicat de concediu medical a fost transmis de către reclamant angajatorului la data de 01.11.2016 (fila 235 vol. VI).

Conform regulamentului intern salariaţii au obligaţia de a anunţa situaţia de incapacitate temporara de munca de indata si sa transmită tot de indata o copie dupa certificatul de concediu medical. Or, reclamantul nu poate invoca faptul ca i s-a suspendat contractul de munca si ca s-a dispus incetarea raporturilor sale de munca cu titlu de sancţiune in perioada in care el susţine ca s-ar fi aflat in concediu medical, în condiţiile în care nu a anunţat angajatorul despre incapacitatea sa de muncă.

Conform art. 60 al. 1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.

Or, decizia de sancţionare cu desfacerea contractului individual de munca a fost emisa la data de 04.10.2016, iar starea de natura a conduce la suspendarea contractului individual de munca invocate de către salariatul este ulterioara, repectiv 05.10.2016, asa dupa cum rezulta din certificatul de concediu medical.

Referitor la susţinerea reclamantelor în sensul că la data emiterii deciziilor de sancţionare se aflau în concediu de odihnă, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată.

Într-adevăr la dosarul cauzei au fost depuse cereri de concediu de odihnă, însă acestea nu au fost aprobate de către angajator, astfel că nu este incident art. 60 al. 1 lit. h din Codul muncii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, se va reţine că, potrivit art. 253 al. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat pentru prejudiciul material sau moral suferit din culpa angajatorului.

Reclamanţii au solicitat daune morale în cuantum de 250.000 lei fiecare, invocând tratament ostil, degradant si umilitor, pentru incălcarea demnitatii, onoarei si reputatiei acestora pe parcursul cercetărilor disciplinare si prin emiterea deciziilor de desfacere disciplinara contestate, precum si dobandirea si agravarea unor afecţiuni medicale relativ permanente, pentru lipsirea acestora de mijloace de existenta, pentru punerea in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile asumate fata de terţi si de nevoile familiilor acestora, pentru afectarea vieţii de familie, pentru restrictionarea temporara si pentru unii definitiva a stilului de viata avand in vedere incapacitatea vadita de a ascede la funcţii publice unde se solicita prezentarea de recomandari si dovezi despre modul in care s-a terminat ultimul raport de munca, in speţa la pârâta ***.

Din punct de vedere moral, nemulţumirea, asociată cu un anume grad de disconfort psihic, creată de sancţionarea disciplinară, este de la sine înţeleasă, dar nu atrage automat şi obligaţia dezdăunării morale în sens material.

Pe de altă parte, Tribunalul reţine că reclamanţii nu au făcut nicio dovadă cu privire la consecinţele suferite pe plan psihic sau afectiv, şi mai mult, nu se poate reţine nicio o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii în sarcina pârâtei.

Faţă de motivele de fapt şi de drept expuse mai sus, Tribunalul va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Totodată, va lua act de precizarea pârâtei, în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea, ca neîntemeiată privind pe reclamanţii ***, în contradictoriu cu pârâta *** SA înregistrată la Registrul Comerţului sub nr., cu

Ia act de precizarea pârâtei, în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Pronunţată în şedinţă publică azi,.

Preşedinte Asistent judiciar  Asistent judiciar 

Grefier

Domenii speta

Spete similare